Military counterintelligence chief's order of surveillance against a critic upheld as Securitate officer status

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.10.2014, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 289 din data de 05.02.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., constatând calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul A. a formulat recurs, criticând pentru nelegalitate soluţia instanţei de fond.

În susţinerea recursului, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond nu a luat în considerare calitatea de militar a persoanei ce a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii ce au contribuit la instrumentarea dosarului informativ.

3. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare la data de 04.05.2015, solicitând, în principal, a se constata nulitatea recursului, susţinând că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 aprilie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 aprilie 2017, completul de filtru a apreciat ca neîntemeiată excepţia nulităţii recursului şi a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că potrivit disp. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările ulterioare "lucrător al Securităţii este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Raportând aceste prevederi normative la situaţia de fapt relevată în cuprinsul notei de constatare, instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite cele două condiţii cumulative prevăzute de lege în vederea reţinerii calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.

Astfel, aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. x/19.08.2013, precum şi al înscrisurilor care au fost ataşate acţiunii, pârâtul, în calitate de angajat al fostei Securităţi, având gradul de căpitan şi funcţia de şef al Biroului Contrainformaţii al U.M. 0654 P-Craiova din cadrul Direcţiei IV a participat la instrumentarea dosarului informativ nr. x, având ca titular pe B. prin dispunerea următoarelor măsuri:

"luarea măsurii preventive de securitate - avertizarea soldatului B., cu avizul organului de cercetare penală din I.J. Dolj al MI" "informarea organelor de partid şi comandă şi scoaterea sa din şcoala de gradaţi a unităţii" "urmărirea reacţiei sale după luarea măsurii preventive de securitate, în cadrul mapei de verificare informativă".

Pârâtul, în calitatea menţionată, a procedat la întocmirea notei în care se consemnează:

"avertizat la data de 18.06.1988 în prezenţa comandantului unităţii şi a secretarului Consiliului politic al unităţii şi a instructorului cu munca U.T.C."

De asemenea, urmare a planului de măsuri datat 26.06.1988, aprobat de către pârât s-au luat mai multe măsuri informativ operative, printre care:

"va fi încadrat cu persoana de sprijin C., pentru a stabili dacă face comentarii duşmănoase, care este comportarea, relaţiile şi anturajele sale, de cine este căutat în unitate, cum îşi îndeplineşte sarcinile şi dacă elogiază viaţa din Occident" "pe a doua linie va fi încadrat cu persoana de sprijin D., pentru verificarea informaţiilor şi a-l preveni de la săvârşirea unor fapte negative, pentru influenţarea sa pozitivă" "i se va pune în interceptare corespondenţa personală, pentru a stabili relaţiile şi legăturile sale şi dacă deconspiră date secrete din unitate".

Rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. x/19.08.2013 că măsurile au fost dispuse ca urmare a situaţiei consemnată în Sinteza din 05.06.1988, potrivit căreia "soldatul B. a făcut faţă de militarii în termen din cadrul subunităţii unde a fost încadrat unele afirmaţii negative şi tendenţioase la adresa unor persoane din conducerea superioară de partid şi de stat, cât şi la adresa vieţii din ţara noastră".

Astfel, rezultă pe baza probatoriului administrat că măsurile adoptate de recurentul-pârât au fost dispuse în scopul de a depista poziţia ostilă/atitudinea duşmănoasă a celui urmărit faţă de politica partidului şi statului, faţă de regimul comunist, vădind interesul pentru opinia celui vizat relativ la aspectele menţionate.

Acest interes, pus în practică prin măsurile dispuse, coroborat cu urmările pe care le antrenau împotriva celui vizat, probează un mecanism specific de supraveghere poliţienească extrem de intrusiv în viaţa privată a persoanei urmărite şi o grevare a dreptului la viaţă privată, a exercitării libertăţii de exprimare, de opinie şi de conştiinţă, adică exact a acelor libertăţi care conturează personalitatea unui om, care dau măsura demnităţii acestuia, grevare care - în raport de sistemul de valori al fiecăruia dintre cei vizaţi - poate echivala cu o suprimare efectivă a acestor libertăţi.

Prin urmare, Înalta Curte constată că înscrisurile depuse la dosar în probaţiune, al căror conţinut este descris, pe larg, în considerentele sentinţei recurate, demonstrează, cu prisosinţă, că acţiunile întreprinse de recurentul-pârât pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viaţa privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dar şi dreptul la libertatea de exprimare, protejate normativ cel puţin la nivel formal şi în perioada anterioară anului 1989.

Referitor la susţinerea recurentului că persoana vizată în notele informative nu a avut de suferit din cauza opiniilor sale pe timpul verificărilor, nici pentru faptele şi abaterile comise şi nici nu s-au făcut presiuni asupra sa Înalta Curte reţine că, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, importantă este imixtiunea arbitrară în viaţă personală a persoanei urmărite.

În altă ordine de idei, pentru a fi reţinută calitatea de lucrător al Securităţii în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana, ofiţer sau subofiţer al Securităţii, să fi desfăşurat activităţi care au vizat suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Toate activităţile, care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale sau au urmărit să o facă, conduc la constatarea calităţii de lucrător în sensul prevăzut de dispoziţiile legale anterior enunţate.

Prin urmare, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 488 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 289 din 5 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2017.