Eligibility for young farmer installation funding: artificial fragmentation of agricultural land and failure to prove effective possession of purchased plots

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul A. PFA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, anularea Deciziei nr. 8047/05.03.2015 prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulate de A. PFA împotriva Procesului-verbal nr. x şi comunicat beneficiarului în 12.01.2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 334 din 03 decembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A. PFA, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A. PFA, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Recurentul a susţinut că echipa de control i-a reproşat faptul că nu a preluat întreaga Exploataţie agricolă de la B., însă din contractual de arendare nr. x/29.06.2011 rezultă că a preluat suprafaţa de 12,21 ha, iar în Registrul agricol, cedentul avea în proprietate 12,9880 ha.

În această situaţie, s-a apreciat că, în calitate de beneficiar, a creat condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile prin fărâmiţarea exploataţiei agricole pe care a preluat-o pentru a se instala ca tânăr fermier. Această susţinere este neîntemeiată întrucât suprafaţa de 0,778 ha reprezintă un teren neproductiv, degradat cu surpături care nu putea fi înregistrat la APIA şi nu putea fi folosit pentru activitatea pentru care a primit exploataţia.

S-a mai reproşat faptul că Autoritatea Contractantă are suspiciuni cu privire la obligaţia asumată de beneficiar pentru creşterea numărului de UDE prin achiziţionarea unui teren cu probleme juridice din partea vânzătorului, care nu a făcut dovada că înainte de înstrăinare terenul a revenit în proprietatea şi posesia sa. S-a considerat că recurentul, în calitate de beneficiar, are proprietatea terenului conform actelor autentice doveditoare, dar îi lipseşte posesia, constatare care este contrară realităţii.

Recurentul susţine că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cumpărat cu banii primiţi din finanţare, are posesia terenului care face parte din extinderea exploataţiei, îndeplinindu-şi toate obligaţiile contractuale mai ales cele referitoare creşterea dimensiunii economice cu cel puţin 4 UDE, conform Planului de afaceri şi a tabelului privind stabilirea dimensiunii economice a fermei din 22.05.2014.

Apreciază recurentul că nelegalitatea sentinţei recurate constă în faptul că aceasta cuprinde motive străine de natura cauzei, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de fond prin hotărârea dată a nesocotit principiile de bază ce se desprind din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 elaborat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în baza Regulamentului Consiliului (CE) 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

În cadrul Axei 1- Ameliorarea competitivităţii sectorului agricol şi forestier, ca răspuns al nevoilor imediate de dezvoltare a spaţiului rural au fost lansate printre altele următoarele măsuri:

- 112 Instalarea tinerilor fermieri

- 121 Modernizarea exploataţiilor agricole

Sprijinul financiar acordat prin măsura 112 din cadrul PNDR se doreşte o măsură de întinerire a generaţiei şefilor de exploataţii agricole, fiind o necesitate stringentă sectorului agricol.

Prin cererea formulată, recurentul arată că a optat pentru măsura 112 Instalarea tinerilor fermieri bazându-se pe suprafaţa de teren primită anterior prin contractul de arendare. Susţind că nu a preluat suprafeţe de teren neproductive şi degradate cu surupături pentru că nu aveau valoare economică şi nu le putea folosi în cadrul exploataţiei.

Neregula descoperită de echipa de control, că nu a preluat întreaga exploataţie, nu reprezintă un argument juridic valid care să îndreptăţească autoritatea contractantă să propună încetarea contractului de finanţare ci mai degrabă este o hotărâre împotriva tinerilor care doresc prin măsura 112 să beneficieze de Programul Naţional de Dezvoltare Rurală prin instalarea tinerilor fermieri.

De asemenea, suspiciunea validităţii contractului de vânzare cumpărare nu poate fi pusă în discuţie atâta timp cât actul juridic încheiat este autentic şi nu a fost contestat, iar recurentul se află în posesia terenului cumpărat, acesta făcând parte din obligaţiile asumate prin contractul de finanţare.

Din probele administrate în primă instanţă rezultă că şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de finanţare, aşa cum a arătat mai sus.

4. Apărările intimatei

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentului în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, le apreciază ca fiind nefondate întrucât din motivarea recursului nu rezultă încadrarea concretă în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. (6), instanţa de fond prezentând motivele pentru care a înţeles să respingă acţiunea recurentului - reclamant, analizând fiecare dintre aspectele susţinute de aceasta ca şi temei al nelegalităţii actelor administrative atacate, precum şi actele depuse la dosarul cauzei atât de instituţia intimată cât şi de reclamant.

