Securitate worker status: political surveillance of emigrant dentist lacking national security justification violates private life under O.U.G. 24/2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.04.2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1825 din 22.05.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, în sensul în care s-a considerat că nu erau îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al securităţii în privinţa intimatului A., prin aceea că acţiunile propuse/desfăşurate în cadrul acţiunii informative deschise pe numele persoanei urmărite au vizat activitatea specifică de contraspionaj, nu de poliţie politică, urmărindu-se protejarea interesului naţional, neconstituind o violare a dreptului la viaţă privată în înţelesul art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

S-a arătat că soluţia instanţei se întemeiază pe o evaluare greşită a faptelor cauzei în contextul în care pentru corecta interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este necesar să se facă o analiză asupra activităţii concrete a foştilor ofiţeri ai Securităţii, aşa cum aceasta rezultă nemijlocit din actele propuse, aprobate sau îndeplinite de aceştia, neavând relevanţă, din perspectiva ce interesează, nici titulatura departamentului din care făcea parte ofiţerul, nici împrejurarea că respectivul ofiţer procedase la consemnarea pur formală că acţiunile desfăşurate aveau caracter de contraspionaj.

Sub acest aspect, s-a arătat că activitatea intimatului a fost analizată de prima instanţă doar în raport de motivul deschiderii dosarului de urmărire informativă şi de consemnarea pur formală că una dintre cunoştinţele din afara ţării ale persoanei urmărite ar fi putut fi agent al unui serviciu de informaţii.

Or, pentru stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii era necesar ca prima instanţă să fi analizat acţiunile concrete ale intimatului faţă de persoana urmărită - în speţă, numita B. (nume anterior C.), caz în care s-ar fi constatat că asupra respectivei persoane nu exista nicio suspiciune rezonabilă legată de periclitarea siguranţei naţionale.

Astfel, s-a menţionat că persoana în cauză nu avea o profesie/funcţie care să fi putut presupune accesul la informaţii secrete ori la alte aspecte legate de siguranţa naţională, numita B. (nume anterior C.) având calitatea de medic stomatolog la Policlinica oraşului Sebeş.

De asemenea, nici înscrisurile întocmite de intimat, în calitatea sa de ofiţer de Securitate, nici documentul prin care a fost iniţiată acţiunea informativă nu consemnează concret care erau potenţialele informaţii secrete pe care un cetăţean străin le-ar fi putut obţine de la persoana urmărită, după cum nu se arată nici care dintre cetăţenii români din cercul relaţional al persoanei urmărite deţinea informaţii secrete ori ar fi putut avea acces la asemenea informaţii.

Din înscrisurile întocmite de intimat nu rezultă ca Securitatea să fi fost interesată să afle ce informaţii secrete deţinea persoana urmărită sau ar fi putut afla ea ori cetăţenii pe care aceasta îi cunoştea.

Dimpotrivă, aşa cum consemnează chiar înscrisurile fostei Securităţi, persoana urmărită avea "un interes exagerat de a se stabili în RFG, sens în care şi-a depus actele de căsătorie cu D. (prescurtarea CNSAS) din RFG."

În considerarea acestui fapt, s-a solicitat să se constate că nu subzista pretinsa motivaţie sub care fusese declanşată acţiunea informativă deschisă pe numele persoanei urmărite.

Nu se putea vorbi de interesul unui serviciu secret străin de a obţine recrutarea unei persoane, dacă respectiva persoană urma să părăsească definitiv România. Dacă, nici până la plecarea din ţară, persoana urmărită nu a putut avea acces la date secrete, un asemenea risc era cu totul exclus după momentul părăsirii definitive a ţării.

Cu relevanţă deosebită în economia cauzei a fost menţionat faptul că nici intimatul şi nici alţi ofiţeri ai Securităţii nu au consemnat concret care erau informaţiile secrete apărate prin acţiunea îndreptată împotriva persoanei urmărite, rezultând cu evidenţă că adevăratul motiv pentru care fusese declanşată acţiunea informativă era acela că persoana urmărită avea relaţii neoficiale cu cetăţeni străini şi, mai ales, intenţiona să emigreze.

