Supreme Court upholds suspension of administrative act withdrawing medical approval certificate; appeal dismissed

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal (prin declinare de la Tribunalul Galaţi), reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi a solicitat suspendarea executării notificării nr. x/02.04.2015 emisă de Ministerul Transporturilor privind retragerea Certificatului de Agreare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 15.10.2015 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical.

Prin sentinţa nr. 270 din data de 06.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea în contencios administrativ, având ca obiect "suspendare executare act administrativ", promovată de către reclamanta SC "A." S.R.L. Galaţi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical şi, în consecinţă, s-a dispus suspendarea executării Notificării nr. x/02.04.2015 emisă de Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical, până la pronunţarea instanţei de fond asupra contestaţiei formulate împotriva actului administrativ menţionat.

3. Recursul

Atât împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, cât şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 15.10.2015 pârâtul Ministerul Transporturilor, a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi, soluţionând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a solicitat admiterea acesteia şi respingerea acţiunii, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul a susţinut că Notificarea ce face obiectul prezentei acţiuni nu este un act administrativ, neîntrunind cerinţele prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, respectiv nu produce efecte prin ea însăşi, în condiţiile în care acest act reprezintă doar înştiinţarea reclamantei cu privire la sancţiunea care s-a dispus împotriva acesteia.

De asemenea, faţă de împrejurarea că plângerea prealabilă nu respectă termenul imperativ prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 se impunea ca acţiunea să fie respinsă ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, recurentul a susţinut că instanţa de fond a pronunţat hotărârea făcând o interpretare şi aplicare greşită a normelor de drept material şi în considerarea unor motive străine de natura pricinii, reţinând în mod greşit îndeplinirea condiţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii atât a încheierii cât şi a sentinţei recurate, ca fiind legale şi temeinice.

5. Procedura de examinare a recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 mai 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 iunie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, şi faţă de criticile recurentului-pârât, constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., referitor la situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu este întemeiat.

În speţa de faţă, hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Efectuând propria evaluare a întregului material probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat şi aplicat corect prevederile legale incidente în cauză, pronunţând o soluţie legală şi temeinică.

În mod evident, Notificarea nr. x/02.04.2015 emisă de Ministerul Transporturilor (aflată la dosarul Tribunalului Galaţi) reprezintă un act administrativ, producător de efecte juridice, cum este acesta definit de legea contenciosului administrativ, având în vedere că aceasta priveşte aplicarea sancţiunii de retragere a Certificatului de agreare.

Susţinerea recurentului-reclamant referitoare la faptul că sancţiunea a fost aplicată prin Nota nr. x/27.03.2015, nu poate fi avută în vedere atât timp cât din conţinutul acesteia reiese că, prin aceasta, comisia de control propune retragerea certificatului de agreare.

Prin urmare, în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă caracterul de act administrativ al notificării ce face obiectul cererii de chemare în judecată, cât timp retragerea autorizării nu s-a concretizat în alt act juridic anterior sau ulterior.

Totodată, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că plângerea prealabilă împotriva Notificării nr. x/02.04.2015 emisă de Ministerul Transporturilor a fost formulată de intimata-reclamantă cu respectarea termenului prevăzut de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, în mod corect prima instanţă a constatat că, în condiţiile în care documentele care au stat la baza retragerii Certificatului de agreare, solicitate de către intimata-reclamantă prin adresa din 07.04.2015, i-au fost comunicate la data de 17.04.2015 prin adresa nr. x - dosar tribunal, plângerea prealabilă înregistrată la data de 12.05.2015 (data poştei - dosar tribunal), apare ca fiind formulată în termenul prevăzut de lege.

Pe fondul cauzei, suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege, anume cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, şi paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că, în speţă, cazul bine justificat incident în emiterea actului administrativ contestat este relevat de împrejurarea că actul contestat nu este motivat în fapt şi în drept.

De asemenea, instanţa de control judiciar consideră că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Se poate aprecia că există urgenţă atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă şi imediată unui interes public, situaţiei reclamantului sau intereselor pe care acesta înţelege să le apere.

Revine judecătorului de contencios administrativ, investit cu soluţionarea unei cereri de suspendare, să aprecieze în mod concret, având în vedere argumentele prezentate de reclamant, dacă efectele actului aflat în discuţie sunt de natură să justifice urgenţa. Aceasta din urmă poate justifica măsura provizorie a suspendării executării unui act administrativ, fără ca ea să aducă atingere hotărârii judecătoreşti ce urmează a se pronunţa cu privire la cererea de anulare a actului.

Alături de argumentele expuse mai sus, Înalta Curte are în vedere şi soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ.

Astfel, prin sentinţa nr. 13 din 22 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2015 s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor prin Serviciul Medical, şi s-a dispus anularea Notificării nr. x/02.04.2015 privind aplicarea sancţiunii de retragere a Certificatului de agreare pentru examinări psihologice, notificare emisă de Ministerul Transporturilor - Serviciul Medical.

Această soluţie conferă consistenţă concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, apreciind că nu este incident niciun motiv de casare al hotărârii recurate, va respinge recursul, ca nefondat.

În baza art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâtul Ministerul Transporturilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, cu întrucât culpa procesuală pentru declanşarea prezentului litigiu îi aparţine.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva sentinţei nr. 270 din 6 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât Ministerul Transporturilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2017.