Civil versus administrative jurisdiction for contractual claims under EU-funded partnership agreements

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II- civilă la data de 15.06.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul Patronatul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Constanţa, în contradictoriu cu pârâta Fundaţia A. în Domeniul Construcţiilor, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 91.815,07 RON reprezentând cheltuieli eligibile aferente cererii de rambursare, CRC nr. 12/24.04,2014, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare pentru nerambursarea CRC 12/24.02.2014, ce se vor acorda până la plata integrală a debitului; obligarea pârâtului la plata sumei de 149.265,87 RON reprezentând cheltuieli eligibile aferente cererii de rambursare CRC nr. 13/13.07.2014, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare pentru nerambursarea CRC 13/13.07.2014, ce se vor acorda până la plata integrală a debitului şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că, Acordul de Parteneriat semnat de pârât la data 11.06.2010 şi de reclamant la data de 30.06.2010, a fost încheiat între: Fundaţia romano-germana de pregătire şi perfecţionare profesionala în domeniul construcţiilor (Timişoara) - partener principal, B. - partener 1, C. - D. - partener 2, E. - partener 3, Fundaţia romano-germana de pregătire şi perfecţionare profesionala (Arad) - partener 4, reclamantul, Patronatul întreprinderilor Mici şi Mijlocii Constanta, în calitate de partener 5, a fost încheiat Acordul de Parteneriat semnat de partenerul principal la data de 11.06.2010 şi de partenerul 5 la data de 30.06.2010, OPJ - Oficiul Patronal Judeţean Iasi - partener 6 şi Fundaţia romano-germana Sibiu - partener 7.

Arată reclamantul că acesta reprezintă acordul de asociere în vederea implementării proiectului "Competenţe la nivel european pentru creşterea ocupabilităţii angajaţilor şi a competitivităţii angajaţilor şi a firmelor din domeniul construcţiilor, prin metode inovative de formare profesionala continuă" - E-qualite", iar conform art. 2:

"Obiectul acestui parteneriat îl reprezintă stabilirea responsabilităţilor fiecărui partener în vederea implementării proiectului în discuţie ce a făcut obiectul cererii de finanţare nr. x din data de 18.08.2009, aprobată în data de 28.04.2010 pentru o finanţare nerambursabilă în valoare de 17.536.444,29 RON.

In drept s-au invocat art. 194 C. proc. civ., H.G. nr. 218 din 23 martie 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin încheierea din 29 septembrie 2017,Tribunalul Timiş, secţia II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare cauzei, în favoarea secţiei I Civilă a Tribunalului Timiş, reţinând că în dosarul de faţă se urmăreşte recuperarea unor cheltuieli eligibile aferente CRC 13/13.07.2014, iar sumele solicitate sunt rezultatul unei activităţi economice sau comerciale desfăşurată de reclamant, ci reprezintă cheltuieli aferente cererilor de rambursare declarate eligibile în baza Acordului de Parteneriat semnat între părţi pentru implementarea proiectului "Competenţe la nivel european pentru creşterea ocupabilităţii angajaţilor şi a competitivităţii angajaţilor şi a firmelor din domeniul construcţiilor, prin metode inovative de formare profesionala continuă".

Tribunalului Timiş, secţia I civilă, prin încheierea pronunţată la data de 18.01.2018, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Timiş, reţinând că demersul judiciar poartă asupra unor pretenţii derivate din contracte administrative perfectate şi cu autorităţi publice, respectiv din contractul de finanţare încheiat între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" în calitate de ordonator de credite şi pârâtă, în calitate de beneficiar şi subsecvent Acordul de Parteneriat semnat ulterior şi de reclamantă, cu invocarea şi a disp.art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004.

La rândul, său, Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 425/13.03.2018, a declinat competenţa soluţionării cauzei ce priveşte pe reclamantul Patronatul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Constanţa în contradictoriu cu pârâta Fundaţia A. în Domeniul Construcţiilor, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, că potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, termenul de autoritate publică desemnează orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Totodată, instanţa a invocat şi prevederile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora "toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel".

Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 172 din 21 iunie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, şi pe cale de consecinţă, a declinat ompetenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul Patronatul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii Fundaţia A. în Domeniul Construcţiilor, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale (anterior Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale), Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi trimite dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.

