Challenging rural development financing termination for artificial circumvention of de minimis aid limits; failure to analyze subjective and objective elements of artificial conditions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 12.05.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.), plângere împotriva actelor administrative Procesul Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare întocmit la data de 26.01.2015 şi Decizia nr. 10910/26.03.2015 de respingere a contestaţiei reclamantei emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând admiterea plângerii şi, pe cale de consecinţă:

- anularea în totalitate a actelor administrative contestate ca nelegale şi netemeinice;

- obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în valoare de 889.097 RON reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin emiterea actelor administrative nelegale contestate, în raport cu contravaloarea cheltuielilor eligibile şi rambursabile din cadrul proiectului ce face obiectul Contractului nr. x/10.04.2014;

- suspendarea parţială a executării actelor administrative menţionate mai sus până la soluţionarea plângerii, respectiv în ceea ce priveşte efectele rezilierii contractului de finanţare în raport cu procedura de verificare a cererilor de plată şi obligarea pârâtei la verificarea cererilor de plată ce vor fi depuse de către reclamantă cu privire la implementarea proiectului vizat de Contractul nr. x/10.04.2014, fără efectuarea plăţilor aferente acestora.

La termenul din data de 02.07.2015, reclamanta a arătat că înţelege să renunţe la petitul privind suspendarea parţială a efectelor procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.02.2015, iar prin încheierea din 25.09.2015, s-a luat act de acordul pârâtei privind cererea de renunţare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 120 din data de 6 noiembrie 2015 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins plângerea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/03.02.2015.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia, în sensul anulării actelor administrative contestate şi obligării pârâtei la plata de despăgubiri în valoare de 889.097 RON.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate subsumate cazului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nemotivată în raport cu cea mai mare parte a susţinerilor reclamantei şi documentele pe care se grevează aceste susţineri, instanţa ignorând un set important de aspecte şi probe esenţiale cu privire la situaţia de fapt şi consecinţele acestora în drept.

Opinează că în cauza dedusă judecăţii, există mai multe aspecte pe care atât intimata în faza jurisidicţional-administrativă cât şi instanţa de fond le-au lăsat neanalizate şi nedezlegate deşi acestea au o relevanţă şi importanţă sporită pentru legala soluţionare a cauzei.

Astfel, învederează recurenta, cu titlu de exemplu, că nu s-a statuat asupra relevanţei şi măsurii în care au fost respectate sau nu de către intimată propriile îndrumări în ceea ce priveşte analiza condiţiilor artificiale stabilite prin Nota APDRP din 24.04.2013.

Nu s-a concluzionat în nici un fel asupra aspectului dacă o analiză în comun a proiectelor implementate de S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. cu privire la depăşirea pragului de minimis mai putea fi relevantă din moment ce de la data încheierii ultimului contract de finanţare de către S.C. B. S.R.L. şi până la data încheieirii de către S.C. A. S.R.L. a propriului contract de finanţare trecuse o perioadă mai lungă de 3 ani fiscali.

De asemenea, arată că instanţa de fond nu a apreciat asupra relevanţei şi consecinţelor faptului că în cadrul S.C. C. S.R.L. al cărei proiect se află la mai bine de 4 km. distanţă de celelelalte două proiecte, dl. D. căruia i se imputa coordonarea activităţii celor trei societăţi nu are nici calitatea de administrator şi nici calitatea de asociat.

Nu s-a apreciat asupra datelor de înfiinţare a societăţilor care se situează la intervale de 3 şi chiar 7 ani unele faţă de altele şi respectiv asupra domeniilor de activitate ale celor trei societăţi care sunt diferite şi ar exclude ideea de înfiinţare ficitivă a acestor entităţi.

Consideră că în situaţia în speţă se impunea a se stabili cu rigoare intenţia unică a celor implicaţi de a eluda prevederile relevante în materie de limită a ajutorului de minimis, toate aspectele trebuiau analizate cu temeinicie de către instanţă iar faţă de lipsa oricărori aprecieri cu privire la aceste aspecte, motivarea cuprinsă în hotărârea recurată nu întruneşte cerinţele prevăzut de art. 425 C. proc. civ.

