Clawback contribution calculation base: exclusion of VAT from drug consumption value under unconstitutional statutory phrase

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.07.2013 reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate:

- anularea notificării x/30.04.2013 transmisă reclamantei de către CNAS prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului I al anului 2013.

- anularea adresei x/07.06.2013 prin care CNAS a "răspuns" contestaţiei administrative formulate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1075 din data de 17 aprilie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a C.J.U.E., a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a anulat actele atacate, exclusiv cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate a valorii T.V.A. aplicată acestor sume, după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că interpretările care urmăresc aplicarea retroactivă a Deciziei CCR nr. 39/2013 asupra notificărilor din 2012 sau 2013 anterior publicării, în scopul de a atrage sancţiunea nulităţii lor sunt o încălcare a art. 147 alin. (4) din Constituţie, deoarece sintagma "au putere numai pentru viitor" nu poate fi schimbată cu aplicarea lor pentru trecut, iar aplicarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 este nuanţată de existenţa Deciziei CCR nr. 660/2007. Se consideră că art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu poate stabili prin lege o derogare de la Constituţie, cu privire la sintagma "deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

S-a mai arătat că, nulitatea poate fi doar parţială, cu privire la efectele juridice ale notificărilor după publicarea Deciziei CCR nr. 39/2013, întrucât în caz contrar principiul constituţional al aplicării pentru viitor de la data publicării a deciziilor Curţii Constituţionale ar fi schimbat cu principiul aplicării retroactive a acestor Decizii, ceea ce ar afecta şi securitatea raporturilor juridice, dar şi toate actele realizate anterior Deciziei CCR cu terţi de bună-credinţă.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1075 din data de 17 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs principal pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi respingerea acţiunii reclamantei.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, următoarele:

- în mod greşit instanţa de fond s-a raportat la Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013, având în vedere că această decizie a analizat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 şi nicidecum a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, dispoziţii care se aplică în prezenta cauză;

- reclamanta a calculat şi achitat contribuţia trimestrială aferentă trimestrului I 2013 la valoarea consumului de medicamente rezultată după scăderea TVA-ului, adresa transmisă de CNAS neaducând nici un prejudiciu reclamantei. În această situaţie apreciem că nu se impune anularea adresei contestate, pentru includerea de către CNAS a TVA-ului în valoarea consumului individual de medicamente transmis reclamantei pentru trimestrul I 2013;

- medicamentele aferente trimestrului I 2013 au fost decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate de către casele de asigurări de sănătate către farmacii şi ulterior de acestea către distribuitori şi producători. Prin urmare, atât timp cât reclamanta la momentul la care a încasat aceste sume nu a contestat în nici un mod consumul de medicamente, înseamnă că l-a acceptat, fiind în totalitate de acord cu acesta;

- veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuţiei trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011, respectiv pentru trimestrul I 2013, constituie venituri la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamente cu sau fără contribuţie personală şi pentru servicii medicale, potrivit art. 7 din acest act normativ.

Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs incident reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului casarea parţială a sentinţei şi, în rejudecare, admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, următoarele:

- deşi a fost sesizată cu o serie întreagă de elemente de nelegalitate în susţinerea acţiunii în anulare, instanţa de fond a pronunţat o soluţie ce ia în considerare doar o parte din acestea;

- instanţa de fond a anulat actele atacate exclusiv cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate a valorii TVA aplicată acestor sume, după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013, în ciuda faptului că anularea actului administrativ trebuie să vizeze toate efectele acestuia, fără deosebire după momentul în care acestea intervin;

- întrucât decizia CCR nr. 39/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 20.02.2013, aşadar în trimestrul I 2013, perioada de referinţă din speţă, CNAS ar putea susţine, plecând de la motivarea instanţei de fond, că este obligată să excludă TVA-ul doar în ceea ce priveşte medicamentele consumate ulterior aceleiaşi date, nu şi pentru cele consumate în intervalul 01.01.2013-19.02.2013.

4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la dosar, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că:

- prin decizia Curţii Constituţionale nr. 39/2013 s-a statuat în sensul că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituţională;

- CNAS urmăreşte aplicarea ordonanţei cu o dublă măsură: pe de o parte susţine că era obligată să includă şi TVA-ul pentru că aşa prevedeau dispoziţiile aplicabile, pe de altă parte susţine fără nici un temei că plătitorii taxei ar fi putut "să deducă valoarea TVA-ului", deşi nu există nici un text care să permită acest lucru;

- societatea este obligată a efectua calculul contribuţiei potrivit formulei din art. 3 strict pe baza valorilor comunicate de CNAS, orice altă operaţiune prealabilă urmând a duce la un rezultat diferit şi un cuantum al taxei ce nu este conform cu datele comunicate.

