Recourse inadmissibility against irrevocable post-peremption recusal decision and tardiness of appeal against case termination order
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed both appeals as inadmissible: the first was rejected for being filed after the statutory five-day deadline, and the second was rejected as inadmissible because it challenged an irrevocable decision, leaving the lower court’s perimare (case termination) and the rejection of the recusal request in force. The dispute concerned an administrative fiscal challenge by an association against a local government body, where the Court of Appeal had previously dismissed the appeal for non-compliance with procedural requirements and subsequently rejected a post-decision recusal motion. The decisive legal basis relied on Article 253(2) of the Code of Civil Procedure, which imposes a strict five-day limit for appealing a decision declaring case termination, and Articles 299(1), 34(2), and 137(1) of the same code, which establish that decisions rejecting recusal motions are not independently appealable and that appeals cannot be brought against irrevocable judgments.
Legislator headnote
AI generatedart. 253 alin. (2) C. proc. civ, art. 103 alin. (1) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 34 alin. (2) C. proc. civ, art. 299 alin. (1) C. proc. civ; Recourse inadmissibility against irrevocable post-peremption recusal decision and tardiness of appeal against case termination order: Cum în cauză recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, se va constata că recursul declarat împotriva deciziei recurate este tardiv formulat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2636 din 12 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de necompetenţă a instanţei, a admis excepţia perimării, invocată din oficiu şi a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă Asociaţia A. împotriva sentinţei civile nr. 8844/09.12.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Sectorului 4.
Prin încheierea din 13 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în acelaşi dosar, nr. x/2007, s-a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de petenta-recurentă după pronunţarea deciziei de perimare.
Împotriva celor două hotărâri a formulat cereri de recurs reclamanta Asociaţia A., criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
I. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul declarat împotriva Deciziei nr. 2636 din 12 iunie 2017, constată că acesta a fost declarat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ.:
"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare".
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că decizia recurată a fost pronunţată la data de 12 iunie 2017, iar recursul a fost formulat la data de 26 iunie 2017, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus citat.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.:
"neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Cum în cauză recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, se va constata că recursul declarat împotriva deciziei recurate este tardiv formulat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca atare.
II. Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii din 13 iulie 2017, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge acest recurs ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţate de către o instanţă de recurs.
Potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ.:
"Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul".
Or, în cauză, încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare a fost pronunţată după pronunţarea deciziei de perimare a cauzei, fiind o hotărâre irevocabilă.
Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, reclamanta Asociaţia A. nu s-a conformat condiţiei specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Din interpretarea textului de lege menţionat rezultă că hotărârile judecătoreşti care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.
Cum încheierea din 13 iulie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat împotriva acesteia urmează a fi respins ca inadmisibil.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva încheierii recurate ca inadmisibil.
De asemenea, Înalta Curte reţine că admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii recurentei-reclamante Asociaţia A. face de prisos examinarea celorlalte cereri şi susţineri ale acesteia, formulate în prezenta cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia A. împotriva Deciziei nr. 2636 din 12 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia A. împotriva încheierii din 13 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2017.