Audiovisual fine reinstated after lower court’s sanction substitution quashed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Consiliul Naţional al Audiovizualului, a solicitat anularea Deciziei nr. 586 din 2.10.2014 emisă de pârât, iar, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu somaţie publică.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 139 din data de 11 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu Consiliul Naţional al Audiovizualului - autoritate publică autonomă şi, în consecinţă, s-a dispus modificarea Deciziei nr. 586 din 2.10.2014 emisă de pârât în sensul înlocuirii sancţiunii amenzii cu măsura somaţiei publice de intrare în legalitate şi s-a respins cererea sub celelalte aspecte.

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate cu consecinţa respingerii acţiunii, arătându-se că sentinţa atacată a fost dată pe baza unor motive străine de natura cauzei şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În esenţă, recurentul a susţinut că, deşi instanţa de fond a apreciat ca fiind corectă constatarea CNA privind existenţa faptei reţinute în sarcina intimatei-reclamante, a apreciat ca fiind fondată susţinerea intimatei-reclamante în sensul că se impunea a se ţine cont de prevederile art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, fiind la prima abatere.

A mai susţinut recurentul că instanţa de fond a pronunţat sentinţa recurată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile în speţă, şi anume dispoziţiile art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului.

De asemenea, recurentul a susţinut că la individualizarea sancţiunii, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002: gravitatea faptei, efectele acesteia, sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2017, completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat parţial, sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a supus examinării instanţei de contencios administrativ Decizia CNA nr. 586 din 2.10.2014, prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 15.000 RON şi obligaţia de a transmite textul de sancţionare în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, în intervalul orar 18:00-22:00, pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 40 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea şi modificat decizia CNA contestată, în sensul înlocuirii sancţiunii amenzii cu măsura somaţiei publice de intrare în legalitate.

Cadrul legal relevat în prezenta speţă este reprezentat de următoarele dispoziţii ale Legii audiovizualului nr. 504/2004:

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea audiovizualului nr. 504/2002:

"(1) Prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului.

(2) Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor.

(3) Răspunderea pentru conţinutul serviciilor de programe difuzate revine, în condiţiile legii, radiodifuzorului, realizatorului sau autorului, după caz."

Art. 40 alin. (1) din Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual prevede că:

"(1) În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate trebuie contactate şi invitate să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere. În situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere sau nu a putut fi contactată prin încercări repetate, trebuie precizat acest fapt."

"Art. 90. - (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

[…] h) nerespectarea prevederilor art. 3, art. 17 alin. (4), art. 49, art. 54 alin. (2) şi ale art. 58 alin. (1);

2) Faptele prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 10.000 RON la 200.000 RON.

(4) Individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute în prezenta lege se face ţinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

Art. 91. - (1) Constituie contravenţie nerespectarea de către furnizorii sau distribuitorii de servicii a dispoziţiilor prezentei legi prevăzute la art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi (2), art. 261 alin. (1), art. 31 alin. (1), (3), (4) şi (5), art. 391 şi art. 48, precum şi ale deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) Consiliul va emite o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate.

(3) În cazul în care furnizorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie ori încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravenţională de la 5.000 RON la 100.000 RON."

Din perspectiva dispoziţiilor legale sus-citate, Înalta Curte constată că decizia contestată a fost emisă cu respectarea, interpretarea şi aplicarea strictă a legii.

La emiterea actului administrativ, intimatul Consiliul Naţional al Audiovizualului a ţinut cont de criteriile prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de gravitatea şi efectele faptei.

Astfel, din probatoriul administrat în cauză şi anume, înscrisurile aflate la dosarul de fond, (raport de monitorizare, decizii de sancţionare), rezultă că, în anul 2014, intimata-reclamantă a mai fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 RON şi cu somaţie publică pentru intrarea în legalitate, sancţiuni ce au fost aplicate tot pentru încălcarea dispoziţiilor referitoare la informarea corectă a publicului şi drepturi fundamentale ale omului.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 6) C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", se constată că acesta nu este fondat.

Înalta Curte reţine că hotărârea primei instanţe analizează pe larg situaţia de fapt ce a rezultat din probele dosarului, precum şi dispoziţiile legale incidente, aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată.

Nu se poate concluziona că există contradicţie între raţionamentul logico-juridic folosit de instanţa de fond şi soluţia ce a fost adoptată, aceasta din urmă, fiind rezultatul firesc al primirii unora dintre susţinerile reclamantei şi al înlăturării apărărilor formulate de pârât.

O atare critică nu poate fi reţinută, având în vedere că prima instanţă a folosit, în redactarea sentinţei pronunţate, un raţionament logico juridic lipsit de contradicţii şi care, justifică, în final, soluţia adoptată.

Nemulţumirile recurentului cu privire la hotărârea primei instanţe nu se pot traduce prin faptul că aceasta a utilizat o motivare contradictorie şi nu ar fi analizat argumentele ambelor părţi, neputând conduce la nelegalitatea hotărârii pronunţate din perspectiva art. 488 pct. 6 din Noul C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de considerentele anterior reţinute, constatând că Consiliul Naţional al Audiovizualului a aplicat în mod legal sancţiunea, că difuzarea oricărei informaţii către public trebuie să se facă cu respectarea principiilor care guvernează o comunicare comercială audiovizuală, Înalta Curte va admite recursul în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei nr. 139 din 11 martie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2017.