5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii din data de 09.02.2017, conform alin. (4) al aceluiaşi articol.

Prin încheierea din 18.05.2017, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

- Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoare: Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu o acţiune îndreptată împotriva Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea notificării x/30.04.2013 transmisă reclamantei de către CNAS prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării şi achitării contribuţiei clawback aferente trimestrului I al anului 2013 şi a adresei x/07.06.2013 prin care CNAS a "răspuns" contestaţiei administrative formulate.

Prima instanţă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a anulat actele atacate, exclusiv cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate a valorii T.V.A. aplicată acestor sume, după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013.

Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate motive pentru casarea sentinţei, ci vor fi doar înlăturate unele considerente privind nelegalitatea actelor administrative atacate, reţinute de prima instanţă.

Astfel, prin adresa nr. x, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate le-a comunicat reclamantelor, următoarele:

"1. În conformitate cu prevederile art. 7, SECŢIUNEA a 2-a din Ordonanţa nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare "începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu completările ulterioare, unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON.

Valoarea procentului "p" pentru trimestrul I 2013 este de 15,87%.

2. Consumul de medicamente pentru trimestrul I 2013 suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii aferent vânzărilor plătitorului de contribuţie pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuţia trimestrială, este prevăzut în anexă şi conţine TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP".

În ceea ce priveşte încălcarea efectelor obligatorii, erga omnes, ale deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 39/2013, concluziile instanţei de fond sunt corecte, sensul deciziilor instanţei de contencios constituţional fiind acela că elementele din formula de calcul al contribuţiei clawback nu trebuie să includă TVA.

Or, cu toate că la pct. 1 din adresă, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a comunicat că elementele CTt (consumul total trimestrial) şi Bat (bugetul aprobat trimestrial) nu conţin TVA, conform O.G. nr. 17/2012, totuşi la pct. 2 a indicat consumul de medicamente pentru trimestrul I 2013, aferent plătitorului de contribuţie, prevăzut în anexă, cu precizarea că acesta conţine TVA, situaţie care generează o incertitudine asupra legalităţii calculului CTt şi, implicit, a procentului "p" din punctul de vedere al includerii sau excluderii TVA.

Deducerea TVA, la care se referă recurenta - pârâtă, vizează o instituţie juridică net diferită, reglementată în art. 145 din Codul fiscal.

Aceste elemente de nelegalitate care afectează adresa contestată fac ca susţinerile referitoare la sensul noţiunilor de "consum de medicamente" şi "valoarea consumului de medicamente", deşi întemeiate, să nu poată duce la reformarea sentinţei.

În acest sens, art. 3 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 prevede că:

"(1) Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

(2) Procentul "p" se calculează astfel:

unde:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, calculat prin împărţirea la 4 a bugetului anual aprobat iniţial prin legea bugetului de stat.

(3) Valoarea procentului "p" se comunica persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4) Contribuţia trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează şi se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011."

Într-adevăr, valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii se stabileşte de către CNAS pe fiecare plătitor de contribuţie. Această valoare se obţine prin centralizarea consumului la nivel naţional pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe baza de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferente medicamentelor din lista depusă la CNAS de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă pentru care se datorează contribuţia trimestrială, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011.

Din interpretarea acestei dispoziţii normative coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) şi (4) din aceeaşi ordonanţă, rezultă faptul că la stabilirea, calculul şi declararea contribuţiei clawback se are în vedere valoarea consumului de medicamente decontate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. În acelaşi timp, trebuie observat şi faptul că, în formula de calcul menţionată la art. 3 alin. (2) din ordonanţă, legiuitorul delegat nu face deosebire între consumul de medicamente şi valoarea consumului de medicamente.

În concret, unul dintre elementele formulei mai sus menţionate este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea acestui consum.

De asemenea, instanţa de control judiciar apreciază că este corectă apărarea recurentei-pârâte referitoare la faptul că, practic, casele de asigurări de sănătate decontează, în condiţiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat la furnizorii din circuitul deschis (farmacii) şi din circuitul închis (spitale şi centre de dializă, în cadrul tarifului aferent serviciului medical) şi transmit CNAS, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, în temeiul art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011.

