Clawback tax suspension upheld as National Health Insurance House appeal fails

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 07.10.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anularea Adresei nr. x/07.09.2015 de soluţionare a plângerii prealabile şi anularea Notificării nr. x/30.07.2015 prin care CNAS a calculat taxa clawback aferentă trimestrului II al anului 2015.

Totodată, reclamanta a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actelor administrative contestate.

1.2. Soluţia primei instanţe

Pentru soluţionarea cererii de suspendare, reclamanta a făcut dovada achitării unei cauţiuni în cuantum de 1% din suma contestată, de 10.400,34 RON, conform dispoziţiilor instanţei.

Prin încheierea din 22 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea reclamantei şi a suspendat executarea Notificării nr. x/30.07.2015 comunicată reclamantei la data de 30.07.2015 prin care s-au transmis elementele necesare calculării taxei clawback aferente trimestrului II 2015, precum şi a răspunsului CNAS nr. x/07.09.2015, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei încheieri, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de suspendare a executării Notificării nr. x/30.07.2015.

A susţinut recurenta-pârâtă că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocare unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, care vizează fondul actului şi care se analizează în cadrul acţiunii în anulare.

A arătat că înţelege să critice motivarea instanţei de fond cu privire la includerea în cuprinsul liste pe baza căreia s-a calculat consumul de medicamente pentru care reclamante are calitatea de deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă a unor medicamente care nu au fost comercializate în România sau care aveau perioada de valabilitate expirată la începutul trimestrului II 2015. Toate medicamentele contestate se regăsesc în declaraţiile reclamantei, depuse în conformitate cu O.U.G. nr. 77/2011. Conform art. 4 alin. (2) din acest act normativ, declaraţia depusă de DAPP creează obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale cu condiţia ca medicamentele consumate/eliberate să se regăsească printre cele prevăzute la art. 1.

Odată cu intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, s-a stabilit în sarcina tuturor deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor obligaţia de a plăti o contribuţie trimestrială pentru medicamentele cu sau fără contribuţie trimestrială, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din bugetul fondului naţional unic de asigurări de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Singurele elemente necesare verificării modalităţii de calcul al taxei sunt cele referitoare la consumul de medicamente pe fiecare canal de eliberare, date care au fost puse la dispoziţia intimatei-reclamante şi la dosarul instanţei de fond.

Instanţa de fond nu a analizat înscrisurile depuse şi a eludat dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011, în mod greşit reţinând că, în cuprinsul listei pe baza cărora s-a calculat consumul de medicamente pentru care are calitatea de deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă, ar exista medicamente care nu au fost comercializate în România sau care aveau perioada de valabilitate expirată la începutul trimestrului II 2015.

Casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă care utilizează medicamente suportate din bugetul FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

Valoarea procentului "p" comunicată pentru trimestrul II 2015 a fost calculată potrivit O.U.G. nr. 77/2011, contribuţia fiind individualizată pentru fiecare subiect căruia îi revine obligaţia de plată a contribuţiei clawback.

Astfel, instanţa de fond în mod greşit a avut în vedere susţinerile reclamantei cu privire la faptul că nu există nicio legătură directă între valorile de consum notificate prin datele CNAS şi vânzările sau veniturile contribuabilului S.C. A. S.R.L., având în vedere că acesta are obligaţia legală de a depune la CNAS lista medicamentelor pentru care înţelege să plătească contribuţia trimestrială, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2011, medicamente pentru care este deţinător de APP, le are în portofoliu şi le vinde pe piaţă în România.

Atribuţiile exclusive ale CNAS sunt acelea de a transmite procentul "p" şi consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, conform art. 3 alin. (3) coroborat cu art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011. Datele au fost transmise conform prevederilor legale în vigoare, astfel încât intimata-reclamantă, cunoscând procentul "p" şi consumul total trimestrial de medicamente suportate din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, să poată stabili, declara şi calcula contribuţia.

În ceea ce priveşte condiţia prevenirii pagubei iminente, a apreciat recurenta-pârâtă că nu s-a făcut dovada perturbării previzibile grave a funcţionarii activităţii intimatei-reclamante.

Cade în sarcina reclamantei modul în care înţelege să organizeze activităţile sale economice, cheltuielile de producţie şi de personal, astfel încât să fie o societate competitivă şi, în acelaşi timp, să îşi poată îndeplini obligaţiile sale fiscale.

De asemenea, medicamentele aferente trimestrului II 2015 au fost decontate din bugetul FNUASS de către casele de asigurări de sănătate către farmacii şi, ulterior, de acestea către distribuitori şi producători.

Intimata-reclamantă a încasat, la rândul său, valoarea medicamentelor în urma plăţilor făcute de către farmacii şi nu a contestat prin nicio modalitate sumele încasate şi nici consumul.

3. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, fiind îndeplinit condiţiile cazului bine justificat şi a prevenirii pagubei iminente.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 27 septembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, Completul de filtru, constatând că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reţinând în acest sens, în acord cu instanţa de fond, că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actele a căror suspendare s-a solicitat oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură, în cazul particular supus evaluării.

Verificând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut, în final, că cererea de suspendare îndeplineşte condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod justificat instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinită condiţia existenţei cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care, din analiza sumară a deciziei contestate, s-a conturat o situaţie de fapt de natură a genera suspiciuni rezonabile cu privire la emiterea respectivului act.

De asemenea, analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, Înalta Curte constată, că, prin sentinţa nr. 2502 din 21 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în acelaşi dosar, având ca obiect şi cererea reclamantei de anulare a Adresei nr. x/07.09.2015 de soluţionare a plângerii prealabile şi de anulare a Notificării nr. x/30.07.2015 prin care CNAS a calculat taxa clawback aferentă trimestrului II al anului 2015, a fost admisă acţiunea şi au fost anulate actele ce fac obiectul cererii de suspendare.

Pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Deşi, nefiind definitivă, această sentinţă are numai o putere de lucru judecat relativă, constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Astfel, având în vedere faptul că punerea în executare a unor acte aparent nelegale ar putea prejudicia activitatea societăţii intimate, după cum reiese din documentele depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că şi cea de-a doua condiţie, a prevenirii unei pagube iminente, este îndeplinită.

4.3. Soluţia instanţei de recurs

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva încheierii din 22 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2018.