Insolvency representative standing to contest tax assessments: Judicial versus special administrator authority under Law 85/2006

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 08.05.2014 sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar S. C. pen. B. şi administrator special C., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca a solicitat anularea deciziei nr. 121/21.11.2013 emisă de pârâtă, admiterea contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere nr. x/28.09.2012 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.09.2012 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş (în prezent Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara), precum şi anularea acestor acte ca fiind netemeinice şi nelegale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 322 din data de 13.11.2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara pentru pârâtul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca; s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin adm. judiciar S. C. pen. B. formulată în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, şi, în consecinţă: s-a anulat Decizia nr. 121/21.11.2013 emisă de pârâtă şi a fost obligată pârâta să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamantă prin administrator judiciar S. C. pen. B. S.R.L. împotriva Deciziei de impunere nr. x din 28.09.2012 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş (în prezent Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara); s-a respins cererea de anulare a deciziei de impunere nr. x din 28.09.2012 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x din 28.09.2012 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş (în prezent Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara).

3. Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, atât pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş - în reprezentarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj Napoca, cât şi reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator special domnul C. şi B. - administrator judiciar au formulat cereri de recurs.

Prin recursul său, reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvenţă, prin administrator special domnul C. şi B. - administrator judiciar a solicitat admiterea acestuia şi casarea parţială a sentinţei recurate, în ceea ce priveşte dispozitivul acestei hotărâri vizând obligarea intimatei - pârâte DGRFP Cluj să soluţioneze contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei de Impunere nr. x/28.09.2012 şi, respectiv, respingerea cererii de anulare a Deciziei de Impunere nr. x/28.09.2012 şi a Raportului de Inspecţie fiscală nr. x/28.09.2012.

Referitor la nelegalitatea părţii din dispozitiv vizând obligarea intimatei-pârâte să soluţioneze contestaţia formulată de societate prin administrator judiciar, recurenta a arătat că această parte din dispozitivul sentinţei recurate este contrară prevederilor art. 18 alin. (1) raportate la cele ale art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În contextul în care, contestaţia administrativă a fost soluţionată, în cazul admiterii acţiunii, instanţa de fond era legată doar de una din soluţiile prevăzute la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv anularea în tot sau în parte a actului administrativ contestat, adică a Deciziei nr. 121/2013.

Totodată, această dispoziţie este în contradicţie cu considerentele hotărârii.

Recurenta a invocat şi încălcarea art. 6 paragraful 1 din CEDO.

Referitor la nelegalitatea părţii din dispozitivul sentinţei recurate vizând respingerea cererii de anulare a deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală, recurenta a susţinut că, prin precizarea de acţiune formulată, a învederat că, în raport de dispoziţiile art. 218 alin. (2) Codul de procedură fiscală, obiectul acţiunii îl constituie exclusiv anularea actului administrativ reprezentat de decizia de soluţionare a contestaţiei.

Prin urmare, instanţa de fond s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin recursul său, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, în reprezentarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a sentinţei civile recurate şi, în rejudecare, modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii acţiunii promovată împotriva Deciziei nr. 121/21.11.2013 şi menţinerea acesteia, ca fiind temeinică şi legală.

Recurenta a susţinut că, la momentul depunerii contestaţiei-19.10.2012, societatea se afla în procedura insolvenţei, având un administrator special numit de către Adunarea Generală a Asociaţilor în persoana d-lui C. şi un administrator judiciar - B. Timişoara, iar contestaţia a fost formulată şi depusă de către administratorul judiciar.

A susţinut recurenta că atribuţiile administratorului judiciar sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, din economia art. 18 din Legea nr. 85/2006 rezultă că, în condiţiile în care dreptul de administrare nu a fost ridicat debitorului, iar adunarea generală a asociaţilor a desemnat un administrator special, acesta este reprezentantul debitorului.

Prin urmare, la data de 19.10.2012, când s-a depus contestaţia administrativă, puterea de reprezentare a S.C. A. S.R.L. aparţinea d-lui C.

In drept, pârâta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar D. - Filiala Bucureşti, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 aprilie 2017, completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş - în reprezentarea D.R.G.R.F.P Cluj-Napoca îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Totodată, în ceea ce priveşte recursul promovat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator special C. şi administrator judiciar - B. Timişoara, a prorogat discutarea excepţiei tardivităţii recursului formulat de către aceasta.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursurilor

În ceea ce priveşte recursul promovat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special C. şi administrator judiciar - B. Timişoara, instanţa constată că acesta a fost declarat şi motivat cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de data comunicării sentinţei - 30.12.2014 şi data înregistrării cererii de recurs - 21.01.2015.

Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

De asemenea, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

De asemenea, se reţine că nu sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că nu există motive de casare de ordine publică ce pot fi ridicate din oficiu de către instanţă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantă este tardiv formulat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând sentinţa recurată, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş - în reprezentarea D.R.G.R.F.P Cluj-Napoca este nefondat, neputându-se reţine incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv că soluţia instanţei de fond ar fi fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

După cum rezultă din expunerea de la pct. 1 al acestei decizii, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită pe calea prevăzută de art. 218 alin. (2) Codul de procedură fiscală, cu o acţiune având ca obiect anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 121/21.11.2013 "ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta".

Potrivit dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 85/2006:

"(1) După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.

(2) Administratorul special are următoarele atribuţii:

a) exprimă intenţia debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);

b) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 79 şi 80;

c) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;

d) propune un plan de reorganizare;

e)administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului;

f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi bilanţul de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului;

g) primeşte notificarea închiderii procedurii."

Curtea de apel a considerat că soluţia administrativă atacată este greşită, câtă vreme aceste dispoziţii nu înlătură atribuţiile administratorului judiciar prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006 şi care reprezintă o categorie mai largă de interese, atât ale societăţii, cât şi ale creditorilor acesteia.

Hotărârea primei instanţe este la adăpost de orice critică.

Astfel, din dispoziţiile legale anterior citate rezultă în mod evident că mandatul administratorului special, desemnat pe cheltuiala adunării generale a acţionarilor/asociaţilor debitorului, este redus la a reprezenta interesele societăţii, procedura de contestare reglementată de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei referindu-se la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe, judecătorul sindic fiind abilitat să le soluţioneze (art. 73 şi următoarele din Legea nr. 85/2006).

În concluzie, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, de la data la care se dispune deschiderea procedurii, persoana juridică debitoare nu mai are dreptul la propria administrare, iar potrivit atribuţiilor conferite de lege, activitatea administratorului special se desfăşoară sub supravegherea administratorului judiciar.

Or, câtă vreme, contestaţia administrativă a fost formulată şi înregistrată de administratorul judiciar, apare ca fiind nelegală soluţia organului de soluţionare a contestaţiei în sensul respingerii acesteia ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, aprecierea recurentei-pârâte că doar administratorul special avea puterea de reprezentare a societăţii şi calitatea de a promova calea administrativă de atac, neavând suport normativ.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, apreciind că soluţia instanţei de fond nu a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. prin administrator Special C. şi lichidator judiciar D. - Filiala Bucureşti împotriva sentinţei nr. 322 din 13 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timişoara prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, în reprezentarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca împotriva sentinţei nr. 322 din 13 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2017.