În argumentele prezentate în susţinerea soluţiei, instanţa a reţinut că, deşi Acordul de Parteneriat reprezintă Anexa 7 la contractul de finanţare, el dă naştere la drepturi şi obligaţii numai între partenerul principal şi cei şapte parteneri secundari, fără derularea vreunui raport contractual între aceştia din urmă şi ordonatorul de credite, reprezentat Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", (AMPOSDRU).

Curtea de apel a mai arătat că în speţă nu ne aflăm în prezenţa unor raporturi juridice de drept public, caracterizate prin raportul de putere în care se află autoritatea publică cu destinatarul actului administrativ şi printr-o poziţie de inegalitate a părţilor, ci ne aflăm în prezenţa unor raporturi juridice de drept privat, caracterizate dimpotrivă, prin egalitatea partenerilor contractuali, motiv pentru care competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine secţiei I civilă din cadrul Tribunalului Timiş, în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are sediul pârâta.

Conchide instanţa în sensul că prezentul litigiu poartă asupra neîndeplinirii obligaţiilor contractuale ale pârâtei de decontarea cheltuielilor eligibile efectuate de reclamantă cuprinse în Acordul de Parteneriat anterior invocat, acord care, deşi anexă la un contract de finanţare nerambursabilă, nu determina incidenţa în speţă a prev.art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, conform cărora toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale, care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Înalta Curte ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, reclamanta urmăreşte recuperarea unor cheltuieli eligibile aferente CRC 13/13.07.2014, iar sumele solicitate reprezintă cheltuieli aferente cererilor de rambursare declarate eligibile în baza Acordului de Parteneriat semnat între părţi pentru implementarea proiectului"Competenţe la nivel european pentru creşterea ocupabilităţii angajaţilor şi a competitivităţii angajaţilor şi a firmelor din domeniul construcţiilor, prin metode inovative de formare profesionala continuă".

Este adevărat că acordul de parteneriat dintre părţi (în baza căruia se solicită pretenţiile din cauza de faţă) face parte din contractul de finanţare cu nr. x din 20 iulie 2010, în senul exprimat la art. 5.1 din Acord.

Însă, raportul juridic dedus judecăţii nu are caracter administrativ, ci unul civil, întrucât prin cererea de chemare în judecată se solicită atragerea răspunderii civile contractuale a pârâtei Fundaţia A. în Domeniul Construcţiilor.

Părţile îsi asumă drepturi şi obligatii reciproce, echivalentul prestatiei este un folos patrimonial, iar rambursarea cheltuielilor făcute de către fiecare parte implicate se recuperează pe baza de documente justificative.

Aşa cum reiese din lecturarea Acordului de parteneriat acesta înglobează două acte juridice: o conventie privind cooperarea partilor în atingerea scopului comun şi o conventie de prestari servicii, necesară pentru atingerea scopului comun.

Analizând contractul, în ansamblul lui, se constată ca intentia de colaborare a părtilor are o mai mare pondere faţa de convenţia de prestari servicii.

Mai mult decât atât, ar fi o nedreptate să nu luăm in considerare tocmai aspectul cel mai important în calificarea unui act juridic şi anume intentia părtilor.

Or, în cauza de faţă acordul de parteneriat a fost încheiat cu scopul de a stabili responsabilităţile fiecărui partener în vederea implementării proiectului "Competenţe la nivel European pentru creşterea ocupabilităţii angajaţilor şi a competitivităţii angajaţilor şi a firmelor din domeniul contrucţiiilor, prin metode inovative şi formare profesională continua-Equalite",din ansamblul clauzelor contractuale nereieşind că acestea ar viza protejarea unui interes public.

Întrucât pretenţiile deduse judecăţii au drept cauză juridică neîndeplinirea obligaţiilor asumate de părţi prin acordul menţionat, care reprezintă un contract civil (între profesionişti), şi nu unul administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004, pricina dedusă judecătii este de natură civilă.

Această soluţie se impune şi prin prisma dispoziţiilor art. 95 pct. 1 şi art. 94 alin. (1) pct. (1) lit. k) C. proc. civ., nefiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect pretenţii cu o valoare mai mare de 200.000 de RON, competenţa de soluţionare a cauzei revine

Secţiei I civilă din cadrul Tribunalului Timiş, în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are sediul pârâta.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia I civilă .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Patronatul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Constanţa, în contradictoriu cu pârâţii Fundaţia A. în Domeniul Construcţiilor, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale (anterior Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale), Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", Tribunalului Timiş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2018.