Recovery of EU rural development subsidies: Misclassification as SME due to undisclosed economic ties with related enterprises on adjacent markets

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale: suspendarea executării Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/3.04.2014, până la soluţionarea definitivă a cauzei; anularea în tot a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/3.04.2014; anularea Deciziei nr. 16888/22.05.2014 de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal sus-menţionat; în subsidiar, anularea în tot a Deciziei nr. 16888/22.05.2014 şi anularea în parte a Procesului-Verbal, în sensul înlăturării măsurii rezilierii contractului de finanţare şi, în continuare, diminuarea creanţei urmărite la nivelul sumei de 3.693.721,38 RON; precum şi anularea tuturor actelor preparatorii care au stat la baza emiterii Procesului-Verbal şi a Deciziei; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din data de 12 ianuarie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare ca inadmisibilă.

Prin sentinţa nr. 60/F-cont din 20 aprilie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi, în consecinţă, a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/3.04.2014 privind proiectul "Modernizare şi dezvoltare fabrică de conserve mixte", cod contract x/21.12.2009.

3. Cererea de recurs

Pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 60/F-cont din 20 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, solicitând casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac declarate, recurenta a arătat, în esenţă, următoarele:

Prin motivarea sentinţei, instanţa de fond a încălcat normele de drept material, respectiv dispoziţiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR şi cele ale Legii nr. 346/2004.

Din analiza conţinutului hotărârii CJUE din data de 27 februarie 2014 pronunţată de CJUE în cauza HaTeFo împotriva Finanzamt Haldensleben nu rezultă că prin actele atacate ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei, astfel cum au fost interpretate de instanţa europeană prin hotărârea menţionată.

În speţă, reclamanta a întocmit incorect şi incomplet "declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii" fără a se declara toate întreprinderile cu care avea legături economice şi care îşi desfăşurau activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente şi asupra cărora acţionarul, administratorul şi reprezentantul legal de proiect exercita o influenţă dominantă şi fără a se completa în mod corespunzător cap. II şi fişele adiţionale.

Dacă reclamanta ar fi completat în mod corect declaraţia arătată anterior, s-ar fi putut constata încă din faza verificării eligibilităţii proiectului legăturile dintre aceasta şi societăţile comerciale B. S.R.L., Glina S.A. şi C. S.R.L., conform art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004.

Din cele arătate mai sus rezultă în mod evident încălcarea de către intimata reclamantă atât a criteriilor de eligibilitate ale proiectului cât şi a declaraţiei privind încadrarea sa în categoria IMM.

În consecinţă, recurenta a solicitat modificarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că se încadrează în categoria IMM şi că a beneficiat în mod corect de o finanţare nerambursabilă în cuantum de 50% din valoarea proectului.

Niciuna dintre societăţile pretins legate cu intimata nu activează în acelaşi sector de activitate ori pe o piaţă adiacentă, astfel cum sunt definite acestea de dispoziţiile art. 5 şi 6 din Legea nr. 21/1996 şi de Ordinul Consiliului Concurenţei nr. 388/2010.

Mai arată intimata că autoritatea recurentă îşi invocă propria culpă în condiţiile în care documentaţia cerută pentru finanţare a fost depusă integral, conform cerinţelor din Ghidul solicitantului. Rolul verificării eligibilităţii solicitantului este în primul rând acela de control preventiv şi numai de sancţionare ulterioară demarării şi realizării proiectului. Chiar din auditul Curţii de Conturi rezultă că reprezentantul autorităţii ar fi trebuit să constate pretinsa neregularitate din verificarea documentelor depuse de reclamantă.

În subsidiar, intimata a reiterat solicitarea subsidiară de anulare parţială a actelor atacate în sensul diminuării creanţei la nivelul sumei de 3.693.721,38 RON, reprezentând 25% din valoarea eligibilă, dat fiind că îndeplinea condiţiile de încadrare în categoria "alte întreprinderi care au mai puţin de 750 angajaţi".

II. Procedura de soluţionare a recursului

1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză, în considerarea celor ce vor fi expuse în continuare.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 03.04.2014 în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP) a stabilit în sarcina S.C. A. S.R.L. o creanţă bugetară în cuantum de 7.387.442,76 RON.

