Taxpayer's appeal dismissed; energy traders' registration revocation rule upheld as within statutory authority.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată la data de 19.04.2016 pe rolul Curţii de Apel Cluj reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat instanţei anularea în parte a Ordinului A.N.A.F. nr. 2491/2010 pentru aprobarea procedurii şi condiţiilor de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem en-gros sau en-detail produsele energetice prevăzute de art. 20616 alin. (3) lit. a-e) din Legea nr. 571/2003, în ceea ce priveşte pct. 21 lit. a-g) pct. 24 şi pct. 25 anexa nr. 1.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 221 din data de 6 iulie 2016 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

3. Recursul exercitat în cauză şi apărările formulate de intimată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi casarea hotărârii, în principal rejudecarea acţiunii în sensul admiterii acesteia, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare.

În esenţă, recurenta a apreciat că instanţa de fond a realizat o interpretare superficială şi eronată problemei de drept deduse judecăţii, atât din perspectiva dispoziţiilor art. 20669 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 571/2003, cât şi din cea a dispoziţiilor art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000.

În opinia recurentei dispoziţiile art. 20669 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 571/2003 permit stabilirea prin ordin a condiţiilor de înregistrare a operatorilor economici care doresc să comercializeze produse energetice, însă sub nicio formă nu impun ca aceste condiţii de înregistrare (ca o formalitate prealabilă) să fie îndeplinite pe întreaga durată a comercializării.

Pe de altă parte, prevăzând expres ceea ce se poate stabili prin ordin A.N.A.F., respectiv procedura şi condiţiile de înregistrare a operatorilor, dispoziţiile sus-menţionate limitează expres sfera de reglementare a ordinului şi nu permit stabilirea suplimentară a condiţiilor de revocare a atestatelor.

Este criticată şi reţinerea contrară a instanţei de fond, motivată pe împrejurarea că atestatele sunt acte administrative ce pot fi revocate conform legii contenciosului administrativ, recurenta apreciind că acestea sunt acte ce au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice.

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia lipsei de interes în formularea căii de atac, având în vedere abrogarea actului administrativ contestat - Ordinul A.N.A.F. nr. 2491/2010 prin art. 9 din Ordinul A.N.A.F. nr. 1849/2016 . În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

4. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 18 mai 2017, completul de filtru a respins excepţia lipsei de interes invocată de intimata-pârâtă şi, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi cod, a admis în principiu recursul, fixând termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Ordinul Preşedintelui A.N.A.F. nr. 2491 din 15.10.2010 prin care s-au aprobat procedura şi condiţiile de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice prevăzute la art. 20616 alin. (3) lit. a-e) din Legea nr. 571/2003.

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, iar reclamanta a criticat această soluţie, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul că instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest caz de casare nu este incident. În mod corect, prima instanţă a reţinut că la baza adoptării actului normativ contestat s-au avut în vedere prevederile art. 20669 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 571/2003, care conferă preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală să emită ordinul prin care se stabilesc procedura şi condiţiile vizând atestarea comercializării produselor energetice.

Potrivit dispoziţiilor pct. 6.1 şi 6.3 din acest ordin, operatorii economici au obligaţia îndeplinirii condiţiilor impuse atât la data la care depun cererea cât şi pe perioada comercializării produselor energetice.

În situaţia în care o societatea nu respectă prevederile cuprinse în punctele sus-menţionate, devin aplicabile dispoziţiile pct. 21 din O.P.A.N.A.F. nr. 2491/2010, potrivit cărora "autoritatea competentă revocă atestatul de comercializare şi/sau depozitare".

Reclamanta a contestat dispoziţiile pct. 21 sus-enunţat, pct. 24 şi 25 din ordin, prin prisma faptului că are datorii către bugetul de stat consolidat, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea cerinţelor impuse la pct. 6.1, 6.2 şi 6.3 din ordin şi atrage în mod automat revocarea atestatelor de comercializare.

Instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerile recurentei referitoare la interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 20669 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 571/2003 şi a dispoziţiilor art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000 şi, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, constată că dispoziţiile pct. 21, 24 şi 25 din ordin nu adaugă la lege, ci doar explicitează condiţiile ce trebuie avute în vedere la emiterea atestatului, câtă vreme norma care a stat la baza emiterii (art. 20669 alin. (4) din Legea nr. 571/2003) prevede clar obligativitatea înregistrării la autoritatea competentă, "conform procedurii şi cu îndeplinirea condiţiilor".

Această sintagmă se referă, în mod evident şi la consecinţa nerespectării acestor condiţii de către un operator, respectiv revocarea atestatului obţinut.

În mod legal, ordinul A.N.A.F. prin care se stabilesc condiţiile impuse pentru obţinerea atestatului de comercializare şi/sau depozitare a produselor energetice cuprinde şi prevederi pentru situaţia în care aceste condiţii nu mai sunt îndeplinite, îndeplinirea acestora fiind necesară nu numai la data depunerii cererii, cât şi pe întreaga perioadă de comercializare a produselor energetice.

Pentru considerentele expuse, constatând că soluţia primei instanţe reflectă o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 221 din data de 6 iulie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2017.