Or, o asemenea motivaţie era specifică activităţii de poliţie politică, neavând corespondent şi nefiind dictată de raţiuni care să urmărească satisfacerea cerinţelor juste ale moralei, ordinii publice şi bunăstării materiale într-o societatea democratică, derogare prevăzută de art. 12 coroborat cu art. 29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului de la regula respectării dreptului la viaţă privată.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii formulate în cauză şi constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în privinţa intimatului A.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea intimatului A. s-a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant şi menţinerea hotărârii pronunţate în primă instanţă, invocându-se în esenţă aceleaşi apărări cu cele formulate şi la judecata în fond.

S-a arătat că dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 au fost corect interpretate şi aplicate în cauză, prima instanţă reţinând - în mod justificat şi în acord cu starea de fapt relevată de probele administrate, că acţiunile iniţiate şi derulate în dosarul de urmărire informativă au vizat activitatea de contraspionaj, nu de poliţie politică, fără nicio legătură cu cu viaţa privată a numitei B.

S-a arătat că activitatea informativă de contraspionaj presupune prin natura sa o muncă echipă, cu o riguroasă organizare şi o strictă coordonare, rezultând, din actele dosarului, că toate măsurile şi activităţile intreprinse de intimat în legătură numita B. au fost stabilite, discutate şi aprobate de şeful de birou şi şeful Securităţii, aşa explicându-se şi faptul că şeful de birou (şeful direct al intimatului) era cela care procedase la plasarea unei scrisori anonime în autoturismul obiectivului "J." pentru clarificarea informaţiilor obţinute şi suspiciunilor avute faţă de acesta.

Potrivit actelor cauzei şi cum corect a reţinut şi instanţa de fond, urmărirea informativă a numitei B., căsătorită E., a fost efectuată din raţiuni de securitate naţională, aceasta fiind suspectată că se afla în studiu pentru a fi recrutată de SFI, având în vedere faptul că era în relaţii apropiate cu cetăţeanul vest-german F., urmărit informativ de serviciul de informaţii de contraspionaj, sub indicativul "J.", ca fiind presupus agent SFI.

Ca urmare, s-a solicitat să se constate că acţiunea de "urmărire informativă" a avut ca unic scop probarea nevinovăţiei numitei B. Măsurile şi acţiunile intreprinse pentru "urmărirea informativă" a numitei B., fiecare în parte şi în ansamblul lor, caracterizează orice serviciu de contraspionaj, fiind necesare pentru obţinerea de informaţii concludente, având la acel moment, ca şi în prezent, acoperire legală, desfăşurându-se în secret, fără consecinţe în ceea ce priveşte activitatea sau statutul persoanei urmărite.

S-a concluzionat că activitatea desfăşurată de intimat nu a fost decât o activitate tipic informativă de contraspionaj şi că mijloacele şi metodele folosite au fost specifice unei asemenea activităţi, iar numita B. era doar o persoană de legătură a obiectivului "J.", care era de fapt persoana urmărită în dosarul de contraspionaj.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 07 aprilie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate, după reevaluarea probatoriului administrat şi a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Stabilirea calităţii de lucrător al securităţii în privinţa intimatului A. s-a solicitat să se constate în raport cu acţiunile desfăşurate împotriva numitei B. (fostă C.), susţinându-se că măsurile şi activităţile desfăşurate în cadrul acţiunii informative iniţiate şi derulate de către intimat, locotenent (1985) şi respectiv locotenent major (1987, 1988) la Inspectoratul Judeţean Alba, Serviciul III al fostei Securităţi, au avut drept consecinţă îngrădirea/suprimarea unor drepturi fundamentale ale persoanei urmărite.