În cuprinsul procesului-verbal s-a reţinut în esenţă că S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar al fondurilor europene nerambursabile, nu a completat corect declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), conform prevederilor Legii nr. 346/2004. Astfel, deşi beneficiarul fondurilor a declarat că face parte din categoria IMM (încadrare ce îi dădea dreptul la un sprijin financiar de 50% din valoarea eligibilă a investiţiei), în fapt S.C. A. S.R.L. avea calitatea de întreprindere legată, conform art. 44 din Legea nr. 346/2004, încadrându-se într-o altă categorie de beneficiari, care avea dreptul la un sprijin nerambursabil de numai 25% din valoarea eligibilă a investiţiei.

Prin decizia nr. 16.888/22.05.2014, APDRP a respins contestaţia administrativă formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 03.04.2014.

Prin acţiunea ce face obiectul prezentului litigiu, S.C. A. S.R.L. a solicitat secţiei competente a Curţii de Apel Piteşti anularea actelor administrative menţionate, iar prin sentinţa nr. 60/F-cont din 20 aprilie 2015, acţiunea a fost admisă astfel cum a fost formulată.

În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

a) În ce priveşte priveşte apărarea reclamantei conform căreia intimată nu mai putea realiza activităţi de control, curtea de apel a apreciat că nu poate fi primită, dat fiind că sistemul de subvenţii elaborat prin reglementarea Uniunii se întemeiază în special pe executarea de către beneficiar a unei serii de obligaţii care îi dau dreptul la perceperea asistenţei financiare prevăzute (a se vedea Hotărârea Vereniging Nationaal Overlegorgaan Sociale Werkvoorziening şi alţii, C 383/06-C 385/06, EU:C:2008:165, punctul 56 şi jurisprudenţa citată). Prin urmare, în cadrul procedurilor prevăzute de sistemele naţionale de gestiune şi de control, revine autorităţilor naţionale competente sarcina de a se asigura că beneficiarul se angajează să execute obligaţiile care îi dau dreptul la perceperea asistenţei financiare prevăzute. Asumându-şi un astfel de control financiar, statul membru în cauză devine principalul responsabil de utilizarea eficace a fondurilor Uniunii, ceea ce, fără a aduce atingere competenţelor Comisiei, contribuie la buna executare a bugetului general al Uniunii. În plus trebuie subliniat că principiul protecţiei încrederii legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii precise a unui text de drept al Uniunii şi că comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii care este contrar acestuia din urmă nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar dreptului Uniunii.

b) În ce priveşte fondul cererii, curtea de apel a reţinut că este întemeiată apărarea reclamantei, întrucât în cazul utilizării fondurilor comunitare de către IMM-uri trebuie să se recurgă la definiţia acestora, astfel cum este stabilită în Recomandarea CE nr. 361/2003. În această privinţă, rezultă din considerentele (9) şi (12) ale acestei recomandări că, prin definirea întreprinderilor afiliate, se urmăreşte o mai bună înţelegere a poziţiei economice reale a IMM urilor şi eliminarea din această categorie a grupurilor de întreprinderi a căror putere economică o poate depăşi pe cea a unui IMM pentru a se asigura că vor beneficia de avantajele care rezultă pentru categoria IMM urilor din diferitele reglementări sau măsuri adoptate în favoarea lor numai acele întreprinderi care într-adevăr au nevoie de ele. În aceste considerente se menţionează şi că, pentru limitarea la strictul necesar a examinării relaţiilor care există între întreprinderi prin intermediul persoanelor fizice, trebuie să se restrângă luarea în considerare a acestor relaţii la societăţile care desfăşoară activităţi pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente.

În aceste condiţii, pentru a lua în considerare numai întreprinderile care constituie în mod efectiv IMM uri independente, trebuie să se examineze structura IMM urilor care formează un grup economic a cărui putere o depăşeşte pe aceea a unei astfel de întreprinderi şi să se asigure că definiţia IMM urilor nu este eludată pentru motive pur formale (a se vedea Hotărârea Italia/Comisia, C 91/01, Rec., p. I 4355, punctul 50).

