Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2843/2018 AI generated

Labor law nature of public authority reorganization decision: jurisdictional allocation between labor and administrative courts

Case Number Decizia nr. 2843/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning first-instance competence to the Bucharest Court of Labor and Social Security (Section VIII) for the merits of the dispute, thereby overriding the lower instance's declination to the administrative jurisdiction. The case involved a labor law action where an employee challenged the dismissal decision and specific organizational reorganization provisions (Articles 26 and 27) issued by the national communications authority, seeking annulment of the dismissal, reinstatement, and back pay. The Court determined that the challenged reorganization decision, issued pursuant to the authority's power to approve its internal structure and staff establishment under Article 13(1)(f) of Emergency Government Order No. 22/2009, was a labor law act rather than an administrative act, as it resulted from the employer-employee relationship governed by the Labor Code and collective bargaining, not from the exercise of public power vis-à-vis regulated operators.

Legislator headnote

AI generated

art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 22/2009, art. 13 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 22/2009, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Labor law nature of public authority reorganization decision: jurisdictional allocation between labor and administrative courts: The case involved a labor law action where an employee challenged the dismissal decision and specific organizational reorganization provisions (Articles 26 and 27) issued by the national communications authority, seeking annulment of the dismissal, reinstatement, and back pay. The Court determined that the challenged reorganization decision, issued pursuant to the authority's power to approve its internal structure and staff establishment under Article 13(1)(f) of Emergency Government Order No. 22/2009, was a labor law act rather than an administrative act, as it resulted from the employer-employee relationship governed by the Labor Code and collective bargaining, not from the exercise of public power vis-à-vis regulated operators.

Keywords

AI generated
labor jurisdictional conflict exercise of public powers administrative authority action by staff public employment law action for annulment

Cited Legislation

AI generated
art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 22/2009
Acordarea indemnizaţiei conform art. 102 din Contractul Colectiv de munca nr.
art. 13 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 22/2009
Înalta Curte constată că prevederile art. 13 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 22/2009 statuează că preşedintele ANCOM aprobă, prin decizie internă, structura organizatorică, statul de funcţii şi numărul de posturi prin raportare la cele ale art.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
Procedural basis cited for the power to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent court.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Procedural basis cited for the power to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2017 reclamantul A., in contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţionala Pentru Administrare Si Reglementare In Comunicaţii, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 723 din 01.08.2017 emisă de Autoritatea Naţionala pentru Administrarea şi Reglementarea in Comunicaţii, de încetare a contractului individual de munca nr. x/30.05.2005 al domnului A., prin care solicita să se dispună:

1. Anularea Deciziei nr. 723 din 01.08.2017 emisă de Autoritatea Naţionala pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii;

2. Constatarea nelegalităţii art. 26 şi art. 27 din decizia preşedintelui ANCOM nr. 459 privind reorganizarea activităţii în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, modificată şi completată prin decizia preşedintelui ANCOM nr. 462/2017;

3. Reîncadrarea pe aceeaşi funcţie sau pe o funcţie similara celei avute anterior emiterii deciziei de concediere sus-menţionate;

4. Plata retribuţiei, a sporurilor şi a drepturilor aferente de la data demiterii şi până la reîncadrarea efectivă a reclamantului A.;

5. Acordarea indemnizaţiei conform art. 102 din Contractul Colectiv de munca nr. x/28.11.2016 în vigoare la data deciziei;

6. Actualizarea sumelor de la punctul 4 şi 5 conform art. 54 alin. (4) din Contractul Colectiv de munca la care se adaugă dobânda legală aferentă de la data încetării contractului de muncă şi până la reîncadrarea efectivă a reclamantului A.;

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 9018/07.12.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., in contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţionala Pentru Administrare Si Reglementare In, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1966/25.04.2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale .

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, s-a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

La pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că Decizia preşedintelui ANCOM nr. 459/08.06.2017 privind reorganizarea activităţii în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, modificată şi completată prin Decizia preşedintelui ANCOM nr. 462/08.06.2017 a fost emisă în condiţiile art. 13 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 fiind supusă regulilor din legislaţia muncii, aceasta nu este un act administrativ nefiind emis în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii, în regim de putere publică, în vederea executării ori a organizării legii.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că reclamantul A., in contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţionala Pentru Administrare Si Reglementare In Comunicaţii, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 723 din 01.08.2017 emisă de Autoritatea Naţionala pentru Administrarea şi Reglementarea in Comunicaţii, de încetare a contractului individual de munca nr. 32/30.05.2005 al domnului A., prin care solicita să se dispună:

1. Anularea Deciziei nr. 723 din 01.08.2017 emisă de Autoritatea Naţionala pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii;

2. Constatarea nelegalităţii art. 26 şi art. 27 din decizia preşedintelui ANCOM nr. 459 privind reorganizarea activităţii în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, modificată şi completată prin decizia preşedintelui ANCOM nr. 462/2017;

