Tax enforcement jurisdiction conflict resolved by assigning competence to the original administrative tribunal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal (specifically the Administrative and Fiscal Section of the Court of Appeal, as the text identifies the "Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal" as the competent first-instance court, correcting the lower court's declination), establishing that the administrative tribunal which originally heard the merits retains "executive jurisdiction" even after a successful appeal and cassation. The dispute involved a company seeking the enforcement of a final court judgment that annulled a tax administration's suspension of its fiscal contractor license, with the company filing a request for penalties under Article 24 of Law no. 554/2004; the lower courts had exchanged jurisdiction, arguing over whether the Court of Appeal or the initial Administrative Tribunal was competent to handle the execution phase. The decisive legal basis was Article 25(1) and Article 2(1)(r) of Law no. 554/2004, which define the "executing court" in administrative litigation as the court that resolved the merits of the initial administrative dispute, meaning the appellate court's reversal of the lower court's decision did not transfer executive competence to the appellate level.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 din C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 25 din Legea nr. 554/2004, art. 24 din Legea nr. 554/2004, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Tax enforcement jurisdiction conflict resolved by assigning competence to the original administrative tribunal: Deci, art. 10 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 659 din 6 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, în cauza privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 în Reprezentarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1849 din 18 aprilie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 2 a Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."
Deci, art. 10 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea înregistrată la data de 19.10.2017 sub nr. de dosar x/2017, reclamanta SC A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Sector 2 a Finanţelor Bucureşti obligarea acesteia la punerea în executare a deciziei civile nr. 1390/23.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2014, definitivă, prin care s-a dispus desfiinţarea deciziei nr. 7404/23.11.2009 de suspendare a autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. x/24.10.2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, arătând că în raport de obiectul cauzei şi de emitentul deciziei civile nr. 1390/23.03.2017, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 554/2004.
Deci, în primul ciclu procesual în cadrul dosarului nr. x/2014, prima instanţă, respectiv tribunalul, a soluţionat cauza prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat -sentinţa civilă nr. 6234/2015, iar Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul formulat şi a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecarea după casare, prin sentinţa civilă nr. 5268 din data de 28.09.2016, pronunţata în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr. 1390 din 23.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi Fiscal, definitivă, a fost admis recursul reclamatei împotriva sentinţei civile nr. 5268 din data de 28.09.2016 a Tribunalului Bucureşti, a fost casată sentinţa recurată, şi, rejudecându-se cauza, au fost respinse excepţiile invocate şi a fost admisă acţiunea restrânsă.
Înalta Curte constată că obiectul prezentei cereri, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, constă în aplicarea unor penalităţi pentru fiecare zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1390/23.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, respectiv din data de 22.04.2017 şi până la data desfiinţării deciziei nr. 7404/23.11.2009.
Prin urmare, raportat la acest obiect, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data introducerii cererii:
"(1) Instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc. "
Instanţa de executare este definită la art. 2 lit. ţ) din acelaşi act normativ ca fiind "instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ".
În cauza de faţă instanţa care a soluţionat fondul litigiului şi care, în consecinţă, este instanţa de executare, este Tribunalul Bucureşti, instanţă care a pronunţat sentinţa civilă nr. 5268 din data de 28.09.2016.
Înalta Curte apreciază că nu are relevanţă faptul că soluţia pronunţată în etapa fondului a fost în sensul respingerii acţiunii ca inadmisibile şi că, în calea de atac a recursului, sentinţa a fost casată de Curtea de Apel Bucureşti, cauza fiind rejudecată şi soluţionată în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost restrânsă. Această împrejurare nu este în măsură să conducă la concluzia că instanţa de recurs, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, a devenit instanţă de fond, în sensul art. 2 lit. ţ) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. "A." S.R.L. şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, prin Administraţia Sector 2 a Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2018.