Clarification of reinstatement damages: exclusion of work-condition surcharges and inadmissibility of cassation against appellate clarifications

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea formulată la data de 09.12.2016 intimatul-pârât Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealu Spirii" Bucureşti - Ilfov a solicitat lămurirea întinderii dispozitivului deciziei civile nr. 2390 din 20 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, privind pe recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealu Spirii" Bucureşti -Ilfov, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, B., C., D., E., F., respectiv lămurirea conţinutului exact al sintagmei "celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data trecerii în rezervă şi până la reîncadrare."

În motivarea cererii, s-a arătat că personalul militar beneficiază de o serie de drepturi băneşti care se acordă pe bază de pontaj şi presupun prezenţa cadrelor militare la serviciu în anumite condiţii, respectiv: - sporul pentru condiţii grele de muncă acordat în temeiul art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 284/2010, care presupune un timp efectiv lucrat în condiţii vătămătoare; - drepturi reprezentând norma de hrană 12 B, care presupun prezenţa efectivă a militarului la misiuni desfăşurate de unitatea militară de care aparţine şi care se acordă conform Ordinului nr. 310/2009; - sporul de 75 % acordat în temeiul Ordinului nr. 4/2015; - sporul pentru ore lucrate pe timpul nopţii, care presupune desfăşurarea unor activităţi în intervalul orar 22:00-06:00, conform art. 17 din Legea nr. 284/2010.

Petentul a apreciat că aceste drepturi nu pot fi acordate, deoarece nu există un prejudiciu faţă de recurentul-reclamant, acesta nefiind expus condiţiilor speciale de acordare a acestora de la data trecerii în rezervă până la data reintegrării. A invocat şi imposibilitatea efectivă de a calcula aceste drepturi, în executarea deciziei civile menţionate, întrucât ele se bazează pe prezenţa efectivă la locul de muncă în condiţii specifice. Faţă de aceste motive, a solicitat să se precizeze dacă în conţinutul despăgubirii intră şi aceste drepturi.

Prin cererea depusă la data de 08.02.2017, recurentul-reclamant A. a solicitat obligarea pârâţilor la plata daunelor morale, câte 10.000 euro fiecare; obligarea petentului la plata sumei de 165.000 RON reprezentând despăgubirea egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, în care se includ toate drepturile, inclusiv sporul pentru condiţii grele de muncă, norma de hrană 12 B, sporul de 75 % şi sporul pentru ore lucrate pe timpul nopţii.

La termenul de la data de 10.05.2017, Curtea a pus în discuţie, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii pretenţiilor noi formulate de către recurentul - reclamant pe calea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei din recurs.

2. Soluţia curţii de apel

Prin încheierea din camera de consiliu pronunţată la data de 12 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, a respins ca inadmisibilă cererea de acordare a daunelor morale, formulată de recurentul-reclamant în cadrul dosarului de lămurire dispozitiv, a admis cererea formulată de intimatul-pârât I.S.U. "Dealu Spirii" Bucureşti - Ilfov de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 2390 din 20 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x privind pe recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealu Spirii" Bucureşti - Ilfov, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, B., C., D., E., F. Marius şi H., a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 2390 din 20 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, în sensul că drepturile reprezentând norma de hrană 12B i se cuvin recurentului-reclamant, în timp ce sporul pentru condiţii grele de muncă, sporul de 75 % şi sporul pentru ore lucrate pe timpul nopţii nu i se cuvin recurentului reclamant, conform prevederilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ. şi a constatat că prin lămurirea dispozitivului nu se pot aduce modificări acestuia, ci doar se poate clarifica modul lui de executare; cu atât mai puţin, nu pot fi reiterate cererile ce fuseseră soluţionate de instanţa de recurs, nefiind o cale de atac sau un proces nou început.

În privinţa cererii de lămurire formulată de petent, curtea a reţinut că aceasta se referă la sintagma "acordarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data trecerii în rezervă-27.01.2012 până la reîncadrare", respectiv la următoarele categorii de drepturi cu privire la care petentul şi-a exprimat incertitudinea dacă pot fi acordate, raportat la această sintagmă: - sporul pentru condiţii grele de muncă acordat în temeiul art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 284/2010, care presupune un timp efectiv lucrat în condiţii vătămătoare; - drepturi reprezentând norma de hrană 12 B, care presupun prezenţa efectivă a militarului la misiuni desfăşurate de unitatea militară de care aparţine şi care se acordă conform Ordinului nr. 310/2009; - sporul de 75 % acordat în temeiul Ordinului nr. 4/2015; - sporul pentru ore lucrate pe timpul nopţii, care presupune desfăşurarea unor activităţi în intervalul orar 22:00-06:00, conform art. 17 din Legea nr. 284/2010.