O altă critică adusă hotărârii pronunţată de instanţa de fond constă în susţinerea că au fost depăşite atribuţiile puterii judecătoreşti întrucât instanţa a adăugat un obiectiv nou la măsura 313 în cadrul PNDR care nu este reglementat explicit nici de Ordinul nr. 567/2008 şi nici de Regulamentul nr. 1968/2008, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

De asemenea, în opinia recurentei, sentinţa recurată este rezultatul unei interpretări şi aplicări greşite a dreptului material relevant în cauză, pe care instanţa de fond l-a şi încălcat.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa rejudecării cauzei pe fond şi a admiterii în totalitate a acţiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

4. Apărările formulate în cauză şi răspunsul la întâmpinare.

4.1. Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că prima instanţă a evaluat corect probatoriul administrat în cauză şi a aplicat în mod corect legislaţia incidentă.

4.2. Faţă de întâmpinarea formulată în cauză, recurenta a formulat răspuns prin care a reiterat susţinerile din cererea de recurs, răspunzând punctual, apărărilor formulate de intimată.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 6 decembrie 2017 s-a dispus comunicarea acestuia, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea din data de 15 martie 2018 a fost admis în principiu recursul de faţă cu privire la care s-a arătat totodată că nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ., astfel că s-a fixat termen în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

6.1. În fapt, se reţine că între AGENŢIA DE PLĂŢI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ŞI PESCUIT şi S.C. A. S.R.L. a fost încheiat Contractul de Finanţare nr. x/10.04.2014 având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului cu titlu " CONSTRUIRE TEREN ACOPERIT ACTIVITĂŢI SPORTIVE ŞI RECREATIVE ÎN SATUL SOHODOL, COMUNA BRAN, JUD. BRAŞOV".

În baza Notei de descoperire a unor nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control IRD 0.1 Nr. x/02.12.2014, echipa de control a procedat la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de neregulă Cod 1499 - alte nereguli privind documentele, Tip a) neregulă cu consecinţe financiare, cu referire la acest contract de Finanţare.

S-a efectuat controlul privind suspiciunea de creare de condiţii artificiale în vederea depăşirii plafonului maxim eligibil în cadrul măsurilor PNDR de către beneficiarii Măsurii 313 "încurajarea activităţilor turistice".

S-a procedat la verificarea proiectului aparţinând beneficiarului S.C. A. S.R.L. coroborat cu proiectul beneficiarului S.C. B. S.R.L. cu cod contract de finanţare nr. x/03.05.2010 - proiect:

"modernizare pensiune pentru amenajare spaţiu pentru activităţi sportive şi teren sportiv multifuncţional" şi S.C. C. S.R.L. cu cod contract de finanţare nr. x/14.11.2011 proiect "modernizare şi extindere pensiune turistică în com. Bran".

Urmare verificării documentare a proiectului cu titlul: "CONSTRUIRE TEREN ACOPERIT ACTIVITĂŢI SPORTIVE ŞI RECREATIVE ÎN SATUL SOHODOL, COMUNA BRAN, JUD. BRAŞOV", din perspectiva creării de condiţii artificiale în vederea depăşirii cumulului ajutoarelor de minimis, din cadrul măsurilor PNDR, echipa de control a constatat următoarele aspecte:

- Terenurile pe care sunt edificate cele trei investiţii au sursă comună respectiv: E.;

- Domnul D. este administrator şi persoana împuternicită pentru sc. B. S.R.L. (unde este asociat unic) şi respectiv pentru sc. A. S.R.L. care, la rândul ei, are ca asociat unic pe F., care este soţia d-lui D.. Reprezentantul legal al proiectului aparţinând sc. B. S.R.L. este E., mama acestuia;

- Activităţile prevăzute prin proiecte pot fi considerate complementare;

- Pentru S.C. B. S.R.L., declaraţia de minimis a fost semnată de către d-na E. în data de 14.10.2009. Reprezentantul legal al proiectului este d-na E. iar în cadrul cererii de finanţare a fost depusă procura cu autentificare notarială nr. x/05.11.2009 prin care d-na E. împuterniceşte pe d-l D. să o reprezinte pentru implementarea proiectului "Modernizare pensiune turistică în satul Sohodol, Comuna Bran, de la 3 la 4 stele, prin amenajarea unui spaţiu pentru activităţi sportive".

