EU Fund Reimbursement Eligibility: Direct Production Link Requirement Excludes Storage and Inventory Management Systems

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată sub numărul de mai sus în data de 06.08.2015, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Autoritate de Management pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" şi Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest- Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice", a formulat acţiune în contencios administrativ prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 24485/05.02.2015 emise de pârâta de rând 1 şi a Raportului Comisiei de Soluţionare a Contestaţiei, parte integrantă din aceasta; anularea în parte a Notificării privind situaţia Cererii de rambursare nr. 2, cu nr. x/16.12.2014 emise de pârâta de rând 2, în ce priveşte decizia de respingere la plată a sumei de 125.575,79 RON; obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii prin care să aprobe plata sumei de 125.575,79 RON, conform solicitării din Cererea de rambursare nr. 2/26.09.2014; obligarea pârâtei de rând 1 la plata efectivă a sumei de 125.575,79 RON către reclamantă; obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 25 din 20 noiembrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele: a admis în parte acţiunea şi în consecinţă a anulat Decizia nr. 24485/05.02.2015 şi Raportul Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor aferent, în ce priveşte respingerea la plată a sumei de 125.575,79 RON; a anulat Notificarea privind situaţia Cererii de rambursare nr. 2 nr. x/16.12.2014 125.575,79 RON; a obligat pârâţii să emită acte administrative de genul celor anulate care să cuprindă aprobarea la plată a sumei de 125.575,79 RON; a respins solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Pentru Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" să plătească efectiv suma de 125.575,79 RON către reclamantă; a obligat pârâţii în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 5218,5 RON.

2. Cererile de recurs

2.1. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Au fost invocate motivele de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei) şi de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

Din punct de vedere al cadrului procesual, recurentul a arătat că prin art. V din O.U.G. nr. 107/11.12.2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, alin. (4) al art. II din O.U.G. nr. 6/2013 a fost modificat în sensul că, în cauza de faţă, Ministerul Fondurilor Europene este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Astfel, calitatea de parat îi revine Ministerului Fondurilor Europene, iar reprezentarea acestuia se realizează de Ministerul Finanţelor Publice, în baza mandatului legal acordat prin art. II alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2013, potrivit completărilor aduse prin Legea nr. 195/2013 şi, respectiv, prin O.U.G. nr. 107/2013.

In ceea ce priveşte motivele de recurs, se arată că instanţa de fond a soluţionat cauza fără a avea în vedere faptul că din documentaţia anexată cererii de chemare în judecată rezultă în mod neechivoc faptul că Notificarea nr. x privind modul de soluţionare al Cererii de rambursare nr. 2 a fost comunicată intimatei-reclamante în data de 17.12.2014. Totodată, aceasta a formulat contestaţia împotriva modalităţii de soluţionare a acestei cereri, în data de 23.12.2014, înregistrată sub nr. x Prin Decizia nr. 24485/05.02.2015 Ministerul Fondurilor Europene a soluţionat contestaţia formulată, prin respingerea contestaţiei. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul instanţei de judecată la data de 23.10.2015, la mai mult de 6 luni de la data la care i-a fost comunicată soluţia cu privire la contestaţia nr. x/23.12.2014.

Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ fiscal se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, alin. (3) al aceluiaşi articol reglementând în mod expres că acesta este termen de prescripţie.

În speţă, potrivit dispoziţiilor legale invocate, dreptul material la acţiune s-a născut la data de 05.02.2015 - data comunicării Deciziei nr. 24485/05.02.2015 înregistrată la intimată sub nr. x/2015, astfel cum rezultă din ştampila aplicată de aceasta pe decizia contestată, şi s-a împlinit la data de 08.08.2015. Faţă de acestea, este evident faptul că, instanţa de fond a soluţionat prezenta cerere fără a face aprecieri cu privire la prescripţia acţiunii introdusă de intimata-reclamantă din prezenta cauză. Pe cale de consecinţă, este evident faptul că instanţa de fond a soluţionat cererea de chemare în judecată fără a ţine cont de împrejurarea că la data sesizării instanţei dreptul material la acţiune era stins, ca urmare a operării prescripţiei extinctive, ceea ce ar fi configurat soluţia de respingere a acţiunii formulate de A. S.R.L. ca prescrisă.

În ceea ce priveşte soluţia pe fond, se arată că eroarea instanţei de fond rezidă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă. Astfel cum reiese din acestea, după cum a reţinut chiar prima instanţă, cererea de rambursare nr. 2/26.09.2014 a fost depusă la ADR Nord-Vest şi soluţionată de aceasta prin Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/16.12.2014 în sensul respingerii la plată, din totalul sumei cuprinse în această cerere, a sumei de 125.575,59 RON.

Totodată, instanţa de fond a analizat decizia de respingere ca neeligibile a cheltuielilor solicitate la rambursare, fără a arăta motivele pentru care a apreciat ca nelegală şi/sau netemeinică Decizia nr. 24485/05.02.2015 de respingere a contestaţiei împotriva Notificării privind situaţia cererii de rambursare nr. x/16.12.2014, astfel că nefiind înlăturate considerentele expuse în Raportul Comisiei de Soluţionare a Contestaţiei care stă la baza Deciziei nr. 24485/05.02.2015, în mod greşit a trecut la analizarea notificării.

Recurentul a arătat că, potrivit Capitolului II - Criterii de eligibilitate din Ghidul Solicitantului, eligibilitatea unei activităţi nu este echivalentă cu eligibilitatea cheltuielilor efectuate pentru realizarea acelei activităţi. De asemenea, potrivit art. 7 alin. (19) in contractul de finanţare, AM-POSCCE poate suspenda, aproba sau respinge la plată o cerere de rambursare în cazul detectării unei/unor cheltuieli neeligibile.

Pe de altă parte, Curtea în mod greşit nu a primit motivele care stau la baza eliminării cheltuielilor neeligibile, reţinând că bunurile achiziţionate de reclamantă pentru etapa de proiectare, dar cu implicaţii directe şi în celelalte faze de producţie sunt parte a unui circuit funcţional integrat.

Astfel, din analiza documentelor aferente planului de afaceri şi a cererii de rambursare rezultă că sistemele IT care au fost achiziţionate în cadrul proiectului nu sunt aferente fluxului de producţie în care sunt angrenate echipamentele care contribuie la realizarea produsului finit, ci în diverse alte activităţi, care nu au legătură cu activitatea de producţie aferentă codului CAEN 2712 - Fabricarea aparatelor de distribuţie şi control a electricităţii (care, conform CAEN Revizia 2, include următoarele activităţi: fabricarea de întrerupătoare pentru circuite electrice, fabricarea de panouri pentru comanda şi distribuţia electricităţii, fabricarea de relee electrice, fabricarea de elemente de tubulatură pentru dispozitivele de comutare, fabricarea de siguranţe electrice, fabricarea de echipamente de comutare, fabricarea de întrerupătoare - cu excepţia butoanelor de apăsare, a comutatoarelor cu decuplare automată, solenoid, întrerupător electric basculant, fabricarea de ansambluri pentru pornirea generatoarelor), pentru care s-a primit finanţare. De asemenea, tot din planul de afaceri rezultă că licenţele se folosesc în procesul de proiectare, etichetare şi nu în procesul de producţie.