Cu privire la invocarea de către recurentă a dispoziţiilor art. 488 alin. (8) C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", apreciază ca fiind nefondat întrucât în motivarea recursului nu s-a precizat niciun motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, criticile aduse fiind legate doar de unele aprecieri cu privire la fondul cauzei, întregul recurs conţinând doar motive de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, aspecte ce au fost deja analizate de instanţa de fond.

Documentele prezentate de beneficiar, precum şi cele solicitate de echipa de control, conduc la concluzia că beneficiarul a creat condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile prin fărâmiţarea exploataţiei pe care a preluat-o pentru a se instala ca tânăr fermier şi prin formalitatea achiziţionării, fapt care contravine art. art. 4, alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011, conform căruia: "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor", situaţie reţinută şi de instanţa de fond.

II. Procedura de soluţionare a recursului

1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 05.03.2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 14.05.2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia instanţei de recurs.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

3. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Un prim motiv de nelegalitate invocat de recurent este acela că sentinţa recurate constă în faptul că aceasta cuprinde motive străine de natura cauzei, motiv circumscris prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege, casarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

În literatura de specialitate s-a precizat că deşi la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba de despre ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare şi anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un atare motiv de casare se justifică prin prisma faptului că în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

Din verificarea hotărârii atacate, se observă că motivarea instanţei de fond nu cuprinde argumente contradictorii, dimpotrivă cuprinde considerente ample pentru care acţiunea recurentului reclamant a fost găsită neîntemeiată, instanţa de fond făcând referire la argumentele ambelor părţi, precum şi la probele dosarului, pe care le-a analizat cu rigurozitate.

Un alt motiv de casare invocat de recurent este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material."

În acest sens, s-a reproşat instanţei de fond că, prin hotărârea dată, a nesocotit principiile de bază ce se desprind din Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 elaborat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în baza Regulamentului Consiliului (CE) 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală, acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

Susţine recurentul că prin cererea formulată a optat pentru măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri", bazându-se pe suprafaţa de teren primită anterior prin contractul de arendare. De asemenea, arată că nu a preluat suprafeţe de teren neproductive şi degradate cu surupături pentru că nu aveau valoare economică şi nu le putea folosi în cadrul exploataţiei.

În legătură cu această critică, Înalta Curte observă că, în urma acţiunii de control demarate de pârâta intimată, s-a concluzionat că beneficiarul nu a dus la îndeplinire următoarele obiective:

1) dezvoltarea exploataţiei cu cel puţin 4 UDE;

2) obligaţia de a demonstra ca cel puţin 30% din valoarea sprijinului acordat de către Autoritatea Contractanta l-a investit pentru realizarea conformităţii cu standardele comunitare, modernizării şi dezvoltarea exploataţiei agricole.

Totodată, s-a constatat că beneficiarul nu a respectat contractul de finanţare încheiat cu pârâta în sensul că de la data depunerii cererii de finanţare în sesiunea-M112-01/11-29.07.2011 reclamantul nu a preluat întreaga exploataţie agricolă de la B. aşa cum s-a obligat; în anul 2011 PFA A. a preluat de la tată său suprafaţa de 12,21 ha în baza contractului de arendă nr. 18/23.06.2011, aspect menţionat şi în registrul agricol.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, pentru justificarea faptului că cel puţin 30% din sprijinul acordat va fi investit pentru modernizarea şi dezvoltarea exploataţiei, recurentul reclamant a depus contractul de vânzare-cumpărare nr. x pentru suprafaţa de 2,8955 ha achiziţionată de la tatăl său, suprafaţă care a fost dobândită în baza titlului de proprietate nr. x/18.11.2002.

Ulterior recurentul a depus în completarea documentelor solicitate în procedura de verificare, cu privire la preluarea întregii exploataţii de beneficiar de la tatăl său şi contractul de vânzare cumpărare nr. x în baza căruia tatăl recurentului vinde numitului C. aceeaşi suprafaţă de teren care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x S-a constatat că acest teren a fost deţinut în mod continuu de către tatăl recurentului, însă ulterior înstrăinării, beneficiarul nu a putut prezenta un document din care să rezulte că terenul înstrăinat s-a reîntors în patrimoniul tatălui său.

Dată fiind această situaţie de fapt, necontestată de recurentul reclamant, se justifică, pe deplin, concluzia la care au ajuns organele de control şi confirmată de instanţa de fond, în sensul că beneficiarul a creat condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării nerambursabile prin fărâmiţarea exploataţiei pe care a preluat-o pentru a se instala ca tânăr fermier şi prin formalitatea achiziţionării.

Totodată, este evident că nu a putut dovedi creşterea numărului de UDE prin achiziţionarea unui teren care făcea parte încă de la început din suprafaţa preluată iniţial de la tatăl său.

