Motive of administrative act and right to defense in challenge of rural investment funding irregularity findings

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. x/2015, reclamanta A. Întreprindere Individuală în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/09.02.2015 privind Proiectul "Construire seră de legume - beneficiar A. Întreprindere Individuală", întocmit de echipa de verificare din cadrul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Serviciul Cooperare Operaţională Externă din cadrul Direcţiei Control şi Antifraudă şi a Deciziei nr. 18.319/20.05.2015 de soluţionare a contestaţiei înregistrată la AFIR sub nr. 14.776/22.04.2015, ca netemeinice şi nelegale, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 108/F din 19 octombrie 2015, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi, în consecinţă, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la data de 09.02.2015 privind proiectul "Construire seră legume" - beneficiar A. Întreprindere Individuală.

Totodată,a obligat pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la plata către reclamanta A. Întreprindere Individuală a sumei de 8050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale şi respinge restul cheltuielilor de judecată solicitate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 108/F din 19 octombrie 2015 (greşit indicată ca având numărul 3125 din 24 noiembrie 2015), pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

A invocat ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a criticat, în esenţă, greşita reţinere de către instanţa de fond a obligativităţii comunicării raportului de control al Curţii de Conturi a României (care a stat la baza iniţierii controlului), precum şi greşita asimilare a raportului de control menţionat în Regulamentul nr. 65/2011 cu raportul de control întocmit de membrii comisiei de verificare.

De asemenea, a considerat recurenta ca încălcând prevederile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 considerentele instanţei de fond privind nemotivarea în fapt a procesului-verbal de constatare ce constituie titlu de creanţă, în condiţiile în care acest act administrativ cuprinde toate elementele prevăzute de textul legal menţionat.

A mai arătat recurenta şi faptul că actul administrativ şi contestat este temeinic şi legal, atât sub aspectul existenţei neregulii, cât şi în privinţa corecţiei aplicate.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului, reiterând principalele susţineri din acţiunea introductivă.

Prin încheierea de şedinţă din 03.05.2018, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat exclusiv în limitele şi pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Astfel, se reţine că intimata reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/09.02.2015 şi Decizia nr. 18.319/20.05.2015 de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva acestuia.

Potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut".

Această pronunţare implică, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, obligaţia de a analiza fiecare capăt de cerere, precum şi apărările formulate de părţi, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi cu aplicarea corespunzătoare a normelor şi principiilor de drept aplicabile.

În speţă, judecătorul fondului a reţinut că ar fi întemeiată critica de nelegalitate formulată de intimata reclamantă referitoare la nemotivarea în fapt a procesului-verbal contestat.

Este adevărat că motivarea unei decizii administrative nu se limitează la temeiurile de drept care fundamentează competenţa de emitere a actului, ci trebuie să conţină şi elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

În speţă, însă, aceste cerinţe nu pot fi considerate ca neîndeplinite.

Astfel, Decizia nr. 18.319/20.05.2015 este temeinic motivată cu privire la fiecare aspect invocat în contestaţie, iar Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/09.02.2015 respectă conţinutul prevăzut de art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 şi a fost emis după ce întreprinderii individuale intimate i s-a comunicat proiectul de proces-verbal şi şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la acesta.

Faptul că reverificarea de către recurenta pârâtă a fost iniţiată ca urmare a constatărilor controlului Curţii de Conturi - Autoritate de Audit nu echivalează cu lipsa verificărilor proprii, câtă vreme comisia de verificare constituită la nivelul AFIR a întocmit propriul raport de control.

În plus, intimata reclamantă nu a fost împiedicată să-şi exercite dreptul la apărare recunoscut de Constituţie şi de Convenţie şi nu a suferit vreo vătămare prin necomunicarea acestui raport, câtă vreme i s-a comunicat mai întâi proiectul de proces-verbal care nu cuprindea doar referirile la raportul de control nr. x/30.01.2015 (depus în format electronic la dosar), ci reproducea chiar constatările acestuia, aşa cum rezultă din compararea conţinutului celor două acte (aspect de care judecătorul fondului nu s-a preocupat).

Prin urmare, în mod eronat instanţa de fond a considerat că procesul-verbal contestat este un act administrativ nemotivat şi, pe această premisă, nu a mai procedat la analizarea celorlalte critici formulate prin acţiune şi a apărărilor corelative ale pârâtei (pe aspectele de fond privind crearea de condiţii artificiale, crearea unui avantaj necuvenit, justificarea recuperării integrale a finanţării).

Faţă de aceste împrejurări, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum şi prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanţă în mod greşit nu a intrat în cercetarea fondului acţiunii în ceea ce priveşte aspectul legalităţii şi temeiniciei actelor administrative contestate - apreciază recursurile ca fiind fondate în limitele arătate, urmând să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiaşi instanţe.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 108/F din 19 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2018.