- Pentru S.C. C. S.R.L. declaraţia de minimis a fost semnată de d-l D. în data de 21.03.2011 şi tot de către d-l D. în data de 20.11.2013 în numele S.C. A. S.R.L.

În consecinţă, prin Procesul-verbal nr. x s-a apreciat că au fost încălcate grav dispoziţiile legale şi comunitare care reglementează "ajutorul de minimis" prin urmărirea depăşirii plafonului maxim nerambursabil de 200.000 de euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali, prin crearea de entităţi juridice care au accesat simultan Măsura 313 în perioada de referinţă a plafonului de minimis.

A fost propusă neautorizarea tranşei 1 de plată şi rezilierea contractului de finanţare aparţinând beneficiarului S.C. A. S.RL.

Prin Decizia nr. 10910/26.03.2015 s-a respins contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L.

6.2. Înalta Curte constată că, în speţă este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Potrivit prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde:

"considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

În mod necesar, o hotărâre judecătoreasca trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de alta parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, în caz contrar fiind lipsita de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor art. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Motivarea este un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Hotărârea Albina împotriva României).

Totodată, obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părţi este justificată, întrucât "numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiţiei" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).

Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiţiei, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15).

Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul sa prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale şi de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă care are în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează practic cu soluţionarea procesului fără a intra în fondul pricinii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare, în temeiul prevederilor art. 497 C. proc. civ.

Atât timp cât în considerente instanţa nu analizează probele care au fost administrate, nu stabileşte împrejurările de fapt esenţiale în cauză, soluţia exprimată prin dispozitiv are un caracter pur formal, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrară şi nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanţa s-a pronunţat pe "fond".

6.3. Din examinarea considerentelor sentinţei recurate se constată că instanţa de fond nu a respectat exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că nu a prezentat în mod corespunzător motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea şi nu a indicat argumentele pentru care au fost respinse susţinerile reclamantei.

Instanţa de fond, prin considerente, a expus situaţia de fapt, indicând pe larg aspectele constatate de către echipa de verificare a proiectului şi a redat prevederile legale incidente în speţă, făcând referire la Cauza C 434/12 pronunţată de Curtea Europeană de Justiţie în cadrul căreia s-a analizat noţiunea de "condiţii artificiale" care trebuie interpretată în sensul necesităţii stabilirii atât a elementului obiectiv cât şi a elementului subiectiv.

Astfel, este de competenţa instanţei naţionale în a determina care sunt împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală nu poate fi atinsă (elementul obiectiv). De asemenea, instanţa naţională are competenţa de a aprecia elementele de probă subiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În acest scop, instanţa se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane (elementul subiectiv).

Instanţa trebuia să stabilească dacă intimata a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2022 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 care prevede că:

"Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Or, instanţa de fond s-a rezumat la a indica elementele referitoare la legăturile economice, juridice şi personale dintre cele trei societăţi, astfel cum au fost învederate de către intimată, fără să efectueze o analiză proprie a susţinerilor reclamantei care nu au fost în nici un mod înlăturate, în condiţiile în care aceste susţineri au fost prezentate in extenso în prima parte a hotărârii recurate şi prezentau relevanţă în speţa dedusă judecăţii tocmai prin finalitatea urmărită, de a demonstra faptul că societăţile au independenţă şi autonomie de funcţionare, indiferent de legăturile dintre ele.

Motivarea hotărârii recurate are un caracter sumar, nefiind analizate nici unul din aspectele pertinente învederate de către reclamantă şi nici probele administrate în cauză, nefiind indicate elementele şi indiciile concrete care au condus la concluzia că a existat o coordonare intenţionată între societăţi iar, în analiza elementului subiectiv, nu s-au arătat motivele faţă de care susţinerile reclamante nu prezintă relevanţă.

Astfel, o principală critică adusă de către reclamantă în susţinerea nelegalităţii actelor administrative atacate a constat în susţinerea că intimata nu a argumentat cum a ajuns la concluzia că investiţiile realizate de către S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.RL. şi reclamantă nu sunt independente.

