Grant recovery for rural measure annulled as appeal rejected for lack of artificial conditions

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 25918/15.07.2015 de soluţionare a contestaţiei administrative, precum şi anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/15.05.2015, privind Contractul de finanţare nr. x/15.07.2011, încheiat pentru proiectul "Înfiinţare întreprindere individuală aparţinând lui A., în comuna Cosâmbeşti, jud. Ialomiţa".

Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor administrative până la soluţionarea definitivă a litigiului.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 565 din 23 februarie 2016, a admis acţiunea formulată de reclamanta Î.I. A., a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/15.05.2015 şi a Deciziei nr. 25918/15.07.2015 până la soluţionarea definitivă a cauzei, a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/15.05.2015 şi a Deciziei nr. 25918/15.07.2015, cu consecinţa exonerării reclamantei de plata sumei de 281.423 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, între pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi reclamanta Întreprinderea Individuală A. a fost încheiat Contractul de Finanţare nr. x/15.07.2011. Obiectul contractului îl reprezintă acordarea unei finanţări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul "Înfiinţare întreprindere individuală aparţinând lui A., în comuna Cosâmbeşti, jud. Ialomiţa".

După implementarea proiectului a avut loc un control ce a avut ca obiectiv verificarea menţinerii eligibilităţii proiectului pentru co-finanţarea europeană, în sensul că nu a suferit o modificare substanţială ulterior plăţii finale realizate de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în perioada de valabilitate a Contractului de Finanţare.

Pârâta a constatat că anumite împrejurări sunt indicatori ce conduc la concluzia ca au fost create condiţii artificiale în vederea obţinerii finanţării nerambursabile, fiind încălcate prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011.

În urma contestaţiei administrative depuse de reclamantă cu nr. 21.488/16.06.2015 a fost emisă Decizia nr. 25918/15.07.2015, de soluţionare a contestaţiei prin care au fost respinse ca neîntemeiate argumentele reclamantei.

Instanţa de fond a apreciat, pe baza probatoriului şi a actelor normative incidente că actele administrative contestate sunt netemeinice şi se impune a fi anulate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 565 din 23 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat normele de drept material care reglementează modalitatea de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR, dar şi pe cele privind condiţiile suspendării executării actului administrativ.

Recurenta a criticat soluţia dată de prima instanţă cererii de suspendare a executării actului administrativ, susţinând că în mod greşit a fost reţinută existenţa cazului bine justificat pe motiv că intimata reclamantă declarase încă de la depunerea cererii de finanţare toate condiţiile în care îşi va desfăşura activitatea, astfel că aceste aspecte au fost cunoscute de la început de către recurentă.

Astfel, potrivit contractului de finanţare (art. 5 alin. (2), autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli.

Totodată, nu era întrunită condiţia pagubei iminente, care din punct de vedere juridic poate fi reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului, iar nu de stabilirea înseşi a obligaţiei de plată a creanţei bugetare cu scadenţă în 30 de zile.

Referitor la soluţia dată fondului acţiunii în anulare, recurenta a susţinut că instanţa a interpretat şi aplicat greşit reglementările referitoare la prejudiciu şi a considerat eronat că intimata-reclamantă nu a încălcat prevederi contractuale.

A arătat recurenta că au fost încălcate de către beneficiar prevederile art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Contractul de finanţare, iar măsura recuperării integrale a finanţării are temei în art. 17 din contract.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat.

Prin încheierea de şedinţă din 03.05.2018, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata reclamantă a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 25918/15.07.2015 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/15.05.2015, emise de recurenta pârâtă, prin care s-a reţinut existenţa neregulii constând în crearea de condiţii artificiale şi s-a impus recuperarea finanţării nerambursabile acordate.

Instanţa de fond a admis acţiunea, printr-o hotărâre pe care recurenta pârâtă o critică din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Din actele dosarului, Înalta Curte constată că autoritatea recurentă a reţinut - ca indicatori ce au condus la concluzia că au fost create condiţii artificiale în vederea obţinerii finanţării nerambursabile - faptul că titularul Întreprinderii Individuale A. este asociat unic şi administrator al S.C. B. S.R.L, societate care (anterior depunerii cererii de finanţare în cadrul Măsurii 312 de către Î.I. A.) a încercat să obţină finanţare nerambursabilă prin FEADR, în cadrul Măsurii 121, depunând fără succes mai multe cereri de finanţare.

De asemenea, a reţinut că intimata reclamantă a făcut dovada deţinerii spaţiului pentru gararea utilajelor cu Contractul de comodat autentificat sub nr. x/2010, încheiat între A. şi S.C. B. S.R.L., reprezentată legal de asociatul unic A., iar pentru asigurarea sediului social, titularul întreprinderii intimate a încheiat Contractul de comodat nr. 1/15.06.2011 cu numiţii C., D. (administratori la S.C. B. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L) şi F. (mama lui A.), titulară a PFA F. şi administrator la S.C. B. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L.

Totodată, a reţinut şi faptul că beneficiarii serviciilor prestate de Î.I. A. sunt, în proporţie de 99,19%, S.C. B. S.R.L., S.C. E. S.R.L. şi Î.I. F., operatori economici aflaţi sub controlul membrilor G. şi al unor afini ai acestora.