Încălcarea reclamată a fost susţinută prin trimitere la Raportul din data de 06.07.1985 întocmit de intimatul A., cuprinzând propunerea de plăsmuire a unei scrisori anonime în numele lui C. (B.) şi plasarea acesteia în autoturismul obiectivului "J." (ceţăţean vest-german, suspectat a fi agent SFI), care, la rândul său, era subiectul unei supravegheri informative, propunere acceptată în cauză şi adusă la îndeplinire, conform menţiunilor înscrise pe respectivul document, cât şi în raport de Planul de măsuri din 23.05.1987 întocmit de acelaşi intimat, referitor la conduita şi comportamentul persoanei urmărite C. (B.), obiectivele şi măsurile propuse pentru stabilirea preocupărilor şi relaţiilor acesteia, inclusiv cea privind deschiderea dosarului de urmărire informativă, dar şi de Nota de analiză din 12.10.1987, consemnând rezultatul activităţilor şi acţiunilor îndeplinite în cauză.

Din cuprinsul înscrisurilor mai sus menţioante, rezultă că acţiunea informativă privind pe numita C., căsătorită E., a fost declanşată ca urmare a faptului că aceasta se afla în relaţii cu cetăţeanul vest-german F., suspectat a fi agent SFI, şi avea intenţia clară de a se stabili în RFG, sens în care iniţiase demersurile necesare pentru încheierea căsătoriei cu D. din RFG, iar prin natura serviciului intra în relaţii cu un număr mare de cetăţeni români cu diverse funcţii, studii şi preocupări.

Planul de măsuri din data de 23.05.1987 menţionează o serie de informaţii legate de viaţa personală a numitei C., stare civilă, profesie şi loc de muncă, cerc relaţional, cât şi acţiunile intreprinse de aceasta în scopul efectuării unei deplasări în RFG, inclusiv împrejurările în care îl cunoscuse pe cetăţeanul vest-german F., suspectat a fi agent SFI, lucrat în dosarul de urmărire informativă J.

De remarcat că datele şi informaţiile referitoare la viaţa personală a numitei C. prezintă în esenţă evoluţia şi acţiunile intreprinse de persoana urmărită pentru plecarea definitivă din ţară şi stabilirea în RFG.

Întreaga prezentare a faptelor în Planul de măsuri din 23.05.1987 este concentrată şi pleacă de la obiectivul persoanei urmărite de a ajunge cu "orice preţ" în RFG, deşi, în opinia intimatului, persoana în cauză nu avea motive întemeiate care să susţină "acestă insistenţă", fiind menţionate principalele demersuri ale lui C. făcute în acest scop.

A fost subliniat faptul că numita C. îl cunoştea pe cetăţeanul vest-german F. din timpul liceului, când acesta se afla în ţară, manifestându-şi dorinţa de a se căsători cu el; nici obiectivul şi nici părinţii acestuia nu au fost însă de acord cu căsătoria.

Mai apoi, în anul 1985, numita C. a depus cerere de plecare în scop turistic în RFG, avizată negativ; o nouă cerere de deplasare temporară în RFG, de asemenea, respinsă, a fost depusă în cursul lunii februarie 1986.

Se menţiona, totodată, că numita C. este preocupată să facă deplasarea în RFG, sens în care a luat legătură cu mai multe persoane pentru a-i intermedia obţinerea unei chemări în RFG, inclusiv cu obiectivul J. şi a învăţat limba germană.

Se mai arăta că numita C. declarase că intenţionează să se căsătorească în RFG, iar în anul 1986 a cunoscut cetăţeanul vest-german D. (care nu ştia limba română şi avea o situaţie materială modestă), pe care a reuşit să îl determine să o ia în căsătorie.

Aşadar, pornindu-se de la preocuparea de bază a numitei C. (B.), şi anume părăsirea definitivă a ţării şi stabilirea în RFG, cât şi a legăturii acesteia cu cetăţeanul vest-german F., în Planul de măsuri întocmit de intimat se menţiona că era necesară supravegherea persoanei în cauză, pentru "prevenirea scurgerii unor informaţii cu caracter secret, pe care le-ar putea procura prin relaţiile sale ce lucrează în sectoare unde se concentrează astfel de date", cât şi pentru "stabilirea dacă sub pretextul căsătoriei cu cetăţeanul vest-german D. nu se ascund preocupări de natură informativă sau este doar interesul de a ajunge in RFG."

