Parliamentary committee's negative answer to petition held not a refusal under Law 554/2004; appeal on administrative action dismissed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 17.03.2015 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Comisia Comună Permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului României pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, obligarea pârâtului să sesizeze organele de urmărire penală competente ca urmare a conţinutului petiţiei adresate Comisiei comune, prin care a solicitat să se examineze şi să clarifice unele încălcări ale prevederilor constituţionale şi ale unor fapte penale săvârşite în activitatea Serviciului Român de Informaţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2202 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii, invocate prin întâmpinare, ca neîntemeiate; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Senatul României şi Parlamentul României - Camera Deputaţilor, ca neîntemeiată.

3. Recursul

Reclamantul a formulat recurs la data de 28 aprilie 2015, anterior soluţionării dosarului de fond, acesta fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2015.

Reclamantul a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 2202 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 6 ianuarie 2016, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că instanţa de fond a pronunţat hotărârea recurată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, recurentul a susţinut, în esenţă, încălcarea de către judecătorul fondului a dispoziţiilor art. 22 din C. proc. civ., referitoare la rolul judecătorului în aflarea adevărului, argumentele invocate de recurent constând în neintroducerea în cauză a Serviciului Român de Informaţii şi neinvocarea din oficiu de către instanţa de fond a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 17 lit. f) şi g) din Legea nr. 182/2002 prin raportare la art. 40 alin. (4), art. 1 alin. (3) din Constituţie, art. 13 din Legea nr. 544/2004 şi art. 16 alin. (1) şi (2) din legea nr. 51/1991.

De asemenea, instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare greşită a prevederilor legale aplicabile în speţă, invocate de reclamantul-recurent în susţinerea cererii sale, pronunţând astfel o soluţie nelegală.

4. Apărările intimatului

Intimatul a depus întâmpinare la data de 22.06.2015, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29.11.2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 26.04.2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text de lege, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată deduse judecăţii îl reprezintă obligarea pârâţilor Parlamentul României - Senatul României şi Parlamentul României - Camera Deputaţilor la soluţionarea sesizării reclamantului referitoare la exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, cu consecinţa sesizării organelor de urmărire penală competente ca urmare a conţinutului petiţiei adresate Comisiei comune.

În cauza de faţă, însă, recurentul-reclamant nu a dovedit existenţa refuzului nejustificat din partea autorităţii pârâte de a răspunde sau a soluţiona sesizarea, deoarece răspunsul transmis de autoritatea pârâtă sesizată nu echivalează cu un refuz nejustificat, în sensul prevederilor legale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Definiţia excesului de putere este dată de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, constând în exercitarea dreptului de apreciere, aparţinând administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor:

"Prezenta ordonanţă are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către cetăţeni a dreptului de a adresa autorităţilor şi instituţiilor publice petiţii formulate în nume propriu, precum şi modul de soluţionare a acestora."

Potrivit dispoziţiilor art. 8 din O.G. nr. 27/2002:

"(1)Autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.

(2) Pentru soluţionarea petiţiilor transmise, potrivit art. 61, de la alte autorităţi sau instituţii publice, termenul de 30 de zile curge de la data înregistrării petiţiei la autoritatea sau instituţia publică competentă."

Procedura de soluţionare a petiţiilor este detaliată în conţinutul art. 6 şi art. 61 din acelaşi act normativ, după cum urmează:

"Art. 6 - (1) Autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 2 sunt obligate să organizeze un compartiment distinct pentru relaţii cu publicul, care să primească, să înregistreze, să se îngrijească de rezolvarea petiţiilor şi să expedieze răspunsurile către petiţionari.

(2) Compartimentul prevăzut la alin. (1) înaintează petiţiile înregistrate către compartimentele de specialitate, în funcţie de obiectul acestora, cu precizarea termenului de trimitere a răspunsului.

(3) Compartimentul prevăzut la alin. (1) este obligat să urmărească soluţionarea şi redactarea în termen a răspunsului.

(4) Expedierea răspunsului către petiţionar se face numai de către compartimentul pentru relaţii cu publicul, care se îngrijeşte şi de clasarea şi arhivarea petiţiilor.

Art. 61 - Petiţiile greşit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul prevăzut la art. 6 alin. (1) autorităţilor sau instituţiilor publice care au ca atribuţii rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiţionarul să fie înştiinţat despre aceasta."

Înalta Curte reţine că, urmare a memoriului adresat de reclamant, Parlamentul României - Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii, prin adresele nr. x/01.08.2014 şi nr. x/30.09.2014 i-a comunicat petiţionarului A. faptul că a verificat aspectele semnalate de acesta şi a constatat că acestea nu au nicio legătură cu activitatea Serviciului Român de Informaţii.

Astfel, se constată că autorităţile publice pârâte nu au încălcat obligaţiile instituite prin O.G. nr. 27/2007 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, iar refuzul nejustificat nu poate fi reţinut prin prisma faptului că rezolvarea nefavorabilă a cererii îl nemulţumeşte pe petent, întrucât autoritatea este obligată doar să răspundă cererii, nu să dea un curs favorabil acesteia.

În ce priveşte solicitarea petiţionarului privind sesizarea organelor de urmărire penală competente ca urmare a conţinutului petiţiei adresate Comisiei comune, în mod corect a apreciat instanţa de fond că aceasta se încadrează în marja de apreciere a indiciilor în funcţie de care se determină competenţa alte autorităţi sau instituţii publice.

De altfel, rezultă din probele administrate în cauză, că reclamantul a sesizat, pe cale separată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu plângere penală având conţinut asemănător, plângere ce a fost restituită pe motivul neîndeplinirii condiţiilor de formă şi neclaritatea descrierii faptelor.

Prin urmare, împrejurarea că răspunsul autorităţii publice pârâte nu este de natură a satisface aşteptările petentului, nu constituie un refuz nejustificat de soluţionare a cererii ori un exces de putere în sensul dispoziţiilor citate din Legea nr. 554/2004, întrucât stabilirea conţinutului răspunsului constituie o prerogativă a autorităţii publice exercitată, în speţă, cu respectarea dispoziţiilor legale, iar dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă, aşadar, interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 2202 din 11 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2017.