Prescription of forestry protection compensation claims under Decree No. 167/1958 and exclusion of EU state aid approval as a suspensive condition

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 504.408,24 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietară pentru suprafaţa de pădure de 1.550,90 ha, situată în zona de conservare totală - tipul funcţional T 1 şi T2 cu titlu de compensaţii/despăgubiri datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2007 dar şi la plata dobânzii aferentă debitului principal calculată începând cu data de 29.12.2014 - dată la care creanţa a devenit exigibilă, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în cauză.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 395 din 5 octombrie 2015 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, având ca obiect despăgubire, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 504.408,24 RON reprezentând contravaloare compensaţii aferentă anului 2007 precum şi a dobânzii legale aferentă debitului calculată de la data promovării cererii de chemare în judecată 26.06.2015 şi până la achitarea integrală a debitului şi a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.200 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 395 din 5 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că ajutoarele de stat, solicitate de reclamantă, reprezintă compensaţii pentru lipsa de folosinţă a terenurilor forestiere, deţinute în proprietate, situate într-o arie naturală protejată.

Cadrul legal, invocat în speţă, respectiv Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic, cu modificările şi completările ulterioare, prevede la art. 97 alin. (1) lit. b) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, dar coroborat cu prevederile art. 6 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 formele de sprijin prevăzute pentru persoanele juridice de Codul Silvic se vor finanţa numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, privind ajutoarele de stat.

Prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, publicată în Monitorul Oficial al Uniunii Europene, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a primit aviz favorabil pentru acordarea ajutoarelor de stat persoanelor fizice sau juridice care deţin păduri în TI şi T2, din cadrul siturilor Natura 2000, însă, conform acestei decizii, ajutoarele de stat se pot acorda numai după publicarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat, pentru aceste compensaţii, în Monitorul Oficial al României.

Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a elaborat un proiect de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensaţii, ce nu a fost aprobat în procedura de avizare externă.

La momentul formulării prezentului recurs, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a reluat procedura prin elaborarea unui nou proiect de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat privind acordarea de compensaţii.

Proiectul a fost publicat pe site-ul M.M.AP în data de 23 iulie 2015, refăcut conform observaţiilor primite de la ministerele avizatoare şi transmis spre avizare externă.

Potrivit prevederilor legale, acordarea ajutoarelor de stat, respectiv plata compensaţiilor solicitate de către reclamanta-intimată, este condiţionată de îndeplinirea a două condiţii cumulative, în baza cărora se pot acorda ajutoarele de stat, pentru persoane fizice şi juridice care deţin păduri incluse în zonele T1 şi T2, din siturile Natura 2000, respectiv:

1. emiterea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, condiţie care a fost îndeplinită;

2. adoptarea şi publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor, condiţie ce nu a fost îndeplinită.

Ajutoarele de stat se vor acorda numai după aprobarea şi publicarea proiectului de Hotărâre a Guvernului mai sus menţionat, în Monitorul Oficial al României, în limita fondurilor alocate în buget cu această destinaţie, conform Decizi Europene nr. C(2012) 5166.

Condiţia impusă de Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166, referitor la posibilitatea acordării ajutoarelor de stat, în speţă, acordarea de compensaţii, nu este îndeplinită.

În lipsa unor Norme Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat nu pot fi verificate şi avizate, formularele de decont justificativ, pentru acordarea de compensaţii, de către autorităţile abilitate, în acest sens.

În opinia recurentului, dreptul reclamantei-intimate de acordare a ajutoarelor de stat privind compensaţiile, aferente anilor 2008, pentru terenuri forestiere, deţinute în proprietate şi situate în arii naturale protejate, supuse unor restricţii de folosinţă, nu a fost încălcat şi nici infirmat.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse de intimată, Înalta Curte apreciază că excepţia invocată de instanţă din oficiu, respectiv excepţia prescripţiei este întemeiată, motiv pentru care o va admite, va admite recursul şi va respinge acţiunea reclamantei A. ca prescrisă.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:

"în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru(…) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă".

Prima chestiune ce se impune a fi menţionată vizează stabilirea actului normativ care reglementează prescripţia dreptului material la acţiune.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) din noul C. civ.: "Prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit."

În mod similar, în art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. se menţionează că: "prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a C. civ. sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit."

Prin Decizia 1/2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Recursurile în interesul legii s-a statuat în sensul că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."

În condiţiile în care compensaţiile cerute de intimata-reclamantă sunt aferente anului 2008, adică înainte de intrarea în vigoare a Noului C. civ. (1 octombrie 2011) este evident că este aplicabil Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă care, la art. 3, reglementează un termen de prescripţie de 3 ani, astfel cum a reţinut de altfel şi prima instanţă.

A doua problemă ce se impune a fi analizată şi dezlegată vizează afectarea/neafectarea dreptului intimatei-reclamante de condiţia suspensivă constând în obţinerea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutorul de stat.

Într-adevăr, conform art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat: "Dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul."

Instanţa de control judiciar reţine că dreptul intimatei-reclamante la despăgubiri nu este sub condiţie suspensivă, în raport de următoarele argumente:

Prin H.G. nr. 861/2009 au fost aprobate Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale, prevăzute în Anexa nr. 1.

Relevante pe problema de drept aflată în discuţie sunt dezlegările cuprinse în Decizia nr. 36 din 23 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Până la data de 31 decembrie 2009, nu se pune problema conformării măsurilor de ajutor de stat aflate în discuţie cu legislaţia europeană, în acest sens fiind prevederile Anexei nr. V pct. 3 - "Agricultura" lit. (b) din Tratatul privind aderarea Bulgariei şi României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr. 157/2005, potrivit cărora ajutoarele acordate înainte de data aderării sunt calificate ca "ajutoare existente", în înţelesul art. III -168 alin. (1) din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, "până la sfârşitul celui de-al treilea an de la data aderării".

Prin urmare, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al "ajutoarelor de stat existente" până la sfârşitul anului 2009.

Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislaţia naţională se poate face, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în baza alocaţiilor bugetare, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007-2013 (publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene, seria x, nr. 319 din 27 decembrie 2006) şi adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.

În speţa de faţă, despăgubirile solicitate de intimată pentru anul 2008 se înscriu în categoria "ajutoarelor existente" pentru care nu se impune obţinerea avizului favorabil al Comisiei Europene şi adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din O.G. nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.

Pe cale de consecinţă, termenul de prescripţie pentru compensaţiile acordate potrivit Codului Silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensaţia, respectiv, în cauza de faţă, de la data de 01.01.2009, şi se împlineşte la data de 01.01.2012.

De altfel, trebuie precizat faptul că, în şedinţa Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 12.06.2017, s-a stabilit că Decizia C (2012) 5166 final, emisă de Comisia Europeană la data de 19 iulie 2012, prin care s-a avizat favorabil acordarea ajutoarelor de stat, nu constituie condiţie suspensivă, în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/58, pentru obţinerea compensaţilor aferente anilor 2007, 2008, 2009, iar termenul de prescripţie pentru compensaţiile acordate potrivit Codului Silvic curge de la 1 ianuarie a anului următor celui pentru care se solicită compensaţia.

După cum s-a arătat anterior, intimata-reclamantă a formulat cererea în afara acestui termen de prescripţie, mai precis, la data de 26.06.2015, situaţie în care acţiunea judiciară, astfel cum a fost formulată, este prescrisă.

În raport de soluţia adoptată în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate prezentate în cererea de recurs.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. x, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamantei A., ca fiind prescrisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor (fost Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor) împotriva sentinţei nr. 395/2015 din 5 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantei A. ca prescrisă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2018.