Constitutionality referral on Article 519 rejected as irrelevant to security clearance dispute; appeal refused.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Ploieşti, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Serviciul Român de Informaţii, conexarea prezentului dosar cu dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe şi obligarea pârâtului să întreprindă măsurile legale în vederea declasificării documentelor indicate în cererea introductivă; obligarea pârâtului la eliberarea unei autorizaţii de acces la informaţii clasificate cu nivelul de secretizare corespunzător nivelului de secretizare cel mai înalt al înscrisurilor clasificate menţionate ca probe în dosarele nr. x/2013 şi nr. y/2013 şi al înscrisurilor clasificate pe care pârâtul SRI pretinde că le-a depus sau urmează să le depună ca probe la Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. x/2013, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 22 august 2017, reclamantul A. a formulat verbal cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a unei părţi din art. 519 C. proc. civ., respectiv cu privire la sintagma "competentă să judece cauza în ultimă instanţă".

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin încheierea de şedinţă de la data de 22 august 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a unei părţi din art. 519 C. proc. civ., respectiv cu privire la sintagma "competentă să judece cauza în ultimă instanţă", constatând că nu are legătură cu soluţionarea cauzei pe fond.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, în principal, iar, în subsidiar, să caseze încheierea atacată cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploieşti în vederea sesizării Curţii Constituţionale.

În motivarea cererii de recurs reclamantul a reluat argumentele invocate în formularea cererii introductive, fiind arătat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. A explicat recurentul că a constatat că nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate pentru cererea pe care a formulat-o prin cererea introductivă, privind sesizarea Completului pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, din acest motiv, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor arătate.

A susţinut că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) -(3) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul Serviciul Român de Informaţii a solicitat respingerea recursului formulat şi, pe cale de consecinţă, menţinerea încheierii atacate ca legală.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurent şi constatând că instanţa de fond a dat o interpretare corectă dispoziţiilor legale aplicabile, va menţine hotărârea instanţei de fond şi, în consecinţă, va respinge recursul formulat ca nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Condiţiile de admisibilitate desprinse din acest text de lege, care sunt îndeplinite în cauza pendinte, sunt următoarele:- excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii dintr-o lege în vigoare;- excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituţionale;- excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul unui proces judiciar, în faţa instanţei de judecată;- excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către una dintre părţile din proces.

Cât priveşte condiţia existenţei unei legături între dispoziţiile legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei în care a fost invocată, Înalta Curte reţine că în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta nu este îndeplinită, motiv pentru care soluţia instanţei de fond va fi menţinută, având în vedere argumentele prezentate în continuare.

Excepţia de neconstituţionalitate este mijlocul procedural pus la dispoziţia oricărei părţi dintr-un proces pendinte de a susţine, în faţa Curţii Constituţionale, vătămarea drepturilor sale prin incidenţa, în cauza sa, a unui text de lege considerat a fi neconstituţional.

Dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale, respectiv art. 519 din C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), prevăd următoarele:

"Art. 519 - Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Obiectul demersului judiciar al recurentului îl reprezintă obligarea pârâtului să întreprindă măsurile legale în vederea declasificării documentelor indicate în cererea introductivă.

Or, dispoziţiile legale invocate ca fiind neconstituţionale, respectiv prevederile art. 519 din C. proc. civ., cu referire la sintagma "competentă să judece cauza în ultimă instanţă" nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel cum s-a arătat mai sus, obiectul acesteia îl constituie obligarea autorităţii pârâte de a declasifica mai multe documente şi de a elibera reclamantului o autorizaţie de acces la informaţii clasificate, temeiul juridic substanţial al acţiunii fiind dispoziţiile Legii nr. 182/2002.

În opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie acestea sunt dispoziţii susceptibile de a face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, dat fiind că soluţionarea cauzei semnifică rezolvarea raportului juridic litigios dedus judecăţii prin acţiune şi nu modul de pronunţare asupra unor chestiuni prejudiciale, precum problema admisibilităţii sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei Hotărâri Prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Aceasta cu atât mai mult cu cât recurentul poate solicita sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conform art. 519 din C. proc. civ. în faţa ultimei instanţe, astfel că dreptul de acces la această procedură nu este în niciun fel afectat.

Nu sunt întemeiate susţinerile recurentului conform cărora "doar instanţa de fond poate analiza fondul cauzei, nu şi instanţa de recurs", atâta timp cât potrivit art. 20 alin. (3) teza I-a din Legea nr. 554/2004 "În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond", iar chestiunile de drept sunt tranşate definitiv de ultima instanţă.

În aceste condiţii, în care se cere sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie vizând o dispoziţie legală ce nu este incidentă în prezentul litigiu, Înalta Curte va reţine că nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate referitoare la existenţa unei legături între obiectul excepţiei şi soluţionarea cauzei, întrucât Curtea nu poate reţine ca având legătură cu cauza dispoziţia referitoare la reglementarea art. 519 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii din 22 august 2017 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 octombrie 2017.