Tot ca obiectiv de lămurit în cadrul supravegherii informative a numitei C. era menţionată descifrarea limbajului convenţional folosit de aceasta cu F.

Măsurile propuse pentru aducerea la îndeplinire a obiectivelor trasate implicau folosirea reţelei informative existente, informatorul G., pentru stabilirea relaţiilor, preocupărilor şi intenţiilor numitei C., iar infomatoarea K. urmând a fi dirijată pe lângă legăturile lui C. stabilite până în prezent, şi anume H., I. şi B., precum şi selecţionarea din rândul legăturilor acesteia a unui candidat la recrutare pentru o încadrare informativă cât mai corespunzătoare la locul de muncă şi la domiciliu.

În plus, ca ipoteză de lucru, a fost prevăzută şi folosirea mijloacelor speciale de tehnică operativă la domiciliu şi la locul de muncă şi punerea sub filaj pe momente operative, cât şi efectuarea unei percheziţii domiciliare sub pretextul înregistrării unui reclamaţii că persoana urmărită face lucrări dentare şi chiuretaje (C. fiind medic stomatolog).

Pe baza acestor elemente, în mare parte relevate ca atare şi în cuprinsul hotărârii ce formează obiectul examinării în cauză, judecătorul primei instanţe a considerat că în speţă nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu argumentaţia esenţială că activitatea desfăşurată de intimatul-pârât nu a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului şi, chiar dacă acţiunile intreprinse constituiau o atingere adusă dreptului la viaţă privată a persoanei urmărite C. (B.), acestea au fost determinate şi justificate de realizarea unui scop legitim - protejarea interesului naţional, înscriindu-se în conţinutul activităţii de contraspionaj derulată în acţiunea informativă deshisă pe numele persoanei urmărite, subsecvent relaţiilor pe care aceasta le avea cu un cetăţean din RFG, suspectat a fi agent al unui serviciu de informaţii străin.

Ca urmare, s-a considerat că sarcinile dispuse în Planul de măsuri arată că acestea vizau activitatea specifică de contraspionaj, nu de poliţie politică, fiind redat explicit în cuprinsul respectivului document scopul în vederea căruia se propusese luarea în supraveghere a persoanei urmărite.

De asemenea, s-a mai arătat de către instanţă că încălcarea dreptului la viaţă privată, invocată prin plasarea unei scrisori anonime (fictive), nu putea fi valabil reţinută în cauză, în condiţiile în care scrisoarea era pur fictivă, nu avea un expeditor sau destinatar real, situaţie în care dreptul nu se putea vorbi de un drept la corespondenţă sau de nesocotirea lui.

În legătură cu acelaşi aspect, s-a mai reţinut că scopul urmărit prin întocmirea/plasarea scrisorii fictive a fost acela de verificare şi documentare a preocupărilor obiectivului J., suspectat a fi agent SFI, acesta fiind vizat de respectiva măsură, în autoturismul acestuia, şi nu al numitei C., fiind introdusă scrisoarea fictivă.

În plus, s-a menţionat că cetăţeanul suspectat a fi agent SFI forma obiectul urmăririi în cauză, neexistând în consecinţă nicio legătură între acţiunea intreprinsă şi viaţa privată a numitei C. (B.).

Deosebit de cele arătate, în considerentele sentinţei se face referire şi la cerinţa de îndeplinit pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii din perspectiva desfăşurării activităţilor prin care se suprimă/îngrădesc drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, arătându-se că aceasta presupunea ca lucrătorul în cauză să fi desfăşurat el însuşi, direct şi personal ori prin persoane interpuse (alţi ofiţeri care executau măsurile dispuse), activităţi de felul celor menţionate la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind necesară existenţa unei legături cauzale directe, de necontestat, între activitatea desfăşurată în concret de lucrător/interpuşi şi vătămarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale celui urmărit.