De asemenea s-a decis în practica CJUE (C-110/13, hotărârea din 27 februarie 2014, HaTeFo GmbH împotriva Finanzamt Haldensleben) că articolul 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", în sensul acestui articol, atunci când rezultă din analiza raporturilor atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, o entitate economică unică, chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre relaţiile avute în vedere la articolul 3 alin. (3) primul paragraf din această anexă. De asemenea s-a mai statuat că "se consideră că acţionează în mod concertat în sensul articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din această anexă persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic. Îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu este în mod necesar subordonată existenţei unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări".

În speţă, judecătorul fondului a constatat că intimata a realizat doar o analiză a raporturilor juridice, pe baza înscrisurilor comunicate de ONRC, iar nu şi o analiză economică pentru a stabili dacă reclamanta este o întreprindere afiliată în sensul mai sus menţionat. Este real că acţionarii (D. şi E.) deţin acţiuni şi la alte societăţi în proporţie mai mare de 50% însă din împrejurările speţei rezultă că societatea reclamantă nu poate fi considerată întreprindere afiliată în condiţiile în care societatea Glina S.A. are ca principal obiect de activitate cod CAEN 1013 (fabricarea produselor din carne, inclusiv din carne de pasăre), societăţile F. S.R.L. şi C. S.R.L. au cod CAEN 5610-restaurante, iar societatea B. are cod CAEN 1084- fabricarea condimentelor şi ingredientelor.

Împrejurarea că în studiul de fezabilitate s-a indicat ca potenţiali beneficiari şi o parte din societăţile mai sus menţionate, nu prezintă relevanţă juridică, întrucât pentru aplicarea interdicţiei prevăzută de lege trebuie să se recurgă la noţiunea de piaţă economică efectivă adică tranzacţiile de piaţă efectiv desfăşurate. Or, nu s-a dovedit de către intimată că s-au desfăşurat, în mod efectiv, tranzacţii comerciale, între societăţile mai sus menţionate.

În plus, curtea de apel a reţinut că nu poate fi aplicabilă nici prezumţia prevăzută de art. 44 din Legea nr. 346/2004 întrucât societăţile S.C. Glina S.A., S.C. F. S.R.L., C. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. nu îşi desfăşoară activitatea în amonte sau în aval, pe pieţe adiacente, astfel cum se prevede la art. 4 4 alin. (4) teza finală din Legea nr. 346/2004, întrucât raportat la reclamantă în amonte se află piaţă de producere a legumelor şi fructelor, iar în aval se află desfacerea cu amănuntul a produselor finite de către beneficiari.

În opinia Înaltei Curţi, judecătorul fondului a concluzionat în mod eronat că actele atacate sunt nelegale întrucât intimata-reclamantă nu este întreprindere legată în înţelesul art. 44 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 346/2004, în condiţiile în care aceasta îndeplineşte cerinţele textului legal menţionat.

Astfel, din analiza actelor dosarului se constată că asociaţii intimatei-reclamante sunt, în cotă de 50% fiecare, persoanele fizice D. şi E., care sunt totodată şi asociaţi ai societăţilor comerciale B. S.R.L. (D. - 68% şi E. - 32%), C. S.R.L. (D. - 100%), G. S.R.L. (D. - 5% şi E. - 95%) şi F. S.R.L. (D. - 95% şi E. - 95%). De asemenea, persoanele fizice menţionate deţin indirect şi S.C. Glina S.A., dat fiind că 98% dintre acţiunile acesteia sunt deţinute de S.C. B. S.R.L.

Totodată, Înalta Curte reţine că întreprinderile menţionate îşi desfăşoară cel puţin o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe situate direct în amonte sau în aval faţă de pieţele pe care activează intimata-reclamantă. Înalta Curte are în vedere că, astfel cum rezultă din studiul de fezabilitate ataşat cererii de finanţare, intimata-reclamantă colaborează pentru distribuţie cu S.C. Glina S.A., ceea ce înseamnă că aceste societăţi îşi desfăşoară activitatea pe piaţa relevantă a distribuţiei de produse alimentare.

De asemenea, se constată că S.C. B. S.R.L. are ca obiect principal de activitate fabricarea condimentelor şi ingredientelor, piaţă situată direct în amonte faţă de cea a prelucrării fructelor şi legumelor (este de necontestat folosirea condimentelor în procesul de fabricaţie a conservelor de fructe şi legume) pe care activează intimata-reclamantă. Pe de altă parte, societăţile comerciale G. S.R.L. (obiect principal de activitate - comerţ cu amănuntul, cu vânzare predominantă de produse alimentare), F. S.R.L. şi C. S.R.L. (obiect principal de activitate - restaurante) activează pe o piaţă situată direct în aval faţă de cea a prelucrării fructelor şi legumelor, fiind de domeniul evidenţei comercializarea conservelor de fructe şi legume în magazinele alimentare şi folosirea lor în restaurante.