Deşi acordarea acestor despăgubiri, ca efect al reintegrării, se bazează pe o ficţiune juridică, în sensul că se consideră cu titlu retroactiv că recurentul-reclamant nu a fost eliberat din funcţia respectivă şi că are dreptul corespunzător la indemnizaţia de salarizare, instanţa a constatat că această ficţiune juridică trebuie limitată la acele drepturi strâns legate de funcţie şi de persoana angajatului, neputând fi extinsă la acele drepturi care privesc condiţiile efective de prestare a muncii.

Cu alte cuvinte, recurentului-reclamant i se cuvin acele drepturi care sunt strâns legate de funcţia pe care ar fi exercitat-o, dacă nu ar fi fost eliberat din funcţie în mod nelegal; dar, acele drepturi ce se acordă în raport de condiţiile efective de muncă (cum sunt sporurile pentru munca în condiţii grele; sporurile pentru munca pe timp de noapte; sporurile pentru munca in zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează) nu pot fi acordate. Justificarea acordării acestora constă în compensarea angajatului pentru daunele fizice şi psihice suferite ca urmare a epuizării organismului prin munca în condiţii mai grele, pe timp de noapte, sau în timp de repaus. În ipoteza de faţă, recurentul-reclamant, deşi împiedicat să muncească ca urmare a eliberării nelegale din funcţie, nu poate primi o asemenea compensaţie, deoarece nu corespunde scopului avut în vedere de legiuitor; or, legea trebuie aplicată nu doar în litera, ci şi în scopul ei.

În ceea ce priveşte, însă, drepturile reprezentând norma de hrană 12 B, s-a constatat că acestea sunt reglementate de Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 310 din 21.12.2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administraţiei şi Internelor în timp de pace, iar acordarea normei de hrană are ca raţiune asigurarea unui minim financiar care să menţină sănătatea personalului, nefiind condiţionată de prestarea activităţii în anumite condiţii, uneori nici măcar de prestarea activităţii (concediu de maternitate), aceasta fiind un beneficiu al funcţiei deţinute.

Ca urmare, în temeiul art. 2811 C. proc. civ., a fost admisă cererea formulată de intimatul-pârât I.S.U. "Dealu Spirii" Bucureşti - Ilfov de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 2390 din 20 aprilie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x şi s-a lămurit dispozitivul acestei decizii, în sensul că drepturile reprezentând norma de hrană 12B i se cuvin recurentului-reclamant, în timp ce sporul pentru condiţii grele de muncă, sporul de 75 % şi sporul pentru ore lucrate pe timpul nopţii nu i se cuvin acestuia, conform prevederilor art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi reiterând solicitarea de obligare a pârâţilor la plata daunelor morale, câte 10.000 euro fiecare şi de obligare a petentului I.S.U. "Dealu Spirii" Bucureşti - Ilfov la plata sumei de 165.000 RON reprezentând despăgubirea egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, în care se includ toate drepturile, inclusiv sporul pentru condiţii grele de muncă, norma de hrană 12 B, sporul de 75 % şi sporul pentru ore lucrate pe timpul nopţii.

În esenţă, recurentul a susţinut că se impune casarea încheierii atacate, întrucât aceasta a fost pronunţată prin încălcarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Constituţia României, art. 90 alin. (1) şi art. 106 C. proc. civ., cererea de lămurire a dispozitivului nefiindu-i comunicată şi neputând formula apărări.

Au fost, de asemenea, încălcate dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., recurentul apreciind că "judecarea cererii nu s-a făcut în mod echitabil, instanţa nu a fost imparţială, iar întregul proces a durat excesiv de mult."

A. a reiterat şi susţineri din recursul promovat în cadrul dosarului nr. x, arătând că instanţa de recurs nu a analizat cauza sub toate aspectele invocate.

Fiind legal citaţi, intimaţii nu au formulat apărări şi nu au depus întâmpinare.

În şedinţa publică din data de 05.10.2017 Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului.

4. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, astfel cum impun dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Rezultă astfel că dispoziţiile care reglementează căile de atac sunt norme imperative, de la care nu se poate deroga, ele conturând principiul legalităţii căilor de atac.

În prezenta cauză, recurentul a atacat cu recurs încheierea Curţii de Apel Bucureşti din data de 12 mai 2017, prin care a fost soluţionată o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului deciziei nr. 2390 din 20 aprilie 2016, decizie irevocabilă pronunţată în dosarul nr. x

Potrivit dispoziţiilor art. 2813 C. proc. civ. "încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812, sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea".

Atât decizia sus-menţionată, cât şi încheierea recurată conţin în dispozitiv menţiunea "irevocabilă".

Având în vedere dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. care definesc noţiunea de hotărâre irevocabilă, dar şi pe cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se constată că încheierea Curţii de Apel Bucureşti din data de 12 mai 2017 a fost pronunţată de o instanţă de recurs şi nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind irevocabilă, la fel ca şi decizia al cărei dispozitiv a fost lămurit.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din data de 12 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2017.