Cheltuielile privind mijloacele intangibile considerate neeligibile în cadrul cererii de rambursare nr. 1 (sisteme IT - software, switch, licenţe, calculatoare) sunt eligibile altor proiecte, de exemplu Proiectelor aferente prioritare 3 - Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiilor pentru sectorul privat şi public, în cadrul operaţiunii Suport pentru implementarea sistemelor de comerţ electronic şi a altor soluţii electronice pentru afaceri.

În speţă, însă, cheltuielile respinse la rambursare au fost solicitate în cadrul proiectului aferent Axei Prioritare nr. 1 - Un sistem inovativ şi eco-eficient de producţie, Domeniul major de intervenţie DM 1.1-Investiţii productive şi pregătirea pentru competiţia pe piaţă a întreprinderilor, în special a IMM Operaţiunea a) Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile.

Or, în conformitate cu Ordinul nr. 184/2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul operaţiunilor 1.1.a, sunt eligibile cheltuieli pentru achiziţia de bunuri din categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar, şi anume achiziţia de instalaţii şi echipamente şi achiziţia de mijloace de transport tehnologice care sunt strict necesare pentru şi legate de ciclul de producţie.

Mai mult decât atât, conform Capitolului II - Criterii de eligibilitate din Ghidului Solicitantului, echipamentele şi tehnologiile care fac obiectul proiectului trebuie să contribuie nemijlocit la realizarea de bunuri/servicii specifice activităţii economice care face obiectul proiectului.

În ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de fond de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din Legea nr. 134/2010, instanţa poate cenzura cheltuielile de judecată în raport de activitatea efectiv desfăşurată de avocat, de efortul intelectual depus, complexitatea şi răspunderea pentru actele îndeplinite în prezenta cauză. Recurentul a apreciat că instanţa în mod greşit a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată numai în raport de art. 452 şi art. 453 din Legea nr. 134/2010, respectiv faţă de pretenţiile câştigate şi dovezile efectuării lor cu facturi şi chitanţe, fără a analiza dacă acestea erau necesare şi util a fi realizate, iar onorariul avocatului este justificat de activitatea efectiv desfăşurată de avocat, de efortul intelectual depus, complexitatea şi răspunderea pentru actele îndeplinite în prezenta cauză. Oricum, soluţia de admitere a prezentului recurs cu consecinţa casării hotărârii atacate şi respingerii contestaţiei formulate de reclamantă atrage respingerea şi a cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată în mod corespunzător.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În baza art. 223 alin. (3) din Legea nr. 134/2010, s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

2.2. Recursul formulat de pârâta Agenţia de Dezvoltare Regionala Nord-Vest (ADR Nord-Vest) împotriva sentinţei

Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs şi pârâta Agenţia de Dezvoltare Regionala Nord-Vest (ADR Nord-Vest), prin care a solicitat casarea sentinţei şi, după rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Recurenta a invocat faptul că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Din motivarea sentinţei atacate rezultă ca instanţa de fond a considerat ca intimata a reţinut ca temei legal pentru respingerea parţială a cererii de rambursare un temei care nu este în concordanţă cu textul normativ aplicabil in speţă, respectiv cu prevederile Ordinului 184/2008. Recurenta a arătat că sunt eronate constatările instanţei de fond, deoarece instanţa în mod greşit nu a luat în considerare motivele care au stat la baza propunerii de eliminare a cheltuielilor neeligibile.

Astfel, ADR Nord-Vest are calitate de organism intermediar, calitate care ii conferă dreptul de a exercita, în numele Autoritarii de Management-Ministerul Fondurilor Europene, doar acele atribuţii delegate conform Acordului-cadru de delegare de atribuţii privind implementarea POSCCE 2007-2013. Luând în considerare prevederile stipulate în cuprinsul Acordului Cadru de delegare de atribuţii, rezultă ca relaţia interinstituţională care se stabileşte din punct de vedere legal şi contractual este o relaţie interdependenta, prin care activitatea organismului intermediar este coordonata metodologic de către Autoritatea de Management, fiind de asemenea singura care ia decizia finală în ceea ce priveşte activităţile delegate organismelor intermediare. Cu alte cuvinte, Autoritatea de Management este singura in măsura sa verifice in final cererile de rambursare, sa autorizeze/sa respingă la plata, respectiv sa decidă daca o cheltuiala este sau nu eligibilă, indiferent de constatările şi propunerile Organismului Intermediar, in speţa ADR Nord-Vest. Ulterior, autorizării/respingerii la plată, de către MFE, recurenta doar notifica beneficiarul asupra acestui aspect.

Din cele anterior menţionate se desprinde in mod evident faptul ca, potrivit Acordului-Cadru de delegare de atribuţii, nu recurenta este cea care soluţionează o cererea de rambursare, ci competenţa in ceea ce priveşte verificarea finala, autorizarea/respingerea la plata a cheltuielilor solicitate la rambursare precum şi plata efectiva aparţin in exclusivitate Ministerul Fondurilor Europene, in calitate de Autoritate de Management. Dupa cum reiese şi din Acordul-cadru de delegare după primirea cererii de rambursare, recurenta procedează doar la o verificarea administrativa preliminară a cererii, urmând ca apoi sa o transmită MFE în vederea verificării, autorizării/respingerii la plata a cheltuielilor solicitate la rambursare şi efectuării plăţii către beneficiar. Astfel, in speţa, actul administrativ vătămător este cel emis de către MFE, respectiv Decizia nr. 24485/05.02.2015 însoţită de Raportul Comisie de Soluţionare a contestaţie, iar Notificarea emisă de recurentă reprezintă doar o simpla înştiinţare a beneficiarului cu privire la autorizarea/respingerea la plata de către MFE a sumelor solicitate la rambursare.

Pe fond, se arată că recurenta, la verificarea administrativ preliminară, a considerat cheltuielile cu bunurile intangibile şi tangibile incluse in Cererea de rambursare nr. 2/26.09.2014, ca fiind neeligibile, din cauza observaţiei făcute anterior de către MFE-AMPOSCCE, cu privire la aceleaşi cheltuieli (Notificarea nr. x privind Cererea de rambursare nr. 1). Acest aspect a fost precizat de către subscrisa şi in Lista de verificare administrativa a cererii de rambursare.

