Exclusion of national doctoral scholarship eligibility during mobility in non-EU states

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 18 martie 2015, reclamanta Universitatea din Craiova a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale, anularea parţială a Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x, precum şi a Deciziei nr. x/23.09.2014, în sensul reducerii cuantumului creanţei rezultate din nereguli la nivelul de 3700 RON .

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 222 din data de 15 mai 2015 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal formulată de reclamanta Universitatea din Craiova în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Universitatea din Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond nu a efectuat nicio operaţiune de cercetare judecătorească şi s-a limitat la a prelua mecanic apărările şi susţinerile instituţiei pârâte, fără să răspundă motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă.

De asemenea, în cauză a fost realizată o interpretare şi aplicare restrictivă şi exclusiv literală a dispoziţiilor contractuale, a celor legale şi a Aquis-ului comunitar, neidentificându-se în cuprinsul legislaţiei o excepţie de la regula acordării sprijinului financiar, care să prevadă în mod expres atât interdicţia doctorandului de a părăsi teritoriul României pe perioada în care primeşte sprijinul financiar, dar şi sancţiunea încălcării unei astfel de interdicţii, respectiv neacordarea sprijinului financiar.

Intimatul-pârât Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări.

4. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 18 mai 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi cod, completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta Universitatea din Craiova a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x şi Decizia nr. x/23.09.2014 emise de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerul Educaţiei Naţionale.

Prin procesul-verbal menţionat, întocmit ca urmare a verificării documentelor justificative financiare aferente contractului de finanţare POSDRU/6/1.5/S/4, au fost constatate ca neeligibile cheltuieli în cuantum total de 12950 RON, reprezentând cheltuieli cu subvenţii şi burse pentru doctoranda A., care a desfăşurat activităţi de cercetare in cadrul Universitatii din Fribourg, Elveţia, cheltuieli defalcate astfel: - 5.550,00 RON (1.850,00 RON X 3 luni = 5.550,00 RON - martie 2010, aprilie 2010 şi mai 2010) identificata şi individualizata la nivelul cererii de rambursare nr. 4; - 7.400 RON ( 3.700 RON X 2 luni = 7.400 RON - iunie 2010 şi iulie 2010) identificata şi individualizata la nivelul cererii de rambursare nr. 5.

Contestaţia administrativă formulată împotriva procesului-verbal a fost respinsă de autoritatea pârâtă potrivit deciziei nr. x/23.09.2014.

Prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, iar reclamanta a criticat această soluţie, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs formulat de reclamantă împotriva soluţiei instanţei de fond vizează lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea atacată şi nepronunţarea asupra motivelor de nelegalitate invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, caz de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Argumentele recurentei sub acest aspect nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menţionată. Sentinţa atacată îndeplineşte exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar judecătorul fondului a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Instanţa de control judiciar constată că sentinţa recurată conţine o analiză detaliată a dispoziţiilor legale aplicabile, a situaţiei de fapt şi a actelor administrative contestate, iar judecătorul fondului, în mod corect, a apreciat că solicitarea reclamantei de rambursare a sumei reprezentând bursa naţională acordată doctorandei A. nu întruneşte condiţiile impuse prin Ghidul Solicitantului nr. 6 - Burse doctorale, cap. 14, art. 14.5., art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 759/2007 şi art. 5 din Contractul de burse doctorale încheiat intre doctoranzi şi Universitatea din Craiova.

În privinţa celui de al doilea motiv de recurs formulat de recurentă, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări şi interpretări greşite a normelor de drept material şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurenta susţine că bursa naţională (în cuantum de 1.850 RON/lună) este strict legată de calitatea de doctorand cu frecvenţă, în domeniile de studii de doctorat eligibile şi de respectarea de către doctorand a programului de pregătire şi de cercetare avansată, acordarea bursei lunare naţionale nu depinde de locaţia doctorandului, iar în măsura în care nu sunt întrunite condiţiile pentru acordarea bursei pentru mobilitate, este obligatoriu, conform Ghidului Solicitantului nr. 6 - Burse doctorale, să rămână valabil dreptul doctorandului de a primi bursa naţională.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile Ghidului Solicitantului nr. 6 - Burse doctorale - cap. 14 Eligibilitatea cheltuielilor, art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 759/2007 şi art. 5.1 şi 5.2 din contractul de burse doctorale nu pot fi interpretate decât în sensul că pentru perioada desfăşurării mobilităţilor doctoranzilor în instituţii din Uniunea Europeană, aceştia au dreptul la o bursă lunară în cuantum de 3.700 RON, care acoperă cheltuielile de cazare, masa, transport extern/intern în ţara de destinaţie, iar bursa de mobilitate nu poate fi acordată în acelaşi timp cu bursa lunară naţională şi nici nu poate fi înlocuită de aceasta.

Distincţia dintre cele două categorii de burse, precum şi faptul că bursa de mobilitate nu include bursa naţionala, rezultă şi din faptul că prima din ele este acordată doar pentru anumite tipuri de cheltuieli, pentru care este nevoie de documente justificative, în timp ce pentru bursa naţională nu sunt cerute documente justificative, aceasta acordându-se pentru perioada din programul de doctorat petrecut în ţară.

În acest context, reţinând că pentru perioada efectuării de mobilităţi doctorandului nu îi mai poate fi acordată bursa naţională, iar în cauză activitatea de cercetare a fost desfăşurată într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate şi agumentele recurentei referitoare la suportarea din fonduri proprii a diferenţei dintre bursa de 3700 RON şi suma de 1850 RON solicitată la rambursare (echivalentul bursei naţionale), iar instanţa de fond a reţinut în mod corect legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Pentru considerentele expuse, constatând că soluţia primei instanţe reflectă o corectă aplicare şi interpretare a normelor legale, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Universitatea din Craiova împotriva sentinţei nr. 222 din data de 15 mai 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2017.