Territorial competence for omissive mining contraventions: location of offender's seat versus regulatory authority's seat

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin plângerea înregistrată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sibiu, petenta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională Pentru Resurse Minerale - CITRM Braşov anularea procesului-verbal de contravenţie nr. x încheiat la 16.02.2017, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenţionale în sumă de 50.000 RON cu avertismentul.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6983/2017, Judecătoria Sibiu a declinat spre competenta soluţionare Judecătoriei Braşov plângerea contravenţională formulată de petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE, împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x/16.02.2017.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa reţinut în esenţă că rapoartele trimestriale, obligaţia de achitare a taxei miniere, de depunere a programelor anuale şi a reactualizării planului şi proiectului tehnic de refacere a mediului trebuiau depuse, respectiv îndeplinite la sediul intimatei situat în Braşov, astfel că locul săvârşirii contravenţiei raportat la disp.art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 este Mun. Braşov, iar potrivit disp.art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

2.2. Prin sentinţa nr. 3874 din 17 aprilie 2018, Judecătoria Braşov a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu de instanţă şi, în consecinţă, a declinat competenţa de judecare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, s-a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că pentru determinarea locului săvârşirii contravenţiei nu are nicio relevanţă locul situării sediului autorităţii unde documentaţia trebuia depusă, aşa cum se arată în sentinţa de declinare nr. 6983/2017 a Judecătoriei Sibiu, întrucât acţiunea/inacţiunea ilicită consta în neîntocmirea documentaţiei expres prevăzute de lege de către reprezentanţii ori prepuşii societăţii comerciale. Or, prin ipoteză, toate documentaţia trebuia întocmită la sediul societăţii iar ulterior trimisă la ANRM -CIT Braşov.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că petenta a învestit instanţa cu o plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. x/16.02.2017, prin care petenta a fost sancţionată cu amenda pentru contravenţii la Legea minelor nr. 85/2003, constând în aceea că: nu a depus la ANRM -CIT Braşov rapoartele trimestriale aferente celor două perimetre concesionate; nu a făcut dovada achitării taxei pentru activitatea minieră aferentă anului 2017; nu a depus programele anuale de exploatare pentru anul 2017; nu a făcut dovada reactualizării Planului şi Proiectului Tehnic de refacere a mediului; nu a finalizat documentaţia necesară sistării activităţii solicitată în anul 2016 şi a sistat activitatea de exploatare pe o perioadă ce depăşeşte 60 de zile fără aprobarea ANRM.

Înalta Curte constată că potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, legiuitorul instituind astfel norme de competenţă teritorială exclusivă.

În cauză, este evident că este vorba de o contravenţie omisivă, întrucât potrivit normelor contravenţionale o contravenţie este omisivă atunci când legea impune realizarea unui act, iar cel asupra căruia apasă o astfel de obligaţie nu şi-o îndeplineşte.

Prin urmare,locul săvârşirii contravenţiei este sediul ori punctul de lucru al contravenientului întrucât contravenţia constă în neîndeplinirea unor obligaţii pe care reprezentaţii ori prepuşii persoanei juridice trebuiau să le îndeplinească la sediul societăţii, respectiv întocmirea rapoartelor trimestriale aferente celor două perimetre concesionate, achitarea taxei pentru activitatea minieră aferentă anului 2017, întocmirea programelor anuale de exploatare pentru anul 2017, actualizarea Planului şi Proiectului Tehnic de refacere a mediului, finalizarea documentaţiei necesare sistării activităţii.

În mod evident acesta este "locul" în care s-a consumat efectiv contravenţia reţinută.

Prin urmare, având în vedere că locul săvârşirii faptei omisive este sediul ori punctul de lucru al contravenientului, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, în a cărei rază teritorială se află sediul petentei.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale CITRM Braşov în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2018.