Astfel, în ceea ce priveşte achiziţia de rafturi cu poliţe inclinate şi rafturi depozitare jgheaburi, potrivit Ordinului nr. 184/2008 sunt eligibile doar acele cheltuieli pentru "achiziţia de bunuri din categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar, respectiv achiziţia de instalaţii şi echipamente". Rafturile prevăzute in buget nu aveau implicare in activitatea productiva aferenta codului CAEN 2712- Fabricarea aparatelor de distribuţie şi control al electricităţii pentru care s-a primit finanţarea, ci erau destinate activităţii de depozitare şi gestionare a materiei prime şi a produselor finite, după cum susţine şi intimatul-reclamant in cuprinsul adresei nr. x/2013, prin care răspunde solicitării de clarificări.

Ghidul solicitantului precizează in mod expres la Capitolul 2 - "Criterii de eligibilitate" faptul ca "echipamentele care fac obiectul proiectului trebuie sa contribuie nemijlocit la realizarea de bunuri/servicii specifice activităţii economice care fac obiectul proiectului", respectiv producţia de relee, tablouri electrice, întrerupătoare etc. Or, nu se poate afirma faptul ca rafturile de depozitare contribuie in mod nemijlocit la fabricarea de relee, tablouri electrice.

În ceea ce priveşte achiziţia de echipament pentru gestiunea depozitului, soft echipament gestiune depozit şi servicii de instruire folosire echipamente, se arată că, in temeiul art. 7 alin. (19) din contractul de finanţare şi a observaţiei făcute anterior de către AMPOSCCE, recurenta a propus respingerea la plata a sumei reprezentând contravaloarea echipamentelor şi serviciilor mai sus descrise.

În ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de obligare a ambilor pârâţi la emiterea de acte administrative care sa cuprindă aprobarea la plata, se arată că este lipsita de temei, deoarece instanţa a ignorat atât prevederile Acordului-Cadru de delegare de atribuţii cat şi prevederile H.G. nr. 457/2008 care prevăd in mod expres faptul ca Autoritatea de Management, in speţa MFE, decide in final cu privire la autorizarea sau respingerea la plata a cheltuielilor solicitate la rambursare. Actul administrativ prin care s-a respins la plata o parte din suma solicitata la rambursare este actul emis de către MFE-AMPOSCCE, in speţa Decizia nr. 24485/05.02.2015 însoţită de Raportul Comisie de Soluţionare a contestaţie.

Dispoziţia instanţei de fond, in ceea ce priveşte plata in solidar a cheltuielilor de judecata, este eronata; instanţa in mod greşit nu a luat act de renunţarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata fata de recurentă, încălcând în acest fel principiul disponibilităţii enunţat la art. 9 din C. proc. civ.

În drept, au fost invocate prevederile art. 483 şi 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., O.U.G. nr. 66/2011, Legea nr. 554/2004, Ordinul nr. 184/2008.

Conform prevederilor art. 223 din C. proc. civ., s-a solicitat judecarea cauzei şi in lipsa sa.

2.3. Recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenţia de Dezvoltare Regionala Nord-Vest împotriva încheierii civile pronunţată de către Curtea de Apel Cluj in şedinţa camerei de consiliu din data de 15 ianuarie 2016, ca

Recurenta-pârâtă Agenţia de Dezvoltare Regionala Nord-Vest a formulat recurs şi împotriva încheierii civile pronunţată de către Curtea de Apel Cluj in şedinţa camerei de consiliu din data de 15 ianuarie 2016, ca urmare a cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate in dispozitivul sentinţei civile nr. 25/2015, solicitând casarea încheierii recurate şi îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei civile nr. 25/2015, pronunţate de către Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x, în sensul preluării dispoziţiei din cuprinsul încheierii de şedinţa din data de 09.11.2015 referitoare la "obligarea doar a paratului Ministerul Fondurilor Europene la plata cheltuielilor de judecată".

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Din motivarea încheierii atacate, se reţine faptul ca instanţa de fond a considerat ca soluţia asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecata nu a fost emisa sub imperiul unei erori materiale, ci al unei aprecieri efectuate asupra momentului şi modalităţii formulării solicitării şi faptului ca aceasta implica o modificare a unui capăt de cerere in sensul renunţării la acesta, precum şi asupra condiţiilor de reprezentare pentru renunţări, in sensul ca petitul accesoriu privind cheltuielile a rămas in forma iniţială.

Recurenta a considerat ca soluţia pronunţată de către Curtea de Apel Cluj prin încheierea din data de 15.02.2015 este nelegala, fiind în neconcordanta cu principiul disponibilităţii. Recurenta a arătat că soluţia instanţei de fond din cuprinsul sentinţei civile nr. 25/2015, privind plata in solidar a cheltuielilor de judecata a fost emisa sub imperiul unei erori materiale, deoarece renunţarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata fata de recurentă a fost susţinută atât oral in şedinţa publica din data de 09.11.2015, cat şi precizata in scris prin intermediul concluziilor scrise şi a întâmpinării depuse fata de cererea de indreptare a erorii materiale. Din acest motiv, soluţia instanţei de obligare in solidar la plata cheltuielilor de judecata reprezintă o eroare materiala. Fiind vorba despre un drept de care părţile pot dispune, regimul acordării cheltuielilor de judecata este cârmuit de principiul disponibilităţii, consacrat de art. 9 noul C. proc. civ., ceea ce inseamna ca acestea vor fi acordate numai in măsura in care au fost solicitate. Or, obligarea in solidar la plata cheltuielilor de judecata, atât timp cat intimata-reclamanta a renunţat la solicitarea cheltuielilor fata de recurentă, echivalează cu încălcarea principiului enunţat anterior.

In drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.4. Întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă A. S.R.L. faţă de recursul formulat de către Ministerul Fondurilor Europene

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare faţă de recursul formulat de către Ministerul Fondurilor Europene, prin care a solicitat respingerea recursului ca tardiv, iar în subsidiar ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Cu privire la excepţia tardivităţii recursului, intimata a solicitat sa se verifice momentul comunicării sentinţei, iar dacă recursul nu s-a formulat in termen, sa se respingă ca tardiv.

Cu privire la prescripţia invocată de recurent, se arată că acţiunea a fost formulată in termenul de prescripţie, iar aceasta excepţie nu a fost invocată in termen în faţa primei instanţe. Astfel, prezenta acţiune a fost depusă prin postă în data de 04.08.2015, fiind respectat termenul de 6 luni prevăzut de lege. Recurenta a omis sa arate ca iniţial dosarul a fost înregistrat administrativ la secţia a II-a Civila a Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2015, iar la 23.10.2015 s-a dispus transpunerea dosarului la secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Intimata a arătat ca sunt incidente prevederile art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., în care se arată ca actul de procedura depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la oficiul poştal sau la un serviciu de curierat sau un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi depus în termen. Oricum, recurenta recunoaşte ca ultima zi in care putea fi depusă acţiunea a fost 08.08.2015, deci mult după data de 04.08.2015 când s-a depus la posta acţiunea. Recurenta este decăzută din dreptul de invoca prescripţia extinctiva in condiţiile in care, conform art. 2513 din C. civ., prescripţia trebuia invocata numai in faţa primei instanţe prin întâmpinare, sau in lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen la care părţile sunt legal citate. În aceste condiţii se impune respingerea acestei excepţii, deoarece Curtea de Apel Cluj nu putea sa invoce din oficiu şi sa se pronunţe asupra vreunei prescripţii extinctive.

