Administrative disciplinary sanctions against a judicial bailiff: admissibility of illegality exception and mandatory joinder of issuing authority

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de fond

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub nr. x/2015, astfel cum a fost completată şi modificată, reclamanta Executor judecătoresc A., reprezentată prin av. B., a formulat, în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, contestaţie împotriva Hotărârii nr. 1/2015, pronunţată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., respectiv împotriva încheierii din data de 16.01.2015, pronunţată în cauză şi a Hotărârii nr. 2/2014, pronunţată în dosar nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- admiterea contestaţiei, desfiinţarea soluţiilor şi a hotărârilor contestate şi închiderea dosarului disciplinar;

- constatarea şi sancţionarea, în principal cu nulitatea absolută, iar, în subsidiar, cu inopozabilitatea, a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la data de 08.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum şi a actelor subsecvente;

- suspendarea actelor administrative constând în Hotărârea nr. 1/2015, pronunţată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. (inclusiv a încheierii pronunţate în cauză în data de 16.01.2015, ce face parte integrantă din Hotărârea atacată) şi Hotărârea nr. 2/28.10.2014, pronunţată în dosar nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, până la soluţionarea definitivă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

Referitor la cererea de suspendare, formulată contradictoriu cu pârâtele Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, prin încheierea de şedinţă nr. 17 din 05 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x în conformitate cu art. 138 alin. (2) C. proc. civ., a fost admisă excepţia de litispendenţă invocată din oficiu de instanţă şi trimis dosarul nr. x la completul C8 fond, secţia de contencios administrativ şi fiscal, completul mai întâi învestit cu soluţionarea dosarului nr. x, această cerere având ca obiect suspendarea aceloraşi hotărâri menţionate anterior.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată din oficiu şi, în consecinţă,

- a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A., în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia;

- a respins cererea de suspendare a Hotărârii nr. 1/2015, pronunţată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., inclusiv a încheierii din data de 16.01.2015, pronunţată în cauză şi a Hotărârii nr. 2/2014, pronunţată în dosar nr. x de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cerere formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A. în contradictoriu cu pârâtele Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti;

- a obligat reclamanta să plătească pârâtului Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia suma de 2.728 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Executor Judecătoresc A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivele de recurs a fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că:

- a încălcat dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 78 alin. (2) C. proc. civ., care dispune cu privire la punerea în discuţia părţilor a necesităţii introducerii în cauză a altor persoane.

Potrivit dispoziţiilor legale, instanţa impune a fi în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, or, în speţă, nu a fost pusă în discuţia părţilor această chestiune, ci numai contestatoarei i s-a solicitat exprimarea poziţiei cu privire la introducerea în cauză a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ.

- a încălcat art. 14 alin. (6) C. proc. civ., care dispune ca hotărârea să fie întemeiată pe motive, explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.

Instanţa de fond a omis sau a refuzat să pună în dezbatere contradictorie necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, încălcând principiul contradictorialităţii edictat la art. 14 alin. (6) C. proc. civ., deşi au fost puse în discuţie alte cereri: cererea de suspendare, excepţia tardivităţii formulării cererii de modificare şi completare a contestaţiei, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei;

- instanţa de fond, în mod greşit, a judecat cererile în care a fost învestită în cadrul aceluiaşi proces, pe două cadre procesuale diferite, cu consecinţa pronunţării unei hotărâri nule, lipsită de temei legal.

Instanţa de fond a fost învestită cu contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 1/2015 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ şi a Hotărârii nr. 2/2014 pronunţată de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, dar şi cu cererea de suspendare a celor două acte ce au fost contestate, cerere ce a fost formulată ca un petit al contestaţiei, dar şi separat, dar a fost admisă excepţia de litispendenţă.

Cererea de suspendare ce a fost formulată separat (dosar nr. x) a fost formulată în contradictoriu atât cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, cât şi cu Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, astfel că instanţa de fond trebuia să soluţioneze în mod unitar, toate cererile în contradictoriu, atât cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, cât şi cu Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, dar a preferat să soluţioneze cele două cereri în cadre procesuale diferite.

