Culpable non-execution of expropriation judgment as prerequisite for administrative fines under Law No. 554/2004

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17.04.2015 reclamanţii Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti şi Primarul Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti au chemat in judecata pe pârâţii Guvernul României Si Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice (MMSC) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere Primului Ministru al Guvernului României - domnul A. şi Ministrului Mediului şi Schimbărilor Climatice - doamna B. începând cu data de 10.05.2014 şi pana la executarea deciziei nr. 1877/9.04.2014 pronunţată de ICCJ secţia de contencios administrativ şi Fiscal in dosarul nr. x.

Au mai solicitat acordarea de penalităţi către subscrişii, în cuantum de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere, până la executarea de către pârâţi a obligaţiilor stabilite în sarcina lor prin dispozitivul aceleaşi decizii.

Prin sentinţa civilă nr. 1963 din 1 iulie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României şi Primul Ministru,

- A respins acţiunea formulată de reclamanţii Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti şi Primarul Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu aceşti pârâţi (Guvernul României şi Primul Ministru), ca neîntemeiată.

- A admis în parte cererea reclamanţilor Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti şi Primarul Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului Şi Schimbărilor Climatice Şi Ministrul Mediului Şi Schimbărilor Climatice

- A aplicat Ministrului Mediului Şi Schimbărilor Climatice - B. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere începând cu 17.04.2015.

- A respins capătul de cerere privind acordarea de penalităţi de întârziere, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti şi Primarul Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, criticând soluţia instanţei ca netemeinică şi nelegală.

Recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a invocat, în susţinerea recursului, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6,7 şi 8 din C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti şi Primarul Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti au invocat, în susţinerea recursului, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 iulie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 octombrie 2017 completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs formulate îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

Instanţa de recurs a încuviinţat conform art. 492 alin. (2) C. proc. civ. depunerea de acte noi în recurs de către recurentul-pârât Ministerul Mediului (fost Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice) în şedinţa publică din 15.05.2018, fiind acordat termen pentru comunicare acte către părţile din dosar.

La dosar recurenţii - reclamanţi şi recurentul-pârât Ministerul Mediului au depus concluzii scrise.

Analizând recursurile declarate în cauză Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în parte sentinţa atacată este dată de aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 fiind întemeiat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului şi corelativ fiind nefondat recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti şi Primarul Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.

Recursul declarat de recurentul - pârât în ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material respectiv a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte aprecierea fundamentului aplicării amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 care îl reprezintă neexecutarea culpabilă a hotărârii judecătoreşti.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. are caracter subsidiar în raport de primul aspect de nelegalitate în mod nelegal prima instanţă reţinând culpa recurentului-pârât Ministerul Mediului în cea ce priveşte executarea deciziei nr. 1877/9.04.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal şi aplicarea amenzii conducătorului autorităţii pârâte, respectiv Ministrului Ministerului Mediului.

În raport de această constatare a instanţei de recurs apare ca lipsită de interes calculul perioadei de la care a fost aplicată amenda în condiţiile în care în lipsa culpei conducătorului autorităţii pârâte nu există temei al aplicării amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

Curtea apreciază verificând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. că prima instanţă a făcut în parte o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 când a apreciat că pârâtul - recurent Ministerul Mediului nu a probat efectuarea unor demersuri în vederea executării deciziei civile nr. 1877/9.04.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în termenul de 30 de zile de la data rămânerii definitive.

Prim instanţă nu a ţinut cont de particularităţile cauzei şi de scopul urmărit de legiuitor prin instituirea sancţiunii pentru conducătorul autorităţii, ca mijloc de constrângere în vederea executării unei obligaţii dispusă prin hotărârea judecătorească având ca situaţie premisă existenţa culpei.

Atât în fond cât şi în recurs recurentul-pârât Ministerul Mediului a depus la dosar acte din care rezultă în opinia sa existenţa unor motive obiective care justifică neexecutarea deciziei nr. 1877/9.04.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin Decizia nr. 1877/9.04.2014 au fost obligate autorităţile Guvernul României şi Ministerul Mediului şi Pădurilor în calitate de pârâţi să îndeplinească procedurile de expropriere pentru cauză de utilitate publică a terenurilor situate în Bucureşti zona "C." precum şi celelalte obligaţii stabilite în sarcina lor prin Legea nr. 170/2008.

În opinia instanţei de recurs verificând actele şi susţinerile părţilor este greşită reţinerea instanţei de fond în sensul că recurentul-pârât Ministerul Mediului nu şi-a îndeplinit în mod culpabil obligaţia de a executa dispozitivul Deciziei nr. 1877/9.04.2014 şi cea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 170/2008 în sensul de a îndeplini formalităţile în vederea exproprierii terenului menţionat în dispozitiv.