Pe fondul cauzei, se arată că prima instanţă a analizat toate actele atacate prin cererea de chemare in judecată, iar în analiza făcută, s-au luat in considerare toate actele atacate, precum şi alte acte cum ar fi cerere de finanţare, adresele nr. x şi nr. y/2013 emise de ADR NV, adresa nr. x/2013, contractul de finanţare. Motivele pentru care prima instanţa a decis nelegalitatea Deciziei nr. 24485/2015 de respingere a contestaţiei împotriva Notificării nr. x a ADR NV sunt expuse foarte clar in motivarea sentinţei recurate: enumerarea instalaţiilor şi echipamentelor menţionate in Anexele la Ordinul nr. 184/2008 nu este una exhaustivă, ci exemplificativă, poziţia recurentei şi a ADR NV fiind astfel greşită; din moment ce se include achiziţia de mijloace de transport tehnologic în procesul de producţie cu atât mai mult ca şi depozitarea temporară a componentelor sau produselor finite intre etapele de producţie sau imediat după obţinerea produselor finite, trebuie inclusă in noţiune de proces de producţie la fel cum trebuie incluse şi software-ul, hardware-ul şi calificarea aferentă a personalului.

Poziţia ADR Nord-Vest a fost influenţată de respingerea anterioară de către recurentă a Cererii de rambursare nr. 1. Intimata a arătat ca exista identitate intre raţionamentul care a stat la baza respingerii cheltuielilor efectuate şi cuprinse in cererea de rambursare nr. 1 şi cel care a justificat respingerea cheltuielilor cuprinse in cererea de rambursare nr. 2, ce fac obiectul prezentului litigiu. In concret, s-a susţinut ca activitatea de proiectare (in CR1), respectiv cea de depozitare (in CR 2) nu ar face parte din circuitul de producţie implementat de intimată in urma finanţării nerambursabile. De asemenea, pentru ambele cereri de rambursare s-a mai susţinut ca rafturile, respectiv sistemele informatice achiziţionate nu ar reprezenta cheltuieli eligibile. Or, parata a susţinut ca majoritatea cheltuielilor cuprinse in cererea de rambursare nr. 1 ar reprezenta cheltuieli eligibile (exceptând cele efectuate pentru achiziţionarea rafturilor). Pe cale de consecinţă, din moment ce a considerat că acele cheltuieli sunt eligibile şi ele sunt extrem de similare celor ce fac obiectul prezentei cauze, pentru identitate de raţiune înseamna că şi acestea din urmă sunt considerate eligibile. Aceasta poziţie a paratei rezultă indubitabil din întâmpinarea pe care a formulat-o in dosarul nr. x, soluţionat de Curtea de Apel Cluj, având ca obiect acţiunea formulata de intimata-reclamantă împotriva deciziei de respingere a unor cheltuieli incluse in cererea de finanţare nr. x, unde a precizat ca a aprobat iniţial cheltuielile in discuţie, iar MFP a înlăturat aceasta decizie.

Referitor la rafturile achiziţionate in cadrul proiectului, se arată că achiziţionarea rafturilor reprezintă o Cheltuială eligibilă conform Anexa 1 pct. 3 - 3.1 din Ordinul nr. 184/2008, intrând în categoria:

"instalaţii şi echipamente - cu excepţia leasingului financiar", respectiv in categoria echipamentelor.

Intimata a arătat că fiecare dintre panourile electrice realizate de societate reprezintă un produs unic, ce este "personalizat" pentru particularităţile fiecărui proiect in cadrul căruia este utilizat, iar produsele finite sunt alcătuite din componente extrem de numeroase (de ordinul sutelor), ce trebuie asamblate. Anterior achiziţionării rafturilor in discuţie, în etapa asamblării, componentele care alcătuiau fiecare produs erau selectate, aşezate pe pardoseala unităţii într-o anumita zona, anterior montării. Or, în prezent, după achiziţionarea şi amplasarea rafturilor, părţile componente ale produselor finite sunt împărţite pe categorii şi amplasate fiecare într-un compartiment distinct. Prin aceasta, se scurtează timpii de lucru, sunt eliberate zonele de lucru şi de tranzit din atelierul de producţie, nemaifiind necesara întinderea componentelor pe pardoseală. Aşadar, bunurile in discuţie nu doar ca facilitează în mod cert eficientizarea procesului de producţie, în special în etapa asamblării, ci şi contribuie la o mai strictă respectare a normelor de sănătate şi securitate in muncă (art. 6 din H.G. nr. 1051/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru manipularea manuală a maselor care prezintă riscuri pentru lucrători, în special de afecţiuni dorsolombară). De asemenea, prin faptul ca in urma achiziţionării rafturilor, se evită procesul de asamblare implementat anterior, in care componentele tablourilor electrice erau întinse pe pardoseala atelierului, pentru a putea fi identificate şi montate, este indubitabil ca se asigura o mai bună respectare a normelor.

Cu privire la modalitatea de integrare a depozitului şi a sistemului de management al acestuia in procesul de producţie, se arată că argumentul central invocat in susţinerea poziţiei paratelor este acela ca activitatea de depozitare ar fi străina de procesul de producţie, astfel ca toate cheltuielile efectuate pentru modernizarea infrastructurii de management al depozitului, nu ar destinate modernizării capacităţii de producţie. Intimata a arătat că activitatea de depozitare pe care societatea o întreprinde, cuprinsa in cererea de finanţare, nu este independentă sau distinctă de ciclul de producţie, ci face parte integrantă din acesta. Astfel, singurele bunuri care fac obiect al depozitarii sunt materia prima necesară pentru producţia de tablouri electrice. Or, s-ar fi putut reţine o lipsa a legăturii dintre depozitare şi producţie doar în situaţia în care intimata ar folosi depozitul ca o unitate distincta şi ar depozita şi bunuri ce nu au legătură cu tablourile electrice pe care le produce. Faţă de numărul extrem de ridicat de părţi componente ale fiecărui produs finit, adică intre 200 şi 3000/tablou electric, este extrem de important ca fluxul acestor componente în depozit sa fie extrem de bine monitorizat şi uşor de urmărit. Se mai arată că şi in articolele de specialitate s-a evidenţiat utilitatea şi importanta unui sistem de management al depozitului (B.) în activităţile de producţie, nu doar in cele de distribuţie.

Referitor la modalitatea de interpretare a prevederilor art. 7 pct. 19 din contractul de finanţare, se arată că art. 7 pct. 19 din contractul de finanţare statuează următoarele: "0I/AM POS CCE poate suspenda, aproba parţial sau respinge la plata o cerere de rambursare în cazul detectării unei cheltuieli neeligibile sau în cazul nerespectării de către beneficiar a prevederilor contractuale sau legale aplicabile".

