Sufficiency of administrative act motivation and obligation to examine all claimed grounds of illegality in rural development aid recovery disputes

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantul A.-Întreprindere Individuală în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia pentru Plăţi şi Dezvoltare Pentru Agricultură-Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Teleorman) a formulat contestaţie împotriva Deciziei de soluţionare a contestaţiei formulată sub nr. x/2014 împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/05.06.2014 emis de pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 537 din 19.02.2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A.-Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia pentru Plăţi şi Dezvoltare pentru Agricultură-Oficiul Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Teleorman) şi, pe cale de consecinţă, a anulat actele atacate şi măsurile de recuperare dispuse de intimaţi.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că, în cauză, considerentele instanţei referitoare la nemotivarea în drept a actului administrativ, nemenţionarea în cuprinsul actului atacat a unei nereguli care să se reflecte într-o încălcare efectivă a clauzelor contractuale, sunt reţinute în mod greşit de către instanţa de fond.

Recurenta consideră că hotărârea Curţii de Apel Bucureşti are în vedere greşita apreciere şi încadrare a situaţiei de fapt.

Astfel, instanţa de fond menţionează faptul că singura neregulă inclusă în procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x din data de 05.06.2014 priveşte lipsa efectivă a utilajelor de la locul de implementare a proiectului, iar acesta este o simplă suspiciune ce nu poate fi dovedită.

În opinia recurentei, instanţa de fond a greşit şi atunci când a apreciat că "motivarea în drept a procesului-verbal nu reprezintă decât o referire generică la nerespectarea contractului de finanţare, fără a menţiona/încadra neconcordanţele faptice constatate într-o obligaţie stipulată iniţial".

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Controlul judiciar declanşat la reclamant are ca obiect contestaţia împotriva Deciziei de soluţionare a contestaţiei formulată sub nr. x/2014 împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/05.06.2014 emis de pârâtă.

Judecătorul fondului a reţinut că din procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nu a rezultat o motivare clară a neregulilor, ci numai o presupunere de neregulă.

Procedând astfel instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

Instanţa de control judiciar reţine că un act administrativ este motivat atunci când el enunţă motivele de fapt şi de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Motivarea reprezintă o condiţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel spus, motivarea este o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.

Aşadar, motivarea este o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmăreşte o dublă finalitate şi anume îndeplineşte o funcţie de transparenţă a procedurilor administrative în profitul cetăţenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat şi permite autorităţii judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.

De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

Este adevărat că o motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.

Într-o atare situaţie, actul administrativ este lipsit de previzibilitate şi coerenţă, iar vătămarea există.

Înalta Curte apreciază că, în cauza de faţă nu ne aflam în această situaţie.

Din examinarea actelor administrative contestate, Înalta Curte constată că în cuprinsul procesului-verbal de constatare nr. x din data de 05.06.2014 este prezentată, în cadrul capitolului 6, motivaţia care a fundamentat decizia de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil acordat beneficiarului A. Întreprindere Individuală şi rezilierea contractului de finanţare x/15.07.2010, încheiat între APDRP şi acest beneficiar, aceasta fiind folosirea utilajelor în alte scopuri decât cele propuse prin proiect (cod CAEN:8130 - Activităţi de întreţinere peisagistică").

Motivaţia este justificată prin existenţa pe un utilaj a siglei unei firme, ceea ce a condus la suspiciunea că utilajul a fost închiriat pentru alte activităţi şi nu pentru activitatea de amenajări peisagistice propuse a se realiza prin proiect şi prin faptul că unul din vehiculele achiziţionate prezenta un grad de uzură mare faţă de orele de funcţionare.

De asemenea, contrar celor reţinute de instanţa de fond în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor se menţionează, expressis verbis, în capitolul 7 - Temeiul de drept, respectiv:

- Art. 1(2) din Contractul de finanţare încheiat cu A.P.D.R.P.:

"Beneficiarului i se va acorda finanţarea nerambursabilă în termenii şi condiţiile stabilite în acest Contract, care este constituit din Contractul de Finanţare şi anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaşte şi le acceptă.

Cererea de finanţare depusă de beneficiar, împreună cu toate documentele anexate acesteia, rezultata în urma verificărilor, modificărilor şi completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de evaluare şi implementare, face parte integrantă din contract şi este obligatorie pentru beneficiar pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului prevăzută la art. 2(8)"

- Art. 8(1) - din Contractual de finanţare încheiat cu A.P.D.R.P.: "Prezentul contract obligă părţile să respecte întocmai şi cu bună credinţă fiecare dispoziţie a acestuia în conformitate cu principiul obligativităţii contractului între părţile contractante în temeiul articolului 969 din C. civ. şi reglementărilor în vigoare." (art. 1270 din noul C. civ.)

- Art. 11 - încetarea contractului, punctul 11(3) din Anexa C1.1 la contractul de finanţare x/15.07.2010 - " în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei/falimentului, precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realităţii, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti".

Judecătorul fondului a analizat legalitatea actelor contestate doar din prisma motivului privind nemotivarea corespunzătoare.

Înalta Curte constată că actele administrative contestate îndeplinesc condiţiile de fond şi formă, fiind motivate în fapt şi în drept, astfel că pentru respectarea nu doar formală ci efectivă a accesului la dublu grad de jurisdicţie se impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamantă.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere faptul că dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

În fine, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlaltor motive de recurs invocate în cauză, în raport de soluţia pronunţată.

La rejudecare, instanţa de fond va analiza fiecare dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamant şi va prezenta argumentele sale în sprijinul soluţiei ce va fi adoptată.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 537 din 19.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2018.