Înalta Curte constată însă că raţionamentul şi concluziile instanţei sunt eronate şi în vădită contradicţie cu faptele cauzei, fiind întemeiată critica din recurs referitoare la greşita interpretare şi aplicare a legii de către judecătorul primei instanţe.

Rezultă cu evidenţă din cele deja arătate că acţiunea informativă deschisă pe numele lui C. (căsătorită E.) s-a făcut la iniţiativa intimatului, ofiţer al fostei Securităţi în perioada ce interesează.

Declanşarea acţiunii informative nu a avut la bază posibila comitere a unor fapte care să interfereze cu siguranţa statului, suspiciunile existente în privinţa persoanei urmărite având ca temei relaţia pe care o avea cu cetăţeanul vest-german F. şi intenţia sa de plecare din ţară şi stabilire în RFG, hotărâre ce putea fi cel mai probabil materializată prin încheierea unei căsătorii cu un cetăţean străin.

Nimic din actele dosarului nu sugerează ca persoana umărită să fi dezvoltat relaţii cu cetăţeni străini sau alte persoane în scopul desfăşurării unor acţiuni care să pună în pericol siguranţa statului, dimpotrivă, din cuprinsul înscrisurilor mai sus analizate, rezultând intenţia de plecare din ţară a persoanei urmărite, sens în care se realiza şi acţiunea mijloc, aceea de menţinere a contactului cu cetăţeanul vest-german F., dar şi relaţionarea cu alte persoane care i-ar fi putut oferi informaţii şi o rezolvare favorabilă a demersului legat de plecarea din ţară.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată pertinenţa şi utilitatea observaţiei recurentului-reclamant, fomulată în sensul că nici înscrisurile întocmite de intimat, în calitatea sa de ofiţer de Securitate, nici documentul prin care a fost iniţiată acţiunea informativă, nu consemnează concret care erau potenţialele informaţii secrete pe care un cetăţean străin le-ar fi putut obţine de la persoana urmărită C., constatare valabilă şi în privinţa cetăţenilor români din cercul relaţional al persoanei urmărite, în sensul în care niciun înscris probatoriu nu menţionează care anume persoană deţinea informaţii secrete ori ar fi putut avea acces la asemenea informaţii.

De asemenea, nu poate fi omisă nici împrejurarea că persoana urmărită nu avea o profesie/funcţie care să fi putut presupune accesul la informaţii secrete ori la alte aspecte legate de siguranţa naţională, numita C. având calitatea de medic stomatolog la Policlinica oraşului Sebeş.

Ca urmare, motive exclusiv politice, şi nu considerente legate de siguranţa statului, au stat la baza declanşării acţiunii informative deschise, din iniţiativa intimatului, pe numele persoanei urmărite.

Nici intimatul şi nici alţi ofiţeri ai Securităţii nu au consemnat concret care erau informaţiile secrete apărate prin acţiunea îndreptată împotriva persoanei urmărite, rezultând cu evidenţă că adevăratul motiv pentru care fusese declanşată şi derulată acţiunea informativă era acela că persoana urmărită avea relaţii neoficiale cu cetăţeni străini şi, mai ales, intenţiona să emigreze.

Aşa fiind, Înalta Curte nu a putut reţine concluzia primei instanţe, preluată şi prin întâmpinarea depusă în prezenta cale de atac, conform căreia urmărirea informativă a numitei C., căsătorită E., ar fi fost efectuată din raţiuni de securitate naţională, aceasta fiind suspectată că se afla în studiu pentru a fi recrutată de un serviciu de informaţii străin, având în vedere relaţia apropiată cu cetăţeanul vest-german F., urmărit informativ de serviciul de contraspionaj.