Pornind de la acest text, paratele au afirmat ca din moment ce analizarea eligibilităţii cheltuielilor şi analizarea respectării contractului sunt menţionate în mod distinct, ar rezulta ca in mod absolut, paratele pot sa revină asupra calificării (ca eligibile sau neeligibile) a unor cheltuieli. Intimata a arătat că interpretarea dată de pârâte este eronată, dat fiind faptul că din clauza contractuală in discuţie nu rezultă în niciun caz dreptul de a reveni asupra unui act administrativ anterior, cu caracter obligatoriu, prin care s-a stabilit caracterul eligibil al unei cheltuieli. Desigur ca în analizarea cererii de rambursare se verifica şi caracterul eligibil al cheltuielii, dar această analiză trebuie sa tina cont şi să respecte forţa obligatorie a actelor administrative anterioare. Clauza contractuala invocată nu deroga in niciun fel de la aceasta obligaţie legala şi nici nu putea sa o facă, fiind vorba de norme juridice imperative, ce decurg din prevederile Legii nr. 554/2004.

Intimata a mai arătat că în mod corect prima instanţă a apreciat ca bunurile achiziţionate sunt parte integranta a producţiei şi ca se încadrează in categoria celor enumerate in Ordinul nr. 184/2008.

Prima instanţă a luat în considerare înseşi actele emise de către pârâte prin care s-a recunoscut caracterul eligibil al cheltuielilor. în mod corect s-a apreciat ca bunurile achitionate sunt parte a procesului de producţie ca parte a unui circuit funcţional integrat. Se arată ca şi parata ADR NV ar fi fost de acord cel puţin parţial cu admiterea cererii de rambursare dacă nu ar fi existat poziţia contrară a recurentei exprimată faţă de cererea de rambursare nr. 1.

De asemenea, cheltuielile respectă prevederile Ordinului nr. 184/2008, aşa cum detalia mai jos, iar în ceea ce priveşte rafturile, acestea sunt la rândul lor integrate în procesul de producţie şi asigură respectarea H.G. nr. 1051/2006.

Se mai arată că o soluţie similară a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj prin sentinţa civilă nr. 428/28.10.2015 pronunţată în dosarul nr. x

Actele administrative atacate prin prezenta sunt contrare unor acte administrative anterioare, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Cheltuielile ce fac obiectul speţei au fost declarate eligibile prin acte administrative neatacate, emise şi intrate în circuitul civil anterior celor atacate în prezenta cauză: Adresa nr. x/2013 emisă de ADR Nord Vest, de aprobare a Cererii de finanţare (în cuprinsul Cererii de finanţare, s-au menţionat în mod expres bunurile ce urmau a fi achiziţionate, inclusiv cele care au fost considerate ulterior neeligibile; prin adresa nr. x/2013 emisă de ADR Vest le-au fost solicitate o serie de clarificări, la care s-a răspuns prin indicarea bunurilor care urmau a fi achiziţionate în implementarea Proiectului; Contractul de finanţare nr. x/27.11.2013.

Dreptul pârâtelor de a analiza caracterului eligibil al unor cheltuieli, în etapa implementării Proiectului, nu este un drept absolut, ci există două limite în interiorul cărora trebuie să se realizeze analiza eligibilităţii, şi anume: normele legale incidente şi actele administrative anterioare, C. proc. civ. efecte cu privire la chestiunea respectivă.

Conduita pârâtelor încalcă principiul încrederii legitime. În speţă, cererea de rambursare a fost respinsă în parte, după ce toate autorităţile competente au declarat Proiectul, incluzând respectivele cheltuieli, ca fiind eligibil. Este deci vădit contrar principiului încrederii legitime, ca aceleaşi autorităţi să emită un act prin care să aprecieze ca fiind neeligibile nişte cheltuieli deja acceptate, pe baza unor elemente care fuseseră prezentate în mod identic şi la momentul aprobării finanţării Proiectului. Mai mult, prin actele deja menţionate s-a constatat îndeplinirea de către achiziţiile realizate de reclamantă a criteriilor de eligibilitate, care în prezent se consideră a fi încălcate. Or, respectivele acte administrative nu au fost contestate, iar in temeiul Legii nr. 554/2004 se bucură de prezumţie de legalitate şi produc efecte juridice, fiind pe deplin opozabile erga omnes.

Bunurile a căror achiziţionare este considerata neeligibilă fac parte integrantă din procesul de producţie. Intimata-reclamantă a realizat o prezentare a soluţiei tehnice propusă pentru modernizarea fluxului tehnologic, pentru a demonstra că bunurile considerate a fi neeligibile sunt în mod indubitabil parte integrantă a procesului de producţie şi a concluzionat că este de natura evidenţei faptul că bunurile achiziţionate au aplicaţie directă în toate etapele de producţie, fiind parte a unui circuit funcţional integrat.

Achiziţionarea tuturor bunurilor ce fac obiectul prezentei cauze reprezintă cheltuieli eligibile, atât prin analizarea actelor normative incidente, cât şi prin prisma funcţionalităţii acestora în cadrul procesului de producţie. Toate cheltuielile în discuţie se încadrează în sfera celor eligibile, astfel cum acestea sunt definite de Ordinul nr. 184/2008 şi H.G. nr. 759/2007. Totodată, cheltuielile în discuţie au evident caracter eligibil şi prin raportare la prevederile Ghidului solicitantului, respectiv Capitolul IV - Cheltuielile eligibile, Subcapitolul IV.2 - Cheltuieli considerate eligibile după semnarea contractului de finanţare, Secţiunile 3.1 Achiziţia de instalaţii şi echipamente - cu excepţia leasingului, 4.1 Aplicaţii informatice, 4.2 Brevete, licenţe şi know-how, soluţii tehnice nebrevetate, inclusiv software legal de procesul de producţie şi cerinţele manageriele ale întreprinderii şi în strânsă legătură cu echipamentele achiziţionate prin proiect, 6 Instruire specializată pentru personalul operativ (în cazul achiziţiilor de tehnologie/echipamente/software. Toate bunurile achiziţionate şi respinse la plată sunt direct legate de obiectivul şi de rezultatele urmărite prin Proiect, fiind necesare în ansamblu pentru atingerea tuturor indicatorilor de rezultat asumaţi şi în conformitate cu cerinţele manageriale ale întreprinderii.

2.5. Răspunsurile la întâmpinare

2.5.1. Recurenta Agenţia de Dezvoltare Regionala Nord-Vest a formulat răspuns faţă de întâmpinarea depusă de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat înlăturarea apărărilor acesteia.

În motivarea răspunsului la întâmpinare, s-au arătat următoarele:

Referitor la susţinerile intimatei în sensul că recurenta a aprobat iniţial cheltuielile in discuţie, iar recurenta MFE a înlăturat aceasta decizie, se impun unele clarificări esenţiale.

