Suspension of execution of EU-agricultural budgetary claim: proportionality of 100% sanction for ineligible expenses

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. Zimnicea, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.04.2015, până la soluţionarea definitivă de către instanţa de contencios administrativ a acţiunii în anulare a acestui proces-verbal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2432 din 01 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A. S.R.L. Zimnicea, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, şi a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.04.2015, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2432 din 01 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de suspendare, ca nefondată, în esenţă, pentru următoarele motive:

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.

Condiţia cazului bine justificat nu este îndeplinită, întrucât nu se poate reţine o nemotivare a procesului-verbal contestat, iar emiterea acestuia s-a făcut cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 şi ale Regulamentului Plenului Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărârea nr. 155/2014, precum şi a prevederilor actelor normative comunitare incidente în materie.

De asemenea, intimatei-reclamante nu i-a fost produsă nicio pagubă iminentă, astfel cum aceasta este definită de Legea nr. 554/2004. Dimpotrivă, prin suspendarea executării actului administrativ atacat s-ar crea grave prejudicii instituţiei recurente şi bugetului Uniunii Europene.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă A. S.R.L. Zimnicea

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă A. S.R.L. Zimnicea a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2017.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-pârâtă, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Intimata-reclamantă a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.04.2015, emis de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acestui act administrativ.

Susţinerile recurentei potrivit cărora, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi reţinute.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalităţii actelor administrative presupune, atât ca autorităţile administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu, impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanţa de judecată nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate a actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenţei dreptului.

În cauză, Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/07.04.2015 a făcut obiectul acţiunii în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, iar prin sentinţa civilă nr. 3353 din 15 decembrie 2015, rămasă definitivă prin nerecurare, s-a dispus respingerea acţiunii ca inadmisibilă, cu motivarea că reclamanta A. S.R.L. Zimnicea nu a înţeles să conteste decizia emisă în soluţionarea contestaţiei administrative, potrivit art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011.

Susţinerile recurentei-pârâte potrivit cărora, în condiţiile arătate, nu mai operează suspendarea executării procesului-verbal de constatare nereguli în discuţie, dispusă de prima instanţă până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2015, nu pot fi primite.

Instanţa de control judiciar constată că la data de 16 decembrie 2015, intimata-reclamantă a introdus o nouă cerere de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 18712/12.06.2015, emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal de constatare nereguli, precum şi anularea acestui din urmă act administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 1462 din 27 aprilie 2016, pronunţată în dosarul menţionat, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus anularea, în parte, a Deciziei nr. 18712/12.06.2015 şi a Procesului-verbal de constatare nereguli nr. x/07.04.2015, în sensul că a redus valoarea creanţei fiscale la nivelul cheltuielilor constatate neeligibile de către organul de control, respingând, în rest, cererea.

În considerentele acestei sentinţe, curtea de apel a reţinut că, deşi autoritatea de verificare a constatat ca fiind neeligibilă doar suma de 392.920,52 RON, stabilirea unei creanţe fiscale într-un procent de 100%, respectiv în sumă de 740.959,58 RON, constituie o încălcare a principiului proporţionalităţii consacrat de art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere impactul financiar pe care sancţiunea administrativă îl va avea asupra proiectului, în condiţiile în care, acesta a fost deja finalizat şi numai un procent de 53% din valoarea acestuia reprezintă cheltuieli declarate neeligibile.

În contextul arătat, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, sens în care, are în vedere şi jurisprudenţa europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R. IMS Health Inc şi Comisia CE, prin care s-a reţinut că cerinţa cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existenţa "cel puţin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate."

Prin urmare, chiar dacă sentinţa civilă nr. 1462/2016 nu este definitivă, aspectele de nelegalitate invocate în motivarea cerinţei cazului bine justificat în cadrul prezentei cereri de suspendare, au fost analizate de către instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare, iar soluţia adoptată constituie un criteriu pentru verificarea cerinţei în discuţie, confirmând susţinerile intimatei-reclamante, prin anularea actelor administrative contestate.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, se reţine că intimata-reclamantă a probat iminenţa producerii pagubei invocate, întrucât iniţierea procedurii de executare silită i-ar crea societăţii reclamante un prejudiciu material, pe fondul existenţei unei situaţii financiare precare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei civile nr. 2432 din 1 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 martie 2018.