3. Reîncadrarea pe aceeaşi funcţie sau pe o funcţie similara celei avute anterior emiterii deciziei de concediere sus-menţionate;

4. Plata retribuţiei, a sporurilor şi a drepturilor aferente de la data demiterii şi până la reîncadrarea efectivă a reclamantului A.;

5. Acordarea indemnizaţiei conform art. 102 din Contractul Colectiv de munca nr. x/28.11.2016 în vigoare la data deciziei;

6. Actualizarea sumelor de la punctul 4 şi 5 conform art. 54 alin. (4) din Contractul Colectiv de munca la care se adaugă dobânda legală aferentă de la data încetării contractului de muncă şi până la reîncadrarea efectivă a reclamantului A.;

La termenul din data de 07.12.2017, în cadrul dosarului nr. x, Tribunalul Bucureşti a dispus disjungerea capătului II din cererea de chemare în judecată, cu formarea unui nou dosar separat (nr. x/2017), având ca obiect constatarea nelegalităţii art. 26 şi art. 27 din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 459/2017 privind reorganizarea activităţii din cadrul ANCOM.

Prin urmare, Înalta Curte constată că obiectul cauzei de faţă este dat de constatarea nelegalităţii art. 26 şi 27 din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 459/08.06.2017 privind reorganizarea activităţii în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, modificată şi completată prin Decizia preşedintelui ANCOM nr. 462/08.06.2017.

Din analiza actelor aflat la dosar, Înalta Curte constată că prevederile art. 26 şi 27 din Decizia preşedintelui ANCOM nr. 459/08.06.2017 privind reorganizarea activităţii în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţi au următorul conţinut:

- Se desfiinţează Departamentul IT cu postul de şef departament şi asistent manager

- Se înfiinţează Direcţia IT cu post de director direcţie şi asistent manager în subordinea direcţiei executive dezvoltare nou înfiinţată.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 22/2009 " Se înfiinţează Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumită în continuare ANCOM, ca autoritate publică autonomă cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanţată integral din venituri proprii, prin reorganizarea Autorităţii Naţionale pentru Comunicaţii, care se desfiinţează".

Înalta Curte constată că prevederile art. 13 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 22/2009 statuează că preşedintele ANCOM aprobă, prin decizie internă, structura organizatorică, statul de funcţii şi numărul de posturi prin raportare la cele ale art. 18 alin. (1)-(4) din Ordonanţă.

Conform art. 18 alin. (1)-(4) din O.U.G. nr. 22/2009:

(1) Personalul ANCOM este angajat pe bază de concurs organizat- în condiţiile legii, în conformitate cu structura organizatorică, încheindu-se contract individual de muncă, conform legii.

(2) Atribuţiile, sarcinile şi răspunderile individuale ale personalului ANCOM se stabilesc prin fişa postului, semnată de şeful ierarhic şi de titular, pe baza Regulamentului de organizare şi funcţionare a ANCOM.

(3) Promovarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului din aparatul propriu al ANCOM se realizează prin decizie a preşedintelui, în condiţiile legii.

(4) Salarizarea personalului ANCOM şi celelalte drepturi de personal se stabilesc exclusiv în condiţiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă la nivelul ANCOM şi al contractului individual de muncă, în limitele bugetului de venituri şi cheltuieli, prevederile actelor normative cu caracter general care vizează stabilirea drepturilor salariale colective sau individuale din sectorul bugetar nefiind aplicabile. Contractul colectiv de muncă se încheie cel mai târziu la data expirării contractului colectiv de muncă în vigoare.

Prin urmare, Înalta Curte reţine în acord cu concluziile Curţii de Apel că între ANCOM şi salariaţii săi există raporturi de dreptul muncii caracteristice oricărei relaţii contractuale angajator-angajaţi, fiind irelevantă, în acest context, calitatea ANCOM de autoritate publică. Această calitate de autoritate publică produce efecte numai în ceea ce priveşte raporturile acesteia de drept public cu operatorii reglementaţi, conform dispoziţiilor legale în materia comunicaţiilor electronice, serviciilor poştale şi tehnologiei informaţiilor.

Aşadar, Decizia preşedintelui ANCOM nr. 459/2017 este un act eminamente de dreptul muncii constând într-o decizie internă emisă de ANCOM în calitate de angajator (iar nu în calitate de instituţie publică), fiind emisă în condiţiile art. 13 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 şi supusă regulilor din legislaţia muncii.

Pe cale de consecinţă, având în vedere conţinutul concret şi caracterul său specifici, rezultă că Decizia preşedintelui ANCOM nr. 459/2017 privind reorganizarea ANCOM este un act de dreptul muncii, prin care angajatorul în temeiul prerogativelor conferite de legiuitor potrivit dispoziţiilor art. 40 lit. a) din Codul muncii, a modificat structura internă a instituţiei.

Prin urmare, în raport cu natura juridică a acţiunii şi cu dispoziţiile legale precitate, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine secţiei de litigii de muncă şi asigurări sociale a tribunalului.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a asigurări sociale şi conflicte de muncă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2018.