Potrivit Acordului-Cadru de delegare de atribuţii, competenta in ceea ce priveşte verificarea finala, autorizarea/respingerea la plata a cheltuielilor solicitate la rambursare, precum şi efectuarea efectiva a plăţii către beneficiar aparţin in exclusivitate Ministerului Fondurilor Europene, in calitate de autoritate competenta cu rol decizional. Aceste argumente sunt susţinute temeinic şi de O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiara a instrumentelor structurale, precum şi de H.G. nr. 457/2008 privind gestionarea şi coordonarea instrumentelor structurale, in cuprinsul cărora se stipulează faptul ca Autorităţile de Management sunt responsabile cu angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata.

După cum reiese şi din Acordul-cadru de delegare după primirea cererii de rambursare, recurenta procedează doar la o verificare administrativa preliminară a cererii, urmând ca apoi sa o transmită MFE, in vederea verificării ei in integralitate, autorizării/respingerii la plata a cheltuielilor solicitate la rambursare şi efectuării plăţii către beneficiar.

Din acest motiv, a susţinut şi în cuprinsul recursului formulat faptul ca actul administrativ vătămător este cel emis de către MFE, respectiv Decizia nr. 24485/05.02.2015- Raportul Comisiei de Soluţionare a contestaţie. Notificarea sa reprezintă doar o simpla operaţiune administrativa, o înştiinţare a beneficiarului asupra autorizării sau respingerii la plata a sumelor solicitate la rambursare autorizarea/respingerea la plata de către MFE.

Cu privire la achiziţia de rafturi cu poliţe inclinate şi rafturi depozitare jgheaburi, Ordinul nr. 184/2008 stipulează faptul ca sunt eligibile doar acele cheltuieli pentru achiziţia de bunuri din categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar, respectiv achiziţia de instalaţii şi echipamente, care sunt necesare pentru şi legate de ciclul de producţie.

Rafturile prevăzute in buget nu aveau implicare în activitatea productiva, aferenta codului CAEN 2712- Fabricarea aparatelor de distribuţie şi control al electricităţii pentru care s-a primit finanţarea, ci erau destinate activităţii de depozitare şi gestionare a materiei prime şi a produselor finite, după cum susţine şi intimatul-reclamant in cuprinsul adresei nr. x/2013, prin care răspunde solicitării de clarificări.

Ghidul solicitantului la Capitolul 2 - "Criterii de eligibilitate" stipulează faptul ca "echipamentele care fac obiectul proiectului trebuie sa contribuie nemijlocit la realizarea de bunuri/servicii specifice activităţii economice care face obiectul proiectului", respectiv producţia de relee, tablouri electrice, întrerupătoare etc. Or, nu se poate afirma faptul ca rafturile de depozitare contribuie in mod nemijlocit la realizarea, respectiv la producţia efectiva de relee, tablouri electrice etc.

Cu privire la achiziţia de echipament pentru gestiunea depozitului, soft echipament gestiune depozit şi servicii de instruire folosire echipamente, din cuprinsul planului de afaceri reiese in mod evident faptul ca sistemele 1T care au fost achiziţionate in cadrul proiectului nu sunt aferente fluxului de producţie in care sunt angrenate echipamentele care contribuie nemijlocit la realizarea produsului finit, ci in diverse activităţi care nu au nicio legătura cu activitatea de producţie pentru care s-a primit finanţarea. De asemenea, licenţele se folosesc in procesul de proiectare, etichetare şi nu in procesul de producţie.

Raportat la susţinerile reclamantei, şi in situaţia in care iniţial unele cheltuieli au fost apreciate ca fiind eligibile, este posibila reverificarea eligibilităţii cheltuielilor, nefiind obligatorie revocarea/anularea unor acte administrative anterioare care au constatat eligibilitatea acestora. Această concluzie se desprinde in mod evident din interpretarea clauzelor prevăzute la art. 8 alin. (23), respectiv (35) din Contractul de finanţare nr. x/27.11.2013. De asemenea, declararea eligibilităţii unei cheltuieli este un atribut care aparţine in exclusivitate recurentei MFE, in calitate de autoritate cu rol decizional.

2.5.2. Recurentul Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant legal al Ministerului Fondurilor Europene a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a excepţiei tardivităţii recursului invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.

În motivarea răspunsului, s-a arătat că sentinţa a fost comunicată pârâtului Ministerului Fondurilor Europene la data de 28.12.2016, prin serviciul poştal, sub nr. x, înscris pe plicul de corespondenţă; iar termenul de 15 zile, în care pârâtul Ministerul Fondurilor Europene putea formula recurs a început să curgă la data de 29.12.2015 şi s-a împlinit la data de 13.01.2016. Cererea de recurs, cu motivele de recurs formulate de Ministerul Finanţelor Publice, în reprezentarea Ministerului Fondurilor Europene a fost înaintată prin scriptul cu nr. x/30.12.2015, către Curtea de Apel Cluj şi transmisă Curţii de Apel Cluj prin serviciul poştal, la data de 05.01.2016, conform datei de pe borderoul semnat şi ştampilat de agentul poştal, înlăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, care se împlinea în data de 13.01.2016.

3. Procedura de soluţionare a recursurilor

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus un punct de vedere faţă de raportul întocmit, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca vădit nefondate în baza art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.. A mai arătat că acţiunea a fost formulată in termenul de prescripţie, iar aceasta excepţie nu a fost invocată in termen în faţa primei instanţe şi a reiterat celelalte apărări formulate pe cale de întâmpinare.

Prin încheierea din 13 martie 2018, completul filtru, a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că excepţia tardivităţii recursului formulat de recurentul MFP (excepţie invocată de intimata-reclamantă) este nefondată şi că cererile de recurs formulate îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată.

La termenul de judecată din data de 18.09.2018, intimata-reclamantă a invocat excepţia tardivităţii recursurilor declarate de recurenta-pârâtă Agenţia de Dezvoltare Regională Nord Vest, atât împotriva sentinţei, cât şi împotriva încheierii.

3.2. Cu privire la excepţia tardivităţii recursurilor declarate de recurenta-pârâtă Agenţia de Dezvoltare Regională Nord Vest

Cu privire la această excepţie, Înalta Curte constată că este nefondată. Astfel, sentinţa a fost comunicată recurentului la data de 28.12.2015 la sediul din jud. Cluj şi la data de 05.01.2016 la sediul din Cluj Napoca, Calea x nr. 2, jud. Cluj, iar încheierea recurată a fost comunicată la data de 22.02.2016 la sediul din jud. Cluj şi la data de 23.02.2016 la sediul din Cluj Napoca, Calea x nr. 2, jud. Cluj .

Cum citarea şi comunicarea actelor de procedură în faţa primei instanţe a fost realizată atât la sediul social, cât şi la sediul secundar, se va avea în vedere pentru curgerea termenului de recurs ca moment de începere data la care a fost realizat ultimul act de procedură, acesta fiind în cazul sentinţei data de 05.01.2016, iar în cazul încheierii, data de 23.02.2016.