În acest context, printre alte critici, reclamanta a susţinut şi a argumentat pe larg că:

- societăţile au fost înfiinţate la intervale considerabile de timp şi au obiecte principale de activitate diferite;

- investiţiile realizate de cele trei societăţi au autonomie de funcţionare şi sunt distincte una faţă de cealaltă fiind amplasate la distanţe considerabile unele de altele şi având contracte de racordare şi de furnizare de utilităţi separate;

- sursa de provenienţă a cofinanţării necesare proiectului reclamantei a fost diferită de sursele de finanţare utilizate de către celelalte două societăţi.

Recurenta-reclamantă, în susţinerea criticilor învederate, a depus înscrisuri - anexă la cererea de chemare în judecată.

Deşi instanţa europeană a statuat cu claritate care sunt atribuţiile instanţei naţionale în analiza atingerii finalităţii urmărite de schema de ajutor, prin hotărârea recurată nu este respectată jurisprudenţa europeană, fiind indicate doar elemente care se regăsesc în cuprinsul procesului-verbal contestat, fără a fi efectuată o analiză proprie nici a susţinerilor reclamantei şi nici a probelor administrate în dovedirea caracterului individual şi autonom al societăţilor implicate şi fără a se arăta silogismul logico-juridic, nefiind permisă astfel exercitarea controlului judecătoresc.

Un alt argument relevat şi dezvoltat de reclamantă constă în precizarea că intimata nu a dovedit încălcarea sau imposibilitatea de atingere a obiectivelor fiecărui proiect accesat de către societăţile de mai sus sau a obiectivelor schemei de ajutor de stat reglementată de Ordinul M.A.D.R. nr. 567/2008, fiind încălcate astfel criteriile interne ale A.F.I.R.

În ceea ce priveşte elementul obiectiv, era necesar ca instanţa de fond să argumenteze, pe baza probelor administrate, dacă finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală a putut sau nu fi atinsă şi să prezinte motivele faţă de care a apreciat că susţinerile reclamantei nu sunt pertinente.

În cauză este incident Ordinul M.A.D.R. nr. 567/2008 care, la art. 3 lit. b) prevede care sunt obiectivele generale ale schemei de ajutor de minimis, conform fişei tehnice a măsurii 313 iar la art. 4 lit. b) prevede care sunt obiectivele specifice.

Or, analiza primei instanţe constă în redarea integrală a prevederilor art. 5 din Ordin ce se referă la necesitatea implementării schemei şi în susţineri cu caracter general.

Analiza elementului obiectiv constă într-o singură frază, prima instanţă ajungând la concluzia că nu au fost atinse obiectivele de către reclamantă doar pentru faptul că cele trei entităţi sunt coordonate de persoane care fac parte din aceeaşi familie, ceea ce, în opinia primei instanţe, ar fi suficient pentru a contravine scopului măsurii, în condiţiile în care Curtea Europeană de Justiţie a arătat care sunt elementele ce trebuie analizate în astfel de situaţii. Instanţa de fond a reţinut jurisprudenţa europeană doar la nivel teoretic, fără să aplice în speţă, această jurisprudenţă obligatorie şi fără să analizeze care sunt indiciile care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între persoanele între care s-a constatat existenţa unor legături.

Se observă aşadar că nu a existat practic, nici un fel de analiză a elementelor obiective, nu au fost indicate care sunt în mod concret, obiectivele generale, specifice sau operaţionale care nu au fost îndeplinite de către reclamantă şi nu au fost analizate argumentele invocate de către reclamantă, criticile recurentei fiind întemeiate sub aspectul nemotivării hotărârii.

Cum absenţa motivelor avute în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei de respingere a acţiunii face practic imposibilă analiza, în cadrul recursului, a legalităţii acestei soluţii, nemotivarea sentinţei recurate echivalând în fapt cu o necercetare a fondului cauzei, se impune soluţia casării cu trimitere, potrivit dispoziţiilor art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 480 alin. (3) din C. proc. civ.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

Găsind fondat motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile recurentei-reclamante întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 din C. proc. civ. nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere la soluţionarea în fond a cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 şi art. 497 din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, dată fiind soluţia de casare cu trimitere, culpa procesuală nu a fost încă stabilită în condiţiile art. 453 C. proc. civ. astfel că acordarea cheltuielilor de judecată va fi analizată de instanţa de rejudecare odată cu soluţionarea fondului întrucât acordarea cheltuielilor de judecata trebuie raportata la soluţia pronunţată în rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 120 din data de 6 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iulie 2018.