Înalta Curte apreciază că reţinerea calităţii de întreprindere legată a intimatei reclamante este conformă jurisprudenţei Curţii de Justiţie a UE, dat fiind că în cuprinsul considerentelor Hotărării din 27 februarie 2014, pronunţată în cauza C-110/13 (pct. 34) s-a statuat că în sensul dispoziţiilor articolului 3 alin. (3) al patrulea paragraf din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, întreprinderile care îşi desfăşoară activităţile sau o parte a activităţilor pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţele adiacente trebuie să fie considerate întreprinderi afiliate în sensul dispoziţiei menţionate.

Ca urmare, contrar celor reţinute de instanţa fondului, autoritatea pârâtă a realizat şi o analiză economică a legăturilor dintre întreprinderile afiliate, tocmai prin relevarea desfăşurării de către acestea a activităţii economice pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente. Mai mult, autoritatea pârâtă a analizat şi în concret, legăturile economice efective dintre intimata-reclamantă şi S.C. Glina S.A. (în cuprinsul actelor atacate este menţionată colaborarea celor două societăţi, în vederea distribuţiei produselor alimentare), precum şi aspectele referitoare la cumpărarea de către intimata-reclamantă a terenului, clădirilor şi utilajelor pe care se implementează proiectul de la S.C. B. S.R.L.

Înalta Curte nu poate reţine aserţiunea instanţei de fond potrivit căreia "pentru aplicarea interdicţiei prevăzută de lege trebuie să se recurgă la noţiunea de piaţă economică efectivă adică tranzacţiile de piaţă efectiv desfăşurate", atâta timp cât prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 condiţionează existenţa întreprinderilor legate de desfăşurarea activităţii pe aceeaşi piaţă relevantă sau pe pieţe adiacente, fără a se face referire la trazacţii comerciale efective.

De asemenea, Înalta Curte constată că are caracter pur formal argumentul din întâmpinare referitor la incidenţa în cauză a prevederilor Ordinului Consiliului Concurenţei nr. 388/2010, atâta timp cât intimata nu indică în mod concret prevederea aplicabilă în cauză din cuprinsul Instrucţiunilor privind definirea pieţei relevante.

Înalta Curte apreciază că actele atacate sunt legale şi din perspectiva recuperării în întregime a finanţării nerambursabile acordate intimatei-reclamante, atâta timp cât prin declaraţia pe proprie răspundere a reprezentantului legal al acesteia (anexă la cererea de finanţare) s-a certificat corectitudinea informaţiilor din cererea de finanţare şi documentele anexate, exprimându-se totodată acordul în sensul neeligibilităţii proiectului sau rezilierii contractului de finanţare, în cazul nerespectării declaraţiei. De aseemenea, potrivit art. 11 alin. (3) din anexa I la contractul de finanţare, în situaţia în care se constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind incomplete sau inexacte, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă.

Nu pot fi primite argumentele intimatei din cuprinsul întâmpinării prin care se susţine culpa autorităţii pentru prejudiciul produs în cauză, atâta timp cât, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei atacate, instanţa de fond a respins argumentul reclamantei potrivit căruia autoritatea nu mai putea realiza activităţi de control, dat fiind că sistemul de subvenţii elaborat prin reglementarea Uniunii se întemeiază în special pe executarea de către beneficiar a unei serii de obligaţii care îi dau dreptul la perceperea asistenţei financiare prevăzute. Or, intimata nu a formulat cale de atac împotriva acestor considerente, astfel că argumentul menţionat nu poate face obiectul controlului instanţei de recurs.

În mod evident, în raport cu principiul tempus regit actum, nu prezintă relevanţă în cauză împrejurarea că pe perioada derulării procesului a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 702/2017, atâta timp cât aceasta este ulterioară actelor a căror legalitate este pusă în discuţie în prezentul litigiu

Pentru considerentele expuse, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 60/F-Cont din 20 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2017.