Recursul recurentului împotriva sentinţei a fost declarat la data de 20.01.2016 prin email, iar recursul împotriva încheierii la data de 10.03.2016 prin email .

Având în vedere faptul că recursul se poate formula, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în termen de 15 zile de la comunicare, se constată că ambele recursuri sunt formulate în interiorul termenului peremptoriu prevăzut de lege, astfel că excepţia va fi respinsă ca nefondată.

3.3. Analiza motivelor de casare invocate de recurenţii-pârâţi cu privire la sentinţă

3.3.1. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei

În ceea ce priveşte motivul de prin care se invocă excepţia prescripţiei acţiunii, Înalta Curte constată că se impune verificarea caracterului de ordine publică sau de ordine privată a acestei excepţii, prin raportare atât la prevederile art. 11 alin. (1) şi (5) din Legea contenciosului administrativ, cât şi la prevederile din C. civ. referitoare la prescripţia extinctivă.

Or, contractul ce a stat la baza emiterii actelor administrative contestate este Contractul de finanţare nr. x/27.11.2013, contract ce intră, din perspectiva aplicării în timp a normelor juridice privind prescripţia extinctivă, sub imperiul noului C. civ.

Conform art. 11 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ, termenul de 6 luni de introducere a acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ este calificat de legiuitor ca fiind un termen de prescripţie extinctivă.

În ceea ce priveşte regimul juridic aplicabil prescripţiei, prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014 emisă de ICCJ-Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat cu caracter obligatoriu că noul regim juridic al prescripţiei extinctive, al cărei specific constă şi în aceea că prescripţia nu operează de plin drept, aceasta putând fi invocată exclusiv de partea interesată in limine litis, iar nu şi de către organul de jurisdicţie, este aplicabil doar prescripţiilor care au început să curgă după data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., 1 octombrie 2011.

Conform prev. art. 2513 din noul C. civ., intitulat "Momentul până la care se poate invoca prescripţia", "prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate."

Or, recurentul-pârât nu a invocat prescripţia prin întâmpinare în faţa primei instanţei, această excepţie fiind invocată direct în faţa instanţei de recurs prin cererea de recurs. Ca atare, cum în mod corect a invocat intimata-reclamantă, recurenta este decăzută din dreptul de invoca prescripţia extinctivă, instanţa de recurs constatând acest aspect şi nemai analizând argumentele concrete aduse de recurent în susţinerea caracterului fondat al excepţiei prescripţiei.

Cu privire la fondul recursului, recurentul a invocat motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., referitor la nemotivarea sentinţei.

Înalta Curte reţine că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în cond. art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

În cauză, Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, instanţa de fond a analizat şi a răspuns argumentelor esenţiale expuse de părţi în susţinerea poziţiei lor procesuale şi a prezentat raţionamentul logico-juridic ce a stat la baza concluziei sale, exprimată prin soluţia dată. Împrejurarea că instanţa nu s-ar fi aplecat asupra tuturor subargumentelor invocate de recurenta-pârâtă nu duce la concluzia nemotivării, cât timp instanţa este obligată să analizeze argumentele esenţiale, de natură sătranşeze soluţia în cauză.

În subsidiar, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar nemotivarea sau motivarea contradictorie nu pot fi reţinute raportat la sentinţa atacată.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

În ceea ce priveşte motivele de casare subsumate motivului prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În esenţă, se invocă faptul că, în conformitate cu Ordinul nr. 184/2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul operaţiunilor 1.1.a, sunt eligibile cheltuieli pentru achiziţia de bunuri din categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar, şi anume achiziţia de instalaţii şi echipamente şi achiziţia de mijloace de transport tehnologice care sunt strict necesare pentru şi legate de ciclul de producţie.

Înalta Curte constată că în mod corect a procedat recurentul la respingerea cheltuielilor ca nefiind eligibile, soluţia primei instanţe de anulare a acestor măsuri fiin nelegală.

Astfel, cu privire la achiziţia de rafturi cu poliţe inclinate şi rafturi depozitare jgheaburi, Ordinul nr. 184/2008 stipulează faptul ca sunt eligibile doar acele cheltuieli pentru achiziţia de bunuri din categoria mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar, respectiv achiziţia de instalaţii şi echipamente, care sunt necesare pentru şi legate de ciclul de producţie.

Cu alte cuvinte, pentru reţinerea caracterului eligibil al cheltuielilor, se realizează o condiţionare directă şi obligatorie între procesul de producţie şi bunul achiziţionat.

Ghidul solicitantului la Capitolul 2 - "Criterii de eligibilitate" stipulează faptul ca "echipamentele care fac obiectul proiectului trebuie sa contribuie nemijlocit la realizarea de bunuri/servicii specifice activităţii economice care face obiectul proiectului", respectiv producţia de relee, tablouri electrice, întrerupătoare etc.

Or, în mod corect a reţinut recurentul că nu se poate afirma faptul ca rafturile de depozitare contribuie in mod nemijlocit la realizarea, respectiv la producţia efectiva de relee, tablouri electrice etc., depozitarea şi organizarea produselor depozitate fiind în mod evident activităţi distincte de cea de producţie. Faptul că orice activitate de producţie implică, într-o anumită măsură, şi o activitate de depozitare, nu conduce automat la eligibilitatea cheltuielilor efectuate cu depozitarea, cât timp caracterul eligibil trebuie interpretat limitativ şi exclusiv prin prisma prevederilor corespunzătoare din Ghidul solicitantului, act normativ ce trebuie să fie cunoscut şi respectat de către cei care accesează fonduri europene.

Pe de altă parte, împrejurarea că sistemul de rafturi duce la o eficientizare şi scurtare a duratei procesului de producţie sau la o mai bună respectare a normelor de securitate a muncii nu poate atrage consecinţa considerării depozitării ca fiind parte a procesului de producţie; nu este negat efectul benefic al acestui sistem de depozitare folosit de intimata-reclamantă asupra activităţii de producţie, dar eligibilitatea cheltuielilor trebuie avută în vedere exclusiv prin prisma dispoziţiilor corelate din Ordinul nr. 184/2008 şi din Ghidul solicitantului.

În concluzie, rafturile prevăzute in buget nu aveau implicare în activitatea productiva, aferenta codului CAEN 2712- Fabricarea aparatelor de distribuţie şi control al electricităţii pentru care s-a primit finanţarea, ci erau destinate activităţii de depozitare şi gestionare a materiei prime şi a produselor finite, după cum susţine şi intimatul-reclamant in cuprinsul adresei nr. x/2013, prin care răspunde solicitării de clarificări.

În ceea ce priveşte achiziţia de echipament pentru gestiunea depozitului, soft echipament gestiune depozit şi servicii de instruire folosire echipamente, în mod similar, din cuprinsul planului de afaceri reiese in mod evident faptul ca sistemele 1T care au fost achiziţionate in cadrul proiectului nu sunt aferente fluxului de producţie in care sunt angrenate echipamentele care contribuie nemijlocit la realizarea produsului finit, ci in diverse activităţi care nu au nicio legătură cu activitatea de producţie pentru care s-a primit finanţarea. De asemenea, licenţele se folosesc in procesul de proiectare, etichetare şi nu in procesul de producţie.

