Peremption of cassation appeal following death of claimant and lack of successor participation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, la data de 14 noiembrie 2011, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, str. x, nr. 14 (fost 12), obligaţie dispusă prin sentinţa nr. 305/11 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, definitivă şi irevocabilă, obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţând cererea dedusă judecăţii, Curtea de Apel Craiova a pronunţat sentinţa nr. 1023 din 2 noiembrie 2012, prin care a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - B., C., D., E., F., G., H. şi I..

Hotărârea instanţei de fond a fost recurată, iar prin decizia nr. 337 din 24 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a admis în parte acţiunea, în sensul că a aplicat Preşedintelui C.C.S.D. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 09 aprilie 2011-15 martie 2012 şi, în continuare, pentru perioada 15 mai 2013 - până la emiterea efectivă a deciziei-titlu de despăgubire şi a respins acţiunea faţă de pârâţii - membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva acestei decizii Preşedintele Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), J. şi B. au formulat contestaţii în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1195 din data de 13 aprilie 2016 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis contestaţiile în anulare formulate de J. în nume propriu şi în calitate de Preşedinte al Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi B. împotriva deciziei nr. 337 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a anulat decizia atacată şi a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 09.06.2016.

2. Procedura derulată în rejudecarea recursului

La termenul din data de 9 iunie 2016, stabilit pentru rejudecarea recursului declarat de A. împotriva sentinţei nr. 1023 din data de 2 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, reprezentaţii intimaţilor au adus la cunoştinţa instanţei faptul că recurentul-reclamant A. a decedat, susţinere dovedită prin certificatul de grefă eliberat în dosarul nr. x al Tribunalului Bucureşti.

Constatându-se incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora:

"judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia dintre părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor", prin încheierea de la acelaşi termen Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului.

Pe baza referatului întocmit de grefierul de şedinţă, la data de 17 iulie 2017, în temeiul art. 252 C. proc. civ., instanţa a fixat termen în vederea verificării incidenţei dispoziţiilor art. 248 din acelaşi cod.

La data de 04.10.2017, intimatul J. a depus note de şedinţă, în cuprinsul cărora a invocat, la rândul său, excepţia perimării cererii de recurs.

La termenul de judecată din data de 5 octombrie 2017, în temeiul art. 137 coroborat cu art. 252 C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei perimării, excepţie pe care instanţa o apreciază a fi întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, împrejurare ce face de prisos expunerea şi cercetarea în fond a pricinii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute de art. 249-251 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica dispoziţiile art. 252 alin. (1) din acelaşi cod, constatând, din oficiu, perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curţii de Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2017.