- în mod greşit instanţa de fond a apreciat cadrul procesual ca fiind incomplet, în lipsa Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ.

Plecând de la dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi având în vedere că instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva celor două hotărâri, iar stabilirea cadrului procesual trebuia făcută, ţinând cont de actele administrative contestate, cu introducerea în cauză atât a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNEJ, cât şi a Consiliului de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia sunt organisme disciplinare interne ale UNEJ, fără personalitate juridică ce au căderea să judece în cadrul procedurilor:

- consideraţii cu privire la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal şi practica Curţilor de apel - Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.

Se susţine că practica, în ceea ce priveşte cadrul procesual, este diversă, neunitară în litigiile în care se judecă cererile executorilor judecătoreşti în contradictoriu cu autoritatea administrativă.

- consideraţii cu privire la practica CEDO referitoare la încălcarea art. 6.1. din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

A fost invocată cauza Georgel şi Georgeta Stoiceanu împotriva României în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că reclamanta nu a obţinut o hotărâre definitivă privind fondul acţiunii sale civile, deoarece cauza i-a fost respinsă în repetate rânduri fără o examinare a fondului, pe motiv că nu a identificat bine autoritatea.

- consideraţii cu privire la calea de atac susceptibilă în cauză.

Recurenta a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, dar, potrivit art. 78 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile art. 2 este supusă numai apelului şi, de aceea, se consideră că, în mod greşit, a fost indicată calea de atac a recursului.

S-a solicitat recalificarea căii de atac, iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Intimata Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca urmare a admiterii excepţiilor şi, în subsidiar, ca nefondat.

Au fost invocate excepţiile tardivităţii recursului, lipsei de interes şi abuzului de drept procesual.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 02.02.2017 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost comunicat părţilor din litigiu.

Prin încheierea din 11.05.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţiile tardivităţii, lipsei de interes şi abuzului de drept procesual, a fost admis în principiu recursul declarat şi s-a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului la 27.10.2017, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din 27.10.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, iar prin încheierea din 23.02.2018 a Înaltei Curţi a fost respinsă cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de recurenta-reclamantă.

La termenul din 04.06.2018 a fost invocată excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/2015 pronunţată în dosarul nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ şi Hotărârea nr. 2/28.10.2014 pronunţată în Dosarul nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul CEJ de pe lângă Curţii de Apel Alba-Iulia.

S-a solicitat şi suspendarea soluţionării litigiului de faţă până la pronunţarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea excepţiei de nelegalitate s-a susţinut că prin controlul de legalitate a actelor de executare sau a însăşi executării silite de către organismele profesionale disciplinare prevăzut la art. 103 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 se încalcă art. 100, Decizia nr. 810/2007 a Curţii Constituţionale, practica judiciară în materie (Decizia civilă nr. 5822/16.12.2013 a Curţii de Apel Bucureşti).

Ulterior, la termenul din 11.06.2018 a fost invocată excepţia de nelegalitate a:

- procesului-verbal de cercetare prealabilă încheiat la data de 08.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia;

- Hotărârea nr. 1/2015 pronunţată în Dosarul nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ;

- Hotărârea nr. 2/28.10.2014 pronunţată în Dosarul nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul CEJ de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi s-a solicitat admiterea excepţiei de nelegalitate şi anularea actelor a căror nelegalitate a fost invocată.

Intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia a depus Note scrise prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate deoarece actele atacate pe calea excepţiei fac obiectul acţiunii în anulare, fiind în prezenţa unui abuz de drept procesual.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea excepţiei de nelegalitate invocată, a motivelor de recurs formulate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă şi va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu contestaţia formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 1/2015 pronunţată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., respectiv împotriva încheierii din data de 16.01.2015, pronunţată în cauză şi a Hotărârii nr. 2/2014, pronunţată în dosar nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând să se dispună:

- admiterea contestaţiei, desfiinţarea soluţiilor şi a hotărârilor contestate şi închiderea dosarului disciplinar;

- constatarea şi sancţionarea, în principal cu nulitatea absolută, iar, în subsidiar, cu inopozabilitatea, a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la data de 08.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum şi a actelor subsecvente;

