Revision of interior-ministry staffing data ruling rejected for lack of triple identity.

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4337 din 26 septembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei civile nr. 2686/21.04.2016 pronunţate de către Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., a casat în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, a respins în totalitate plângerea ca nefondată, menţinând soluţia referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a MAI.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că intimatul-reclamant, prin cererea adresată instituţiei recurente a solicitat comunicarea următoarelor informaţii:

"câţi angajaţi în domeniul logisticii are MAI;

"câţi angajaţi în domeniul logisticii cu statut de poliţist sunt angajaţi în MAI;

"câţi angajaţi în domeniul logisticii cu statut de personal contractual şi/sau funcţionar public sunt angajaţi în MAI;

"ce activităţi de poliţie îndeplinesc angajaţii MAI din domeniul logisticii;

"care este normativul în baza căruia activităţile de logistică sunt considerate identice cu cele de poliţie;".

Prin adresa de răspuns nr. 254287/10.12.2015, instituţia recurentă a menţionat că relaţiile solicitate la punctele 1, 2 şi 3 nu fac parte din categoria informaţiilor publice; şi că poliţistul este funcţionar public cu statut special şi cu atribuţiile prevăzute de legea nr. 360/2002.

Or, prima instanţă interpretând prevederile art. 1 raportat la art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public potrivit cărora,,orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public" precum şi prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei, în mod corect a reţinut că informaţiile solicitate de intimatul reclamant sunt publice, câtă vreme, pârâtul prin adresa de răspuns nu a menţionat temeiul legal în baza căruia informaţiile solicitate la punctele 1, 2 şi 3 nu fac parte din categoria informaţiilor publice şi nici instanţa nu a identificat o prevedere specială în acest sens. De altfel, prin cererea de recurs, instituţia recurentă nici nu s-a mai apărat în acest mod, renunţând la susţinerea potrivit căreia aceste informaţii de la punctele anterior indicate nu ar fi publice.

Curtea de Apel a reţinut că prima instanţă a interpretat greşit prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2001, atunci când a reţinut ca fiind nejustificat refuzul instituţiei publice de comunicarea informaţiilor prin raportare la furnizarea acestora, care, cu alte cuvinte, ar însemna pentru autoritate o prelucrare a acestora prin realizarea unei statistici nu în sensul Legii organizării şi funcţionării statisticii în România nr. 226/2009, ci în sensul solicitărilor formulate de reclamant, fiind vizate două categorii de angajaţi (cei din domeniul logisticii cu statut de poliţist precum şi cei din domeniul logisticii cu statut de personal contractual şi/sau funcţionar public, de la nivelul întregului minister). Or, legea citată nu îl impune în sarcina autorităţilor/instituţiilor publice această obligaţie, informaţiile putând fi comunicate doar în forma lor brută/aşa cum sunt deţinute de autoritatea publică, iar nu prelucrate/selectate astfel cum a solicitat reclamantul (pentru că implicit comunicarea informaţiilor presupunea o prelucrare/filtrare după criteriile arătate, la nivelul întregului minister), motiv pentru care recursul va fi admis.

Împotriva acestei hotărâri, A. a formulat cerere de revizuire.

Prin decizia nr. 636 din 13 februarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. -ele 1 şi 5 noul C. proc. civ. de cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. şi a dispus formarea unui nou dosar în privinţa cererii de revizuire întemeiată pe disp. art. 509 alin. (1) pct. -ele 1 şi 5 noul C. proc. civ. cu termen de judecată la data de 27.03.2017, cu citarea părţilor, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii de revizuire, privind pe revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel, Înalta Curte a fost învestită să soluţioneze cererea de revizuire având ca temei de drept dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuentul invocă contradicţia unor hotărâri definitive, date de instanţe de acelaşi grad, sens în care face referire la deciziile civile nr. 4445/29.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, respectiv decizia nr. 4337/26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015.

Examinând cauza şi cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Deci, invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- să existe două hotărâri, definitive, cea de-a doua fiind dată cu încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, indiferent dacă prin ele s-a rezolvat sau nu fondul litigiului;

- cele două hotărâri definitive trebuie să se fi dat în aceeaşi "pricină", dar în dosare diferite.

Pentru existenţa acestui motiv de revizuire se cere să existe identitate de părţi, de cauză şi de obiect, adică "elementele caracteristice lucrului judecat", hotărârile să fi fost date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoştinţă de existenţa primei hotărâri ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepţia autorităţii lucrului judecat, instanţa a omis să soluţioneze această excepţie. În cazul în care excepţia a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se poate face cerere de revizuire, întrucât, judecându-se o asemenea cerere, instanţa ar realiza un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepţia autorităţii lucrului judecat.

Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.

Aşa cum s-a arătat, această condiţie presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ, iar în cauză aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Printr-o definiţie cu caracter general, obiectul litigiului reprezintă pretenţia pe care o formulează şi o susţine reclamantul prin acţiunea sa.

C. proc. civ., în cadrul condiţiilor cerute pentru admisibilitatea cererii de revizuire mai impune, pe lângă îndeplinirea elementelor autorităţii de lucru judecat şi condiţia potrivit căreia, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa a omis să se pronunţe asupra ei.

În legătură cu această condiţie revizuentul nu a precizat dacă este sau nu îndeplinită.

Înalta Curte constată că între cele două cauze nu există tripla identitate (părţi, obiect şi cauză), astfel încât să existe autoritate de lucru judecat care să fi fost încălcată, iar pe de altă parte, dacă s-ar reţine existenţa acestui caz, Decizia nr. 4337/26.09.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015 nu poate încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 4445 pronunţată la data de 29.09.2016 în dosarul nr. x/2015 prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentat a domnilor B. şi C., aflându-ne practic în situaţia opusă raţionamentului revizuentului. Cu alte cuvinte o hotărâre pronunţată la data de 26.09.2016 nu poate încălca autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri din data de 29.09.2016.

Această condiţie impusă de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forţei obligatorii a unei hotărâri judecătoreşti, iar pe calea extraordinară a revizuirii poate fi schimbată o hotărâre judecătorească irevocabilă numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de lege, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului securităţii raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei 4337 din 26 septembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2017.