Deşi enumerarea instalaţiilor şi echipamentelor menţionate in Anexele la Ordinul nr. 184/2008 nu este una exhaustivă, ci exemplificativă, se constată că trebuie respectate criteriile impuse de Ghid, respectiv condiţia ca echipamentele care fac obiectul proiectului trebuie să contribuie nemijlocit la realizarea de bunuri/servicii specifice activităţii economice care face obiectul proiectului.

Analogia invocată de intimata-reclamantă cu privire la mijloacele de transport tehnologic care sunt incluse în procesul de producţie nu este relevantă, cât timp este exclusă automat prin neîndeplinirea condiţiei ca activitatea de depozitare să servească nemijlocit producţiei (depozitarea putând fi realizată şi îndependent de orice proces de producţie).

Împrejurarea că, iniţial, atitudinea recurentei ADR NV ar fi fost în sensul că aceste cheltuieli sunt eligibile, în cadrul litigiului privind Cererea de rambursare nr. 1, unde a precizat ca a aprobat iniţial cheltuielile in discuţie, iar MFP a înlăturat aceasta decizie, nu prezintă relevanţă cât timp declararea eligibilităţii unei cheltuieli este un atribut care aparţine in exclusivitate recurentei MFE, in calitate de autoritate cu rol decizional. Astfel, ADR Nord-Vest are calitate de organism intermediar, calitate care ii conferă dreptul de a exercita, în numele Autoritarii de Management-Ministerul Fondurilor Europene, doar acele atribuţii delegate conform Acordului-cadru de delegare de atribuţii privind implementarea POSCCE 2007-2013. Luând în considerare prevederile stipulate în cuprinsul Acordului Cadru de delegare de atribuţii, rezultă ca relaţia interinstituţională care se stabileşte din punct de vedere legal şi contractual este o relaţie interdependenta, prin care activitatea organismului intermediar este coordonata metodologic de către Autoritatea de Management, fiind de asemenea singura care ia decizia finală în ceea ce priveşte activităţile delegate organismelor intermediare.

Referitor la susţinerile intimatei-reclamante în sensul că analiza cererii de rambursare şi a caracterului eligibil al cheltuielii trebuie sa tina cont de forţa obligatorie a actelor administrative anterioare, cum ar fi Adresa nr. x/2013 emisă de ADR Nord Vest, de aprobare a Cererii de finanţare şi Contractul de finanţare nr. xm/400719/5/27.11.2013, prin care s-au menţionat în mod expres bunurile ce urmau a fi achiziţionate, inclusiv cele care au fost considerate ulterior neeligibile, Înalta Curte reţine că nu se poate constata o încălcare a principiului încrederii legitime şi nici nu poate fi reţinută teza intimatei în sensul că momentul la care se stabileşte dacă o cheltuială este sau nu eligibilă este cel al semnării contractului.

Raportat la susţinerile intimatei-reclamante, şi in situaţia in care iniţial unele cheltuieli au fost apreciate ca fiind eligibile, este posibilă reverificarea eligibilităţii cheltuielilor, nefiind obligatorie revocarea/anularea unor acte administrative anterioare care au constatat eligibilitatea acestora.

Această concluzie se desprinde in mod evident din interpretarea prev. art. 2 din H.G. nr. 759 din 11 iulie 2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, potrivit căruia:

"(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare."

Dacă simpla prevedere în cuprinsul contractului de finanţare ar fi fost suficientă pentru eligibilitatea cheltuielilor, atunci articolul mai sus citat nu ar fi menţionat şi alte condiţii pentru stabilirea eligibilităţii.

În concluzie, în mod corect a stabilit recurenta caracterul neeligibil al cheltuielilor cu achiziţia de rafturi cu poliţe inclinate şi rafturi depozitare jgheaburi şi cu echipament pentru gestiunea depozitului, soft echipament gestiune depozit şi servicii de instruire folosire echipamente. Ca atare, se impune admiterea recursului formulat de recurentul MFE prin MFP, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii formulate de intimata-reclamantă ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la obligarea recurentului la cheltuieli de judecată, acesta nu va mai fi analizat pe fond, câtă vreme efectul respingerii acţiunii ca neîntemeiată este căderea în pretenţii a intimatei-reclamante, fiind automat înlăturată dispoziţia de acordare a cheltuielilor de judecată către aceasta.

3.3.2. Recursul formulat de recurentul-pârât Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest (ADR Nord-Vest) împotriva sentinţei

În esenţă, în cadrul motivului de casare întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a invocat aceleaşi argumente ca şi recurentul MFE; ca urmare, pentru aceleaşi considerente, se impune admiterea recursului formulat şi de acest recurent, casarea sentinţei şi respingerea acţiunii formulate de intimata-reclamantă ca neîntemeiată.

În mod similar, motivul de recurs referitor la obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată nu va mai fi analizat pe fond, câtă vreme efectul respingerii acţiunii ca neîntemeiată este căderea în pretenţii a intimatei-reclamante, fiind automat înlăturată dispoziţia de acordare a cheltuielilor de judecată către aceasta.

3.4. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-pârâtă Agenţia de Dezvoltare Regională Nord Vest cu privire la încheierea din 15 ianuarie 2016 ale Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal

În ceea ce priveşte acest recurs, care avea ca obiect o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţă cu privire la cheltuielile de judecată acordate de prima instanţă, a rămas fără obiect, ca urmare a casării sentinţei a cărei îndreptare se solicitase; efectul casării sentinţei se extinde şi cu privire la încheierea de îndreptare a erorii materiale, care nu poate avea o existenţă de sine stătătoare.

3.5. Temeiul procesual al soluţiei date recursurilor

Pentru aceste motive, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene şi de recurentul-pârât Agenţia de Dezvoltare Regională Nord Vest împotriva sentinţei nr. 25 din 20 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge în totalitate acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca nefondată. În temeiul art. 497 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Agenţia de Dezvoltare Regională Nord Vest împotriva încheierii din 15 ianuarie 2016 ale Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului formulat de recurenta-pârâtă Agenţia de Dezvoltare Regională Nord Vest împotriva sentinţei nr. 25 din 20 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Respinge excepţia tardivităţii recursului formulat de recurenta-pârâtă Agenţia de Dezvoltare Regională Nord Vest împotriva încheierii din 15 ianuarie 2016 ale Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursurile declarate de recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene şi de recurentul-pârât Agenţia de Dezvoltare Regională Nord Vest împotriva sentinţei nr. 25 din 20 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge în totalitate acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca nefondată.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Agenţia de Dezvoltare Regională Nord Vest împotriva încheierii din 15 ianuarie 2016 ale Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2018.