- suspendarea actelor administrative constând în Hotărârea nr. 1/2015, pronunţată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. (inclusiv a încheierii pronunţate în cauză în data de 16.01.2015, ce face parte integrantă din Hotărârea atacată) şi Hotărârea nr. 2/28.10.2014, pronunţată în dosar nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, până la soluţionarea definitivă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

Excepţia de nelegalitate este inadmisibilă

Prin cererea depusă la 11.06.2018, recurenta-reclamantă a invocat excepţia de nelegalitate a procesului-verbal de cercetare prealabilă încheiat la data de 08.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, precum şi a actelor subsecvente.

După cum s-a arătat, acţiunea formulată în faţa instanţei de fond, astfel cum a fost modificată şi completată, are ca obiect aceleaşi acte a căror excepţie de nelegalitate a fost invocată.

Excepţia de nelegalitate este una dintre formele de exercitare a controlului judecătoresc asupra actelor administrative şi pe această cale se tinde la înlăturarea unui act administrativ cu caracter individual nelegal ce are o incidentă într-o cauză aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de obiect sau de stadiul procesual.

Potrivit art. 4 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze şi nici atunci când excepţia de nelegalitate a fost invocată în cauze penale.

(2) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a emitentului. În cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

(3) Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere".

Din analiza acestui text rezultă pentru a fi admisibilă excepţia de nelegalitate se impun să fie îndeplinite mai multe condiţii:

- să se invoce nelegalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia;

- să fie invocată în faţa instanţei ce a fost învestită cu fondul litigiului;

- excepţia de nelegalitate să vizeze un act administrativ cu caracter individual de care depinde soluţionarea litigiului pe fond.

În raport de aceste condiţii se constată că, în speţă, nu este îndeplinită condiţia ca excepţia de nelegalitate să vizeze un act administrativ cu caracter individual de care să depindă soluţionarea litigiului pe fond deoarece recurenta-reclamantă a invocat excepţia de nelegalitate în recurs a actelor ce formează obiectul contestaţiei pe fondul cauzei.

În acest context în care autorul excepţiei de nelegalitate are pe rolul instanţelor de contencios administrativ o acţiune în anulare a aceloraşi acte, invocarea excepţiei de nelegalitate, cu privire la aceleaşi acte, chiar în faţa instanţei de recurs învestită cu soluţionarea recursului formulat împotriva hotărârii instanţei de fond, apare ca inadmisibilă.

De altfel, se poate remarca că, în speţă, criticile invocate în cadrul excepţiei de nelegalitate sunt şi motive de anulare a actelor contestate în faţa primei instanţe, astfel că se poate concluziona că ar fi incident şi principiul electa una via..., pentru că odată aleasă calea procedurală, partea nu mai poate reveni asupra ei. Dacă s-ar accepta un alt punct de vedere ar însemna să se încalce principiul autorităţii de lucru judecat, faţă de existenţa litigiului ce are ca obiect anularea aceloraşi acte administrative.

Prin urmare, examinarea actului administrativ pe calea acţiunii directe exclude controlul judecătoresc pe calea indirectă a excepţiei de nelegalitate, când aceasta este invocată chiar în cadrul litigiului ce vizează anularea actului administrativ, la cererea aceloraşi persoane.

De aceea, va fi respinsă excepţia de nelegalitate a procesului-verbal de cercetare prealabilă încheiat la data de 08.05.2014 de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia; a Hotărârii nr. 1/2015 pronunţată în Dosarul nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ şi a Hotărârii nr. 2/28.10.2014 pronunţată în Dosarul nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul CEJ de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia va fi admis pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a respins ca inadmisibilă contestaţia reclamantei împotriva Hotărârii nr. 1/2015, pronunţată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., respectiv împotriva încheierii din data de 16.01.2015, pronunţată în cauză şi a Hotărârii nr. 2/2014, pronunţată în dosar nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi s-a respins cererea de suspendare a Hotărârii nr. 1/5015 pronunţată în dosar nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., inclusiv încheierea din data de 16.01.2015 pronunţată în cauză şi a Hotărârii nr. 2/5014 pronunţată în dosar nr. x de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia formulată de reclamanta Executor Judecătoresc A. în contradictoriu cu pârâtele Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba - Iulia şi Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

