Clawback contribution notification sufficiency under OUG 77/2011 and fair trial requirement for full examination of illegality grounds

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta B. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări De Sănătate, anularea notificării nr. x/30.10.2014 prin care pârâta i-a comunicat datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului III al anului 2014 şi anularea adresei nr. x/02.12.2014 prin care pârâta a răspuns contestaţiei administrative formulate de reclamantă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2489 din 06.10.2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta B. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi, pe cale de consecinţă, a anulat notificarea nr. x/30.10.2014 şi adresa nr. x/2.12.2014.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit argumentele invocate de intimata-reclamantă şi a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale speciale aplicabile în cauza de faţă.

Deşi instanţa de fond a reţinut că notificarea şi soluţia la plângerea prealabilă atacate nu conţin o motivare corespunzătoare, s-a arătat de către recurentă că în preambulul Notificării nr. x/30.10.2014 este menţionat temeiul de drept, respectiv dispoziţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, prin notificarea s-a adus la cunoştinţă procentul de contribuţie pentru trimestrul III 2014, precum şi consumul de medicamente în vederea stabilirii contribuţiei claw-back aferente trimestrului III 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Recurenta mai susţine că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că notificarea este motivată necorespunzător, întrucât CNAS, nu a fost în măsură să prezinte actele primare avute în vedere la stabilirea procentului,,p"şi la calcularea valorii consumului de medicamente, deoarece aspectele reţinute de instanţa de fond nu ar reprezenta în realitate o motivare corespunzătoare a actului contestat, ci ar avea ca efect comunicarea unor date suplimentare, respectiv raportările făcute de casele judeţene de asigurări de sănătate, date la care O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare nu obligă CNAS a le comunica.

Se mai arată că prin Notificarea transmisă reclamantei-intimate de CNAS au fost comunicate toate datele necesare acestora pentru a calcula contribuţia trimestrială aferentă trimestrului III 2014, cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 77/2011, notificarea fiind suficient motivată raportat la dispoziţiile legale care au instituit-o.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Controlul judiciar declanşat de reclamantă are ca obiect verificarea legalităţii notificării nr. x/30.10.2014 prin care pârâta CNAS i-a comunicat datele în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului III al anului 2014 şi anularea adresei nr. x/02.12.2014 prin care pârâta CNAS a răspuns contestaţiei administrative formulate de reclamantă.

Judecătorul fondului a reţinut că actele atacate nu conţin o motivare corespunzătoare care să permită exercitarea unui control de legalitate.

Procedând astfel instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică.

Instanţa de control judiciar reţine că un act administrativ este motivat atunci când el enunţă motivele de fapt şi de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Motivarea reprezintă o condiţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel spus, motivarea este o condiţie de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.

Aşadar, motivarea este o formalitate substanţială a cărei absenţă sau insuficienţă antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmăreşte o dublă finalitate, şi anume: îndeplineşte o funcţie de transparenţă a procedurilor administrative în profitul cetăţenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat şi permite autorităţii judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.

De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat.

Este adevărat că o motivare insuficientă sau greşită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui.

Într-o atare situaţie, actul administrativ este lipsit de previzibilitate şi coerenţă, iar vătămarea există.

Înalta Curte apreciază că, în cauza de faţă nu ne aflam în această situaţie.

Din examinarea actelor administrative contestate, Înalta Curte constată că în preambulul Notificării nr. x/30.10.2014 este menţionat temeiul de drept, respectiv dispoziţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi O.U.G. nr. 77/2011 cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, prin notificare s-a adus la cunoştinţă procentul de contribuţie pentru trimestrul III 2014, precum şi consumul de medicamente în vederea stabilirii contribuţiei claw-back aferente trimestrului III 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

Deşi instanţa de fond a reţinut faptul că notificarea şi răspunsul la plângerea prealabilă nu conţin o motivare corespunzătoare ( . . . . . . . . . .),la pronunţarea hotărârii, instanţa nu a avut în vedere că procedura de raportare şi stabilire a contribuţiei trimestriale a fost stabilită în mod expres de legiuitor prin O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul stabilind în sarcina CNAS doar obligaţia de a transmite în format electronic persoanelor prevăzute la art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Or, prin Notificarea transmisă reclamantei-intimate de CNAS au fost comunicate toate datele necesare acestora pentru a calcula contribuţia trimestrială aferentă trimestrului III 2014, cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 77/2011.

Judecătorul fondului a analizat legalitatea actelor contestate doar din prisma motivului privind nemotivarea corespunzătoare.

Înalta Curte constată că actele administrative contestate îndeplinesc condiţiile de fond şi formă, fiind motivate în fapt şi în drept, astfel că pentru respectarea nu doar formală ci efectivă a accesului la dublu grad de jurisdicţie se impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamantă.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere faptul că dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor şi al elementelor probatorii ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

În fine, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlaltor motive de recurs invocate în cauză, în raport de soluţia pronunţată.

La rejudecare, instanţa de fond va analiza fiecare dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamantă şi va prezenta argumentele sale în sprijinul soluţiei ce va fi adoptată.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 2489 din 06 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2018.