Din această perspectivă, nu pot fi reţinute susţinerile recurentului, care a afirmat că nu a preluat suprafeţe de teren neproductive şi degradate cu surupături pentru că nu aveau valoare economică şi nu le putea folosi în cadrul exploataţiei, deoarece era obligat să respecte cerinţele impuse de contractul de finanţare conform măsurii 112, care implicit îi obliga la preluarea întregii exploataţii agricole.

Aşadar, justificarea că nu putea preua un teren neproductiv, nu poate conduce la nelegalitatea actelor de control, în condiţiile în care, din situaţia de fapt necontestată, rezultă că recurentul s-a instalat în exploataţia agricolă asupra căreia a dobândit un drept de folosinţă prin contractul de arendă prin fărâmiţarea exploataţiei deţinute de tatăl său, dorind să dovedească în acest moment creşterea numărului de UDE prin achiziţionarea unui teren care făcea parte încă de la bun început din suprafaţa preluată iniţial de la tatăl său.

A mai susţinut recurentul că neregula descoperită de echipa de control, că nu a preluat întreaga exploataţie, nu reprezintă un argument juridic valid care să îndreptăţească autoritatea contractantă să propună încetarea contractului de finanţare ci mai degrabă este o hotărâre împotriva tinerilor care doresc prin măsura 112 să beneficieze de Programul Naţional de Dezvoltare Rurală prin instalarea tinerilor fermieri.

De asemenea suspiciunea validităţii contractului de vânzare cumpărare nu poate fi pusă în discuţie atâta timp cât actul juridic încheiat este autentic şi nu a fost contestat, iar recurentul este în posesia terenului cumpărat, acesta făcând parte din obligaţiile asumate prin contractul de finanţare.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor ghidului solicitantului aferent măsurii 112, activităţile pe care solicitantul se angajează sa le efectueze prin Planul de afaceri în cadrul fiecărei masuri devin condiţii obligatorii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor contractuale: "La verificarea conformităţii Planului de afaceri, solicitantul sprijinului trebuie sa demonstreze ca dimensiunea fermei a crescut cu minimum 4 UDE de la data aprobării deciziei individuale de acordare a acestuia şi a modernizat exploataţia agricola în conformitate cu cele precizate în Planul de afaceri. Creşterea exploataţiei agricole cu minimum 4 UDE se verifica la cea de-a doua transa de plata de către experţii de la APDRP, cu situaţia existenta în Registrul unic de identificare de la APIA, ce conţine suprafeţele utilizate de fermieri începând cu cel deal doilea an din Planul de afaceri."

Nu în ultimul rând, la depunerea cererii de finanţare prin Declaraţia F, recurentul s-a angajat pe proprie răspundere că timp "de cel puţin 5 ani nu va diminua mărimea suprafeţei aflată în exploatare cuprinsă în proiect". Ca atare, de la momentul depunerii cererii de finanţare, beneficiarul a avut cunoştinţă despre faptul că nu este permisă diminuarea suprafeţei agricole din proiect.

Aşa fiind, este evidentă nerespectarea prevederilor contractuale, în condiţiile în care, recurentul, în calitate de beneficiar, nu a preluat întreaga suprafaţă de teren, la care s-a obligat prin contractul de finanţare, iar ulterior, pentru dovedirea creşterii exploataţiei, a depus un contract de vânzare-cumpărare pentru o suprafaţă ce aparţinea tatălui său şi care ar fi trebui să facă parte, încă de la bun început, din terenul ce urma a fi preluat potrivit contractului.

Mai mult, starea de neregulă este agravată şi de faptul că A. P.F.A. este la această dată titularul de drept în acte asupra terenului în suprafaţă de 2,8955 ha, dar nu exercită efectiva posesie asupra acestuia (nu lucrează efectiv acest teren) atâta vreme cât domnul D. are acest teren înscris în Registrul APIA în numele său.

În raport de această situaţie de fapt, sunt nerelevante susţinerile recurentului referitoare la validitatea contractului de vânzare-cumpărare, dată fiind nerespetarea condiţiilor contractuale de finanţare şi care au condus, în mod firesc, la măsurile adoptate prin procesul-verbal contestat.

În conses cu cele constatate de instanţa de fond, Înalta Curte observă că actele administrative emise de intimată se bucură de legalitate şi temeinicie, neregula constatată fiind justificată de situaţia de fapt concretă ce rezută din probele administrate în cauză.

Ca atare, nefiind fondate criticile recurentului, prezentul recurs nu poate conduce la reformarea hotărârii instanţei de fond.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că prezentul recurs este nefondat, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 544/2004 şi disp. art. 497 C. proc. civ., va dispune respingerea acestuia, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţate de instanţa de fond ca legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de reclamantul A. PFA împotriva sentinţei civile nr. 334 din 03 decembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2018.