În ceea ce priveşte noţiunea de "condiţii artificiale", Înalta Curte reţine că Regulamentul CE nr. 2988/1995 şi Regulamentul CE nr. 65/2011 nu cuprind o definiţie a acestei noţiuni, conturarea acesteia revenind statelor membre.

Din analiza art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 ("fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.") şi luând în considerare jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a UE (inclusiv, hotărârea pronunţată în cauza C-434/12 Slancheva, invocată de părţi), rezultă că, pentru a se reţine neregula menţionată, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui element obiectiv constând în crearea unor condiţii artificiale pentru obţinerea plăţilor, cu consecinţa ca finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să nu poată fi atinsă, precum şi existenţa unui element subiectiv constând în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Este adevărat că au fost corect identificate de către recurenta pârâtă o serie de elemente comune între entităţile economice în discuţie, dar tot astfel se poate reţine faptul că intimata reclamantă a prestat servicii conform proiectului aprobat, înfăţişând documente justificative pentru lucrări agricole de discuit, semănat şi arat şi pentru alţi beneficiari (Î.I. H. şi I. SRL) decât cei menţionaţi de autoritatea recurentă, a încasat preţul serviciilor prestate (la valoarea reală a pieţei), a făcut plăţi la bugetul de stat şi la bugetul de asigurări sociale de la data înfiinţării şi până în prezent.

De asemenea, împrejurările expuse de organul de control nu înseamnă că nu s-a îndeplinit obiectivul specific Măsurii 312 - "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi, de vreme ce intimata reclamantă a desfăşurat activitatea preconizată, contribuind la dezvoltarea economiei rurale prin creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole, crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală.

În mod corect a reţinut judecătorul fondului şi împrejurarea că simplul fapt că o persoană încearcă în mod repetat sau prin mai multe modalităţi legale să obţină finanţare nerambursabilă nu conduce automat la concluzia că s-a săvârşit o neregulă prin crearea de condiţii artificiale.

De altfel, Înalta Curte reţine faptul că nu a fost relevată nicio interdicţie care să fie prevăzută în legislaţia naţională sau în cea europeană, referitoare la "elementele comune" identificate de echipa de control.

În plus, nu poate fi ignorată împrejurarea că însăşi recurenta pârâtă A.F.I.R. este cea care a aprobat finanţarea proiectului, după analizarea documentaţiei aferente prin prisma îndeplinirii condiţiilor legale, şi cea care a încheiat contractul de finanţare, în baza căruia a plătit ulterior sumele la care s-a obligat.

Se reţine că aceeaşi autoritate administrativă, pe baza aceloraşi documente, a emis două opinii diferite, la interval de aproape 4 ani, fără a oferi o justificare rezonabilă a acestei conduite, alta decât faptul că această conduită era permisă de art. 5.2 din contractul de finanţare.

Se constată, de asemenea, pe baza probelor administrate şi a prevederilor regulamentare şi jurisprudenţiale, că nu sunt întrunite condiţiile pentru a se reţine că intimata reclamantă, împreună cu societăţile menţionate de autoritatea recurentă au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine finanţarea nerambursabilă, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Astfel, în ceea ce priveşte elementul obiectiv, se reţine că nu este îndeplinit, de vreme ce, prin implementarea proiectului, constatată la faţa locului, a fost atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR. În ceea ce priveşte elementul subiectiv, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă a fundamentat concluzia sa (că beneficiara, împreună cu alte societăţi, ar fi urmărit obţinerea unui avantaj nejustificat) pe o serie de elemente de fapt necontestate de beneficiară, dar care nu fac, în sine, dovada intenţiei de eludare a schemei de ajutor, în condiţiile în care investiţia este autonomă, reclamanta nu a acţionat doar în interesul unei alte entităţi care să mai fi obţinut anterior finanţare, neputându-se suspecta nici o fracţionare a investiţiei pentru a încălca regula "de minimis".

Prin urmare, în mod greşit organul de control a reţinut existenţa neregulii constând în crearea de condiţii artificiale şi încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Contractul de finanţare nr. x/15.07.2011, neimpunându-se măsura recuperării integrale a finanţării în temeiul art. 17 din contract.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că este temeinică şi legală hotărârea recurată, prin care s-a stabilit că obligarea intimatei reclamante la rambursarea finanţării nerambursabile este nelegală.

Nici critica recurentei pârâte privind soluţia dată de prima instanţă cererii de suspendare a executării actului administrativ nu este întemeiată.

Astfel, în raport cu menţinerea soluţiei de anulare a actelor administrative contestate ca netemeinice şi nelegale, este evident incontestabilă şi existenţa cazului bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cât priveşte condiţia pagubei iminente, este adevărat că în doctrină şi în jurisprudenţă s-a reţinut, de principiu, că aceasta nu poate fi constituită de executarea înseşi a obligaţiei de plată a creanţei bugetare, însă, în împrejurările concrete ale cauzei, în mod corect instanţa de fond a considerat - faţă de cuantumul exorbitant al acestei creanţe şi de aspectul că în speţă este vorba de o întreprindere individuală - că executarea actului administrativ este de natură să prejudicieze definitiv şi imediat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, activitatea şi chiar existenţa întreprinderii intimate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 565 din 23 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2018.