Forest owner wins competence dispute; administrative case assigned to Tribunal Bihor.

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 noiembrie 2017, pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., prin mandatar B. conform Procurii Autentice nr. x/15.10.2009 încheiate de BNP C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Garda Forestieră Oradea şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, constatarea nesoluţionării în termenul legal de 30 de zile a cererii Majestăţii Sale de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015 de către pârâta Garda Forestieră Oradea, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 244.803,98 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care A., în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 1.083,40 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII) terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Regal Săvârşin pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015 şi plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 244.803,98 RON, începând cu data de 30.03.2017 - data la care A. a depus cererea nr. 282/29.03.2017 la Garda Forestieră Oradea - înregistrată sub nr. x şi până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 552/CA/14.03.2018, Tribunalul Bihor a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de către pârâţi şi a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Curţii de Apel Oradea.

2.2. Prin sentinţa nr. 79 din 2 mai 2018 a Curţii de Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu de instanţă şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de judecare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Bihor.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, s-a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă constatarea nesoluţionării în termenul legal de 30 de zile a cererii Majestăţii Sale de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015 de către pârâta Garda Forestieră Oradea, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 244.803,98 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care A., în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 1.083,40 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII) terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Regal Săvârşin pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015 şi plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 244.803,98 RON, începând cu data de 30.03.2017 şi până la plata efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În speţă, situaţia care a produs vătămarea a fost refuzul nejustificat al pârâtei Garda Forestieră Oradea de a soluţiona cererea formulată de A., de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015.

Împrejurarea că urmare constatării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, s-a solicitat şi obligarea pârâtei Garda Forestieră Oradea în solidar cu Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri nu determină o altă competenţă, întrucât aşa cum am arătat, competenţa materială de judecare a cauzei se impune a fi determinată în raport cu poziţia autorităţii emitente a actului care produce vătămarea, în speţă Garda Forestieră Oradea.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Reclamanţii au învestit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea de constatare a nesoluţionării în termenul legal de 30 de zile a cererii Majestăţii Sale de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2015 de către pârâta Garda Forestieră Oradea, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor la plata sumei de 244.803,98 RON reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care A., în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 1.083,40 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII) terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Regal Săvârşin pe întreaga perioadă a anului 2015, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2015 şi plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 244.803,98 RON, începând cu data de 30.03.2017 şi până la plata efectivă a debitului

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Textul de lege menţionat instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ.

Constatând că în prezenta cauză nu este incident criteriul valoric, întrucât pretenţiile reclamantei nu fac parte din categoriile enumerate anterior (taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora), Înalta Curte dă prevalenţă criteriului rangului autorităţii emitente, pe care îl va aplica prin raportare la obiectul principal al cererii de chemare în judecată şi la cadrul procesual pasiv.

Reclamanţii au chemat în judecată atât pârâta Garda Forestieră Oradea, autoritate publică locală, cât şi pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, autoritate publică centrală. În această situaţie, în care persoana care se consideră vătămată înţelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât şi una centrală, pentru stabilirea instanţei competente este esenţială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) şi i) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauza de faţă, obiectul principal al cererii îl reprezintă solicitarea de constatare a nesoluţionării în termen a cererii adresate pârâtei Garda Forestieră Oradea, primul petit vizând constatarea nesoluţionării cererii, iar petitele în pretenţii au un caracter accesoriu .

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentate de contravaloarea produselor lemnoase pe care reclamantul nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, îndreptată împotriva ambilor pârâţi, are caracter accesoriu faţă de capătul principal de cerere, fiind, astfel, incidente prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti (...)".

În considerarea specificului cererilor formulate în materia contenciosului administrativ, acţiunea vizând plata despăgubirilor nu poate avea decât caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, fiind o consecinţă a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de faţă Garda Forestieră Oradea, autoritate publică locală.

Pe de altă parte, chemarea în judecată a Ministerului Apelor şi Pădurilor, autoritate publică centrală, nu poate determina schimbarea competenţei materiale, având în vedere şi dispoziţiile H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora documentaţia pentru acordarea alocaţiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură către direcţia care gestionează bugetul din cadrul acestei autorităţi, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcţia care gestionează bugetul din cadrul autorităţii publice centrale, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

În acest sens este şi Soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 7 mai 2018, potrivit căreia:

"În acţiunile introduse de Asociaţiile Composesorale în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Gărzile Forestiere judeţene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare competenta de soluţionare a cauzei se stabileşte în favoarea tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., D., E., F., G., H. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Oradea şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Bihor, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2018.