În acelaşi sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal prin deciziile nr. 3622/13 noiembrie 2015 şi nr. 89/22 ianuarie 2016.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs incident, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Este însă important de reţinut că judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

În cauza de faţă se constată că hotărârea primei instanţe este motivată atât în fapt cât şi în drept, însă prima instanţă, considerând întemeiat primul motiv de nelegalitate invocat, a apreciat că nu este necesar să analizeze şi celelalte motive de nelegalitate susţinute. Suplinind motivarea primei instanţe vom arăta următoarele:

Primul aspect invocat de recurenta-reclamantă se referă la problema comunicării nelegale a valorii consumului, determinată ca fiind egală cu valoarea de compensare.

Or, pentru raţionamentul juridic arătat mai sus, Înalta Curte constată că în formula de calcul menţionată la art. 3 alin. (2) din ordonanţă, legiuitorul nu face deosebire între consumul de medicamente şi valoarea consumului de medicamente, astfel încât în concret, unul dintre elementele formulei de calcul este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea acestui consum. Casele de asigurări de sănătate decontează, în condiţiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat la furnizorii din circuitul deschis (farmacii) şi din circuitul închis (spitale şi centre de dializă, în cadrul tarifului aferent serviciului medical) şi transmit CNAS, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, în temeiul art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011.

Cu privire la includerea adaosurilor comerciale în consumul individual de medicamente transmis de CNAS, Curtea Constituţională a analizat în deciziile sale, pe lângă criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie şi pe cele privind încălcarea principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie.

Cu privire la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională a constatat că "nu există discriminare în ceea ce priveşte plata contribuţiei trimestriale între deţinătorii autorizaţiei de punere pe piaţă, obligaţi la plata acesteia, şi ceilalţi operatori implicaţi pe lanţul de distribuţie, respectiv distribuitorii (angrosişti) şi furnizorii (farmaciile), întrucât, pe de o parte, distribuitorii şi farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptăţiţi la încasarea unui tarif, aceştia nefiind parte în convenţia încheiată cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar, pe de altă parte, aceştia sunt supuşi sistemului fiscal general, fiind ţinuţi de impozitele şi taxele care se percep asupra rezultatelor activităţilor pe care le prestează" (pct. 34 din Decizia nr. 789/2015 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 1, art. 3, art. 5 şi art. 6 din acelaşi act normativ, astfel cum a fost modificată şi completată de Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare).

Curtea a mai reiterat faptul că această contribuţie trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deţinători li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), ceea ce nu este cazul celorlalţi subiecţi care desfăşoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceştia vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru activitatea respectivă aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, fiind, prin urmare, firesc ca acest adaos să fie plătit de către deţinătorii de APP.

Referitor la încălcarea art. 56 alin. (2) din Constituţie, aceeaşi instanţă, în aceeaşi decizie, a constatat că "spre deosebire de distribuitori şi farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deţinătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piaţă a medicamentelor, au certitudinea vânzării şi încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuţiei în discuţie, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menţionate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuţiei dă expresie, aşadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia şi avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deţinătorilor de APP.

Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC). În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit, aşadar, modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus".

Faţă de aceste considerente obligatorii ale deciziilor Curţii Constituţionale se constată că preţul de vânzare cu amănuntul se ia în considerare la stabilirea consumului de medicamente, mai ales că, tot raportat la acest preţ, se şi decontează consumul de medicamente din bugetul FNUASS şi bugetul Ministerului Sănătăţii.

De asemenea, este nefondată critica recurentei cu privire la compararea datelor de consum indicate de studiile de piaţă efectuate de societatea CEGEDIM, cu datele de consum valoric transmise de CNAS.

În primul rând se impune a menţiona că prin Decizia nr. 484 din 25.09.2014, Curtea Constituţională a reţinut că "deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, "Ministerul Sănătăţii Publice stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii publice, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală (OTC). " În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit aşadar modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie1. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus."

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenta reclamantă critică faptul că instanţa de fond a considerat că trebuie să respingă cererea societăţii în ceea ce priveşte anularea ex- tunc a notificării.

În cauza de faţă, prima instanţă a menţionat în dispozitivul hotărârii "anulează actele atacate, exclusiv cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate a valorii T.V.A. aplicată acestor sume, după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39/2013 ".

Însă această menţiune este fără efecte juridice directe asupra măsurii anulării actelor administrative atacate dat fiind faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/5.02.2013 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 100/20.02.2013, iar actele administrative atacate au fost emise ulterior la 30.04.2013 şi 07.06.2013, motiv pentru care recurenta pârâtă se impunea să le emită cu respectarea acestei decizii.

7. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. x şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1075 din 17 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 1075 din 17 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2017.