Jurisdictional conflict over statutory retirement allowances for public officials: assignment to administrative court under Special Statute

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrară pe rolul Tribunalului Botosani la data de 14.06.2017 şi completată prin cererea înregistrată la data de 06.10.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei Romane -Directia de Combatere a Criminalitatii Organizate Bucuresti a solicitatat:

- constatarea calitatii de creditor fata de paratul IGPR-DCCO, in baza Legii -cadru nr. 284/2010, actualizata, privind salarizarea unitara a personalului bugetar- Anexa VII, sectiunea a 3-a, art. 20 alin. (1) şi 2;

- obligarea la plata sumelor de bani cuvenite conform prevederilor art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII sectiunea a 3 a la Legea nr. 284/2010.

În argumentele expuse în susţinerea acţiunii reclamantul a arătat că a avut calitatea de comisar sef de politie până la data de 01.07.2016, când raporturile de serviciu au încetat ca urmare a pensionării pentru limita de vârstă, fiind emisă Decizia nr. 186980 din 10.11.2016 de către Ministerul Administratiei şi Internelor - Casa de Pensii, care atestă o vechime efectiva ca politist/militar de 33 ani, 11 luni şi 21 zile.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinta civilă nr. 981/09.10. 2017, Tribunalului Botosani, a admis exceptia de necompetenţă teritorială a în solutionarea cauzei, şi, pe cale de consecintă, a declinat competenţa de soluţionare in favoarea Tribunalului Bucuresti.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a retinut că sumele cuvenite au natura juridică a unui ajutor social de care beneficiează cadrele militare, politistii şi funcţionarii publici cu statut special, la trecerea in rezerva sau direct in retragere, iar nu a unor drepturi salariale cuvenite unor functionari publici în activitate, iar potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererea se adreseaza instantei în a cărei rază teritorială îsi are sediul pârâtul, respectiv Tribunalul Bucuresti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti- sectia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2017, iar prin încheierea din 5 decembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române -Direcţia De Combatere a Criminalităţii Organizate, în favoarea secţiei a II-a contencios administrativ şi Fiscal a Tribunalului Bucureşti.

În argumentele prezentate în susţinerea soluţiei, instanţa analizând cu prioritate excepţia de necompetenţă functională a sectiei a VIII-a Conflicte de Munca şi Asigurari Sociale, a reţinut că, în ceea ce priveşte competenţa materială funcţională este aceea care determină şi precizează funcţia şi rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanţelor judecătoreşti, în timp ce competenţa materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanţe judecătoreşti.excepţia de necomoetenţă materială Trivc

Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalului Bucuresti- sectiei a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, prin sentinţa nr. 2570 din 20 aprilie 2018, a admis exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Bucuresti, exceptie invocata din oficiu de instanta şi a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Botosani-Secţia contencios administrativ şi Fiscal.

Totodată, a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintata dosarul în vederea solutionării conflictului Inaltei Curţii de Casatie şi Justiţie- sectia de contencios administrativ şi Fiscal.

Analizand cu prioritate exceptia de necompetenta teritorială, instanta a reţinut că litigiile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, politistii şi functionarii publici cu statut special la trecerea in rezerva sau direct in retragere, in temeiul art. 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 sunt de competenta in prima instanta a sectiilor/completelor specializate in solutionarea litigiilor de munca, respectiv, raportat la calitatea de functionar public a reclamantilor, a sectiilor/completelor specializate de contencios administrativ. In acest sens s-a pronuntat şi Inalta Curte de Casatiei şi Justiţie prin decizia nr. 5/2018 data in solutionarea unui recurs in interesul legii.

Mai reţine inastanţa, că aceste compensaţii acordate la incetarea raporturilor de muncă/de serviciu sau la concediere sunt drepturi nascute - in temeiul legii sau contractelor colective de munca - din raporturile de munca sau de serviciu, fiind astfel judecate in raport de calitatea avută de solicitant - salariat sau functionar public - ca litigii de munca sau litigii de contencios administrativ

In plus, sursa din care se efectueaza plata ajutorului cuvenit la trecerea in rezerva nu o constituie bugetul asigurarilor sociale de stat.

Referitor la competenta teritorială în solutionarea cererilor in materia contenciosului administrativ, art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004 prevede ca "reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale."

Conchide instanţa, în sesnul că reclamantul are domiciliul in raza teritoriala a Tribunalului Botosani şi a inteles sa investeasca aceasta instanta cu solutionarea prezentei cererii, astrfel că Tribunalul Botosani este instanta competentă teritorial sa solutioneze cererea.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia Contencios Administartiv şi Fiscal.

Aşa cum s-a menţionat în prezenta decizie, obiectul prezentei cauze îl constituie cererea privind obligarea pârâtului să constate calitatea de creditor fata de paratul IGPR-DCCO, În baza Legii -cadru nr. 284/2010, actualizata, privind salarizarea unitara a personalului bugetar- Anexa VII, sectiunea a 3-a, art. 20 alin. (1) şi (2) precum şi obligarea la plata sumelor de bani cuvenite conform prevederilor art. 20 alin. (1) şi (2) din Anexa VII sectiunea a 3 a la Legea nr. 284/2010.

Cu ale cuvinte, prin prezenta acţiune reclamantul solicită practic acordarea ajutoarelor băneşti în temeiul art. 20 din Legea nr. 284/2010, acestea reprezentând un ajutor egal cu soldele/salariile.

Astfel, potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarului public, se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că raporturile existente între părţi sunt raporturi de serviciu care se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile legii, şi se supun dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Prin urmare, reţinând incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul.

Mai mult decât atât, potrivit art. 1. din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului "(1) Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului.

(2) Exercitarea profesiei de poliţist implică, prin natura sa, îndatoriri şi riscuri deosebite.

(3) Statutul special este conferit de îndatoririle şi riscurile deosebite, de portul de armă şi de celelalte diferenţieri prevăzute în prezentul statut", iar conform art. 2 din acelaşi act normativ "(1) Poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege.

(2) Autoritatea funcţiei nu poate fi exercitată în interes personal".

Este adevărat că la momentul introducerii acţiunii, raporturile de serviciu ale părţilor nu mai erau în fiinţă, încetând ca urmare a emiterii deciziei nr. 168571/12.06.2012, privind acordarea pensiei de invaliditate, însă drepturile băneşti solicitate derivă din raporturile de serviciu, în temeiul legii sau contractelor colective de muncă - din raporturile de muncă sau de serviciu, fiind astfel judecate în raport de calitatea avută de solicitant.

Pe cale de consecinţă, speţa concretă dedusă judecăţii atrage competenţa tribunalului şi având în vedere că reclamantul are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Botosani (sens în care a şi investit aceasta instanta cu solutionarea prezentei cererii), în raport de dipoziţiile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,Tribunalul Botosani este instanta competentă teritorial să soluţioneze cererea.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, în favoarea Tribunalului Botoşani, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2018.