Detention-claims suit transferred to Court of Appeal as Supreme Court lacks first-instance jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Litigation Section) declined its own material jurisdiction and referred the case to the Bucharest Court of Appeal, Section VIII Administrative and Fiscal Litigation, for first-instance adjudication, thereby rejecting the claimant's direct access to the Supreme Court. The claimant had sued the National Administration of Penitentiaries (a central public authority) for €2,000,000 in material and moral damages allegedly arising from a change in detention regime; the first-instance tribunal had already declined functional jurisdiction in favor of civil sections, and the claimant challenged that ruling citing Law No. 554/2004 art. 8 and ECHR articles. Deciding on its own motion under Civil Procedure Code arts. 130(1), 131(1), and 132(1) and applying Law No. 554/2004 art. 10(1) (material jurisdiction based on the issuing authority—central authorities go to courts of appeal) and Civil Procedure Code art. 97 (the Supreme Court only hears cases expressly assigned by law, not first-instance claims), the Court held that it lacks first-instance jurisdiction, so the case must proceed before the Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 130 alin. (1) C. proc. civ, art. 132 alin. (1) C. proc. civ, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 96 alin. (1) C. proc. civ; Detention-claims suit transferred to Court of Appeal as Supreme Court lacks first-instance jurisdiction: The claimant had sued the National Administration of Penitentiaries (a central public authority) for €2,000,000 in material and moral damages allegedly arising from a change in detention regime; the first-instance tribunal had already declined functional jurisdiction in favor of civil sections, and the claimant challenged that ruling citing Law No. 554/2004 art. 8 and ECHR articles. Deciding on its own motion under Civil Procedure Code arts. 130(1), 131(1), and 132(1) and applying Law No. 554/2004 art. 10(1) (material jurisdiction based on the issuing authority—central authorities go to courts of appeal) and Civil Procedure Code art. 97 (the Supreme Court only hears cases expressly assigned by law, not first-instance claims), the Court held that it lacks first-instance jurisdiction, so the case must proceed before the Court of Appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to examine the exception of material incompetence raised ex officio.
Basis for the order to send the case to the competent court.
Cited in the dispositive as the basis for sending the case to the competent court.
Cited in the dispositive along with art. 129 as the basis for declining jurisdiction.
Full text
Asupra cererii de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.05.2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Administraţia Naţională a Penitenciarelor la plata sumei de 2.000.000 euro cu titlu de daune materiale şi morale.
Prin încheierea din 25 mai 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiilor civile ale Tribunalului Bucureşti.
Petentul A. a criticat această încheiere şi a invocat încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 1-10, 14 şi 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Înalta Curte invocă din oficiu excepţia necompetenţei materiale.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 130 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată în cauză din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele expuse în continuare.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauză se solicită de către reclamantul A. obligarea pârâtei Administraţia Naţională a Penitenciarelor la plata sumei de 2.000.000 euro cu titlu de daune materiale şi morale ca urmare a schimbării regimului de detenţie, Administraţia Naţională a Penitenciarelor fiind o autoritate publică centrală, competenţa de a soluţiona cauza revine Curţii de Apel.
Potrivit art. 96 alin. (1) C. proc. civ. "Curţile de apel judecă:
1. în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale;
2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă;
3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor."
Pe de altă parte, competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată.
Având în vedere normele cuprinse în Cartea I - Dispoziţii generale, Titlul III - Competenţa după materie, din C. proc. civ., mai exact art. 97 şi din care rezultă clar că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu judecă în primă instanţă decât materiile date prin lege în competenţa sa, date fiind şi prevederile Legii contenciosului administrativ (art. 10 alin. (2), excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi, va fi admisă.
În consecinţă pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 129 coroborat cu art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iulie 2018.