Preclusion of deposit restitution pending definitive resolution of underlying tax suspension appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 29.01.2018 pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Marilor Contribuabili şi Ministerul Comunicaţiilor şi Pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, a formulat cerere de restituire a cauţiunii consemnată prin X/11.10.2016 de către reclamantă în dosarul nr. x aflat pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, având ca obiect suspendare act administrativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 77 din 22.03.2018 a admis cererea de restituire formulată de Societatea A. S.R.L. şi a dispus restituirea cauţiunii consemnate prin X/11.10.2016 de către reclamanta Societatea A. S.R.L. în dosarul nr. x.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Direcţia Generală a Marilor Contribuabili a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că prin sentinţa civilă nr. 110/16.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul x/2016, instanţa a respins cererea de suspendare formulată de către reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs atât reclamanta, cât şi pârâta a formulat recurs incident.

Recurenta precizează că judecata recursurilor declarate în dosarul nr. x se află în procedura de filtru pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Recurenta consideră că atâta timp cât litigiul în care a fost consemnată cauţiunea nu fost soluţionat definitiv, nu poate fi dispusă restituirea cauţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Societatea A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea înregistrată la data de 29.01.2018 pe rolul Curţii de Apel Cluj, Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimaţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Marilor Contribuabili şi Ministerul Comunicaţiilor şi Pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, a formulat cerere de restituire a cauţiunii consemnată prin X/11.10.2016 în dosarul nr. x aflat pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, având ca obiect suspendare act administrativ.

În vederea suspendării executării silite a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 05.05.2016, reclamanta a consemnat suma de 9.849,76 RON constituind cauţiune calculată potrivit art. 233 alin. (2) Codul de procedură fiscală, raportat la art. 719 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1064 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.

Potrivit art. 1064 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus./…/".

Condiţia privind soluţionarea definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea nu este îndeplinită.

Legea procesuală civilă are în vedere nu fondul cererii de suspendare a executării actului ce constituie premisa plăţii cauţiunii, ci dosarul unde se dezbate fondul dreptului în legătură cu decizia supusă suspendării.

Aşadar, este întemeiată critica recurentei-reclamante în sensul că procesul în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea este reprezentat de dosarul nr. x, care se află în procedură de filtru pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauţiunea a fost instituită ca o condiţie a suspendării executării actului administrativ fiscal, pentru acoperirea eventualelor daune suferite prin efectul suspendării acestuia, iar, pe de altă parte, prin acest mecanism, s-a urmărit să se prevină şi să se limiteze eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către părţi.

În cazul actelor administrativ - fiscale cauţiunea se plăteşte în vederea soluţionării cererii de suspendare, având în vedere caracterul executoriu, din oficiu, al actului administrativ.

Cauţiunea prevăzută de art. 215 Codul de procedură fiscală are drept scop constituirea la îndemâna autorităţii emitente a actelor de impunere fiscală a unei garanţii pentru acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, însă aceasta nu reprezintă o garanţie instituită pe numele creditoarei - recurente, în general, cu privire la orice obligaţii fiscale ale petentei, ci doar cu privire la prejudiciul suferit urmare a măsurii dispuse de către instanţă.

De altfel, această abordare a fost reglementată mai clar prin dispoziţiile noului C. proc. civ. (republicat), care în art. 1064 alin. (4) prevăd expres că, dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, aceasta se restituie, din oficiu, de către instanţa de judecată.

Înalta Curte consideră că cererea privind restituirea cauţiunii este prematur formulată având în vedere faptul că recursurile nu sunt soluţionate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, iar susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată şi va respinge cererea de restituire cauţiune formulată de reclamantă, ca prematură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva încheierii nr. 77 din 22 martie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea atacată şi, rejudecând, respinge cererea de restituire cauţiune formulată de reclamanta Soc. A. S.R.L., ca prematură.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2018.