Recurentul-pârât a înlăturat prin probele depuse inclusiv în recurs prezumţia de culpă care constituie fundamentul aplicării dispoziţiilor art. 24 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004 şi a demonstrat existenţa unor motive obiective care justifică neexecutarea hotărârii în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Motivele obiective care au determinat neexecutarea deciziei nr. 1877/2014 constau în acţiunile în justiţie promovate de familia D. privind situaţia juridică a terenurilor situate în zona "C." inclusiv procedura de expropriere a acestor terenuri procedură care este în curs, nesoluţionată până la data soluţionării prezentului recurs - septembrie 2018 deoarece familia D. a contestat cuantumul despăgubirilor propus a fi acordate de statul Român. Pe cale de consecinţă în cauză nu a operat transferul dreptului de proprietate în proprietatea statului şi în administrarea Ministerului Mediului care operează de drept la data plăţii despăgubirilor pentru expropriere. În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 33/1994 exproprierea se poate face numi după o dreaptă şi prealabilă despăgubire astfel procedura de expropriere putea fi finalizată doar ulterior stabilirii definitive a despăgubirilor. Acest fapt nu s-a realizat deoarece s-a contestat de persoanele îndreptăţite cuantumul despăgubirilor propus a fi acordate de stat, iar dosarul în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 766/2018 nu a fost soluţionat definitiv.

Prima instanţă a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 atunci când a reţinut pasivitatea recurentului-pârât Ministerul Mediului în executarea obligaţiei dispusă prin Decizia nr. 1877/2014 şi a aplicat conducătorului acestei autorităţi amenda prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu există o pasivitate culpabilă a recurentului - pârât Ministerul Mediului şi pe cale de consecinţă apare ca nelegală măsura aplicării amenzii conducătorului autorităţii ca mijloc de constrângere pentru executarea hotărârii. Aceasta în condiţiile în care hotărârea judecătorească nu poate fi executată din motive obiective respectiv nefinalizarea procedurii de plată a sumei pentru exproprierea terenurilor din zona "C.", suma reprezentând despăgubirea pentru expropriere fiind contestată în justiţie de persoanele îndreptăţite, iar procesul este în curs de soluţionare inclusiv la data soluţionării prezentului recurs.

Faţă de cele expuse, Curtea în baza art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va admite recursul declarat de Ministerul Mediului şi va casa în parte sentinţa atacată.

Recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului 1 şi de Primarul Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cuprinde două aspecte de nelegalitate. Primul priveşte respingerea acţiunii faţă de pârâţii Guvernul României şi Primul Ministru şi al doilea priveşte respingerea cererii de acordare a penalităţilor de întârziere.

Instanţa de recurs verificând cele susţinute în cererea de recurs apreciază că soluţia de respingere a acţiunii faţă de Guvernul României şi de Primul Ministru al României este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 170/2008.

În cauză procedura de expropriere nu a fost finalizată iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 170/2008,Guvernul României a împuternicit pe recurentul-pârât Ministerul Mediului să ducă la îndeplinire obligaţiile prevăzute de Legea nr. 170/2008 şi să execute Decizia nr. 1877/2014. În cauză în mod corect nu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 faţă de Guvernul României deoarece aducerea la îndeplinire a prevederilor unui act normativ se raportează în cauză la dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 170/2008 şi la dispoziţiile Legii nr. 33/1994, procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică nefiind finalizate din motive obiective în cauză neexistând culpa autorităţilor chemate în judecată şi menţionate în Decizia nr. 1877/9.04.2014 a ICCJ.

În ceea ce priveşte pârâtul Primul Ministru al României în sarcina acestuia a fost stabilită vreo obligaţie prin Legea nr. 170/2008 sau prin Decizia nr. 1877/9.04.2014 a ICCJ.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a penalităţilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/20004 această cerere a fost în mod corect respinsă de prima instanţă pe motiv că reclamanţii nu au probat existenţa prejudiciului material pretins ca urmare a neexecutării deciziei nr. 1877/2014 în termenul prevăzut de lege. Această respingere a acestei cereri este întărită de soluţia dată recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Mediului, în cauză nefiind îndeplinite pe fond condiţiile cumulative prevăzute de art. 24 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004 neexistând fundamentul aplicării amenzii prevăzute de art. 24, respectiv neexecutarea culpabilă a hotărârii judecătoreşti. Neexistând o culpă ca temei al răspunderii în cauză nu poate fi aplicată amenda conducătorului autorităţii îndreptăţite să execute Decizia nr. 1877/2014 şi cu atât mai mult nu pot fi acordate penalităţi de întârziere în condiţiile art. 984 C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse în baza art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. Curtea va dispune următoarele pe recursurile declarate în cauză:

Va admite recursul declarat de recurentul Ministerul Mediului şi va casa în parte sentinţa atacată şi rejudecând va respinge ca nefondată cererea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Ministrul Mediului.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi.

Conform art. 453 C. proc. civ. Curtea va obliga recurenţii-reclamanţi la plata către recurentul-pârât Ministerul Mediului a sumei de 1294,13 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Ministerul Mediului împotriva sentinţei nr. 1963 din 1 iuie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge cererea reclamanţilor Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti şi Primarul Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Ministrul Mediului, ca nefondată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti şi Primarul Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1963 din 1 iuie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii - reclamanţi Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti şi Primarul Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti la plata către recurentul pârât Ministerul Mediului a sumei de 1294,13 RON cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2018.