Şi în opinia Înaltei Curţi, nu se putea vorbi de interesul unui serviciu secret străin de a obţine recrutarea unei persoane, dacă respectiva persoană urma să părăsească definitiv România. Dacă, nici până la plecarea din ţară, persoana urmărită nu a putut avea acces la date secrete, un asemenea risc era cu totul exclus după momentul părăsirii definitive a ţării.

În consecinţă, Înalta Curte constată că acţiunile îndreptate împotriva persoanei în cauză nu au urmărit realizarea unui scop legitim şi, ca atare, nu exista nici justificare pentru dispunerea acestora.

De asemenea, aşa cum s-a arătat mai sus, măsurile propuse de intimat erau deosebit de severe, punerea lor în executare implicând o gravă atingere adusă dreptului fundamental la respectarea vieţii private, în toate componentele sale.

Este de necontestat că persoana în cauză a făcut obiectul unei supravegheri specifice din partea fostei Securităţi, aşa cum reiese din Planul de măsuri din 23.05.1987, relevante fiind în acest sens menţiunile privitoare la folosirea reţelei informative şi încadrarea unor surse umane la locul de muncă şi domiciliul, posibilitatea introducerii mijloacelor speciale de tehnică operativă la domiciliul şi locul de muncă, efectuarea unei percheziţii domiciliare, punerea sub filaj pe momente operative şi luarea unor măsuri de interceptare a corespondenţei.

De asemenea, din cuprinsul înscrisurilor probatorii mai sus analizate, se reţine că la cunoştinţa Securităţii au ajuns informaţii deosebit de sensibile referitoare la viaţa familială şi sentimentală a persoanei urmărite.

Or, într-o atare situaţie, încălcarea drepturilor fundamentale ale omului este evidentă.

Spre deosebire de prima instanţă, Înalta Curte constată că încălcarea dreptului la viaţă privată a persoanei urmărite a avut loc şi prin plăsmuirea şi plasarea unei scrisori anonime în autoturismul cetăţeanului străin, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că respectiva scrisoare nu provenea în realitate de la C. sau nu îi era destinată acesteia, dreptul la respectarea corespondenţei implicând şi dreptul de a nu îţi fi atribuită o corespondenţă care nu îţi aparţine în realitate.

Cu alte cuvinte, dreptul la corespondenţă implică nu numai respectarea secretului corespondenţei, ci şi a componentei ce vizează integritatea şi siguranţa corespondenţei, sub aspectul emitentului/expeditorului, conţinutului şi destinatarului acesteia.

Lipsită de relevanţă este şi împrejurarea că scrisoarea plăsmuită a fost introdusă în autoturismul cetăţeanului străin de un alt ofiţer al Securităţii, în condiţiile în care iniţiativa întocmirii respectivului înscris a aparţinut intimatului în cauză, el fiind cel care a propus realizarea măsurii, apreciind şi asupra utilităţii ei.

În acest sens, este de arătat că, în ceea ce priveşte constatarea ca îndeplinite a condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, calitatea de lucrător al fostei Securităţi există în persoana tuturor celor care au participat la suprimarea/îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, indiferent de gradul de contribuţie mai mare sau mai mic avut la realizarea acţiunilor interzise.

De asemenea, nu interesează dacă pe parcursul derulării acţiunilor intruzive au fost implicaţi aceeaşi participanţi, unul sau mai mulţi, sau dacă în lanţul participanţilor s-au interpus şi alţi angajaţi ai fostei Securităţii, după cum nu interesează nici dacă activităţile au fost executate personal de către cel care le-a propus sau de o altă persoană.

Calitatea de lucrător al fostei Securităţi se dobândeşte în persoana fiecărui participant care contribuie la producerea rezultatului vătămător, circumscris consecinţelor decurgând din încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În raport de toate cele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi se impune a fi reformată în sensul constatării calităţii de lucrător al Securităţi în privinţa intimatului A., conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Aşa fiind, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va admite acţiunea reclamantului şi va constata că pârâtul A. a avut calitatea de lucrător al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1825 din 22.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite acţiunea.

Constată că pârâtul A. a avut calitatea de lucrător al Securităţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2017.