Direct filing of administrative litigation with the High Court; lack of first-instance jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petitioner's request as inadmissible. The dispute involved a procedural attempt by the applicant to criticize a prior decision of the Bucharest Tribunal and request the re-opening of the case, which was filed directly with the supreme court. The Court held that the petition was inadmissible ex officio because the High Court of Cassation and Justice lacks subject-matter jurisdiction to hear applications at the first-instance level; its competence under Article 97 of the Civil Procedure Code is limited to appeals against decisions of courts of appeal, whereas administrative disputes of this nature fall under the jurisdiction of specialized tribunals or courts of appeal pursuant to Article 10 of Law No. 554/2004 on administrative litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 97 pct. 1 din C. proc. civ; Direct filing of administrative litigation with the High Court; lack of first-instance jurisdiction: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea formulată
Prin cererea formulată, A. critică o hotărâre pronunţată de Tribunalul Bucureşti şi solicită repunerea pe rol a acelei cauze.
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele expuse în continuare.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Pe de altă parte, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
Având în vedere normele cuprinse în Cartea I - Dispoziţii generale, Titlul III - Competenţa după materie, din C. proc. civ., mai exact art. 97 şi din care rezultă clar că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu judecă în primă instanţă decât materiile date prin lege în competenţa sa, date fiind şi prevederile Legii contenciosului administrativ (art. 10 alin. (2), excepţia inadmisibilităţii va fi admisă, iar cererea va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de petentul A., ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2018.