Pentru a motiva această soluţie instanţa de fond a reţinut că:

Prin Hotărârea nr. 2 din data de 28.10.2014 pronunţată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost admisă acţiunea disciplinară promovată de către Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a dispus aplicarea sancţiunii disciplinare prev. de art. 49 lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, respectiv excluderea din profesie a executorului judecătoresc A., sub aspectul săvârşirii următoarelor abateri disciplinare: săvârşirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probităţii profesionale ori bunelor moravuri, întârziere sistematică şi neglijenţă în efectuarea lucrărilor şi absenţa nejustificată de la birou, prevăzute de art. 47 lit. c) e) şi f) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

Prin încheierea din data de 16.01.2015 pronunţată în dosar nr. x Comisia Superioară de Disciplină a respins ca inadmisibile excepţiile formulate de contestatoarea executor judecătoresc A., a respins ca inadmisibilă cererea de probaţiuni cu martori şi a admis cererea contestatoarei privind depunerea de concluzii scrise.

Prin Hotărârea nr. 01 din data de 30.01.2015 Comisia Superioara de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti a respins în tot contestaţia formulată de contestatoarea executor judecătoresc A. în contradictoriu intimatul cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi în consecinţă, a menţinut în tot Hotărârea nr. 2 din 28.10.2014 pronunţată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, respectiv sancţiunea aplicată de excludere din profesia de executor judecătoresc prevăzută de art. 49 lit. e) din Legea nr. 188/2000, ca fiind temeinică şi legală.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12.05.2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 78 alin. (2) noul C. proc. civ., Curtea, apreciind necesară introducerea în cauză a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti care este emitenta Hotărârii 1/2015, pronunţată în dosar nr. x i s-a pus în vedere contestatoarei, prin reprezentantul său convenţional, să precizeze în scris dacă înţelege să se judece şi cu Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. având în vedere că Hotărârea contestată, a cărei anularea se solicită, este emisă de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., însă reclamanta prin înscrisul de la dosar, a arătat că nu înţelege să solicite introducerea în cauză a acestei Comisii Superioare de Disciplină.

Or, întrucât Comisia Superioară de Disciplină a pronunţat hotărârea care face obiectul cererii de anulare se impunea chemarea în judecată a acesteia pentru a-i permite formularea de apărări, judecătorul nefiind în măsură a hotărî fără prealabila citare a acesteia.

Fără realizarea acestui consorţiu procesual pasiv obligatoriu, s-a apreciat că această contestaţie având ca obiect anularea hotărârilor este inadmisibilă.

Mai întâi, se impune a fi făcută precizarea că cererea de suspendare a celor două acte administrative a fost formulată, de reclamanta Executor judecătoresc A., în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, a fost respinsă de către instanţa de fond dar soluţia pronunţată cu privire la acest capăt de cerere ce nu a fost recurată, astfel că a intrat în puterea lucrului judecat.

Referitor la soluţia pronunţată în privinţa contestaţiei formulată de reclamantă se constată că aceasta este dată cu aplicarea greşită a normelor legale.

Conform art. 161 din Legea nr. 554/2004:

"Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept".

Potrivit art. 78 C. proc. civ.:

"(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.

(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond".

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 78 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., se poate deduce că legiuitorul a reglementat dreptul judecătorului de a dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc, dar numai în anumite condiţii, în cazurile expres prevăzute de lege şi în procedura necontencioasă.

În procedura contencioasă, se poate deroga de la principiul disponibilităţii consacrat de art. 9 C. proc. civ., doar în măsura existenţei unui text legal expres care să permită judecătorului modificarea din oficiu a limitelor procesului sub aspectul părţilor.

În lipsa acestui text legal expres este aplicabilă prevederea din art. 78 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căreia judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a unui terţ, iar dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză şi pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, judecătorul va respinge cererea fără a se pronunţa pe fond.

După cum se poate observa, art. 161 din Legea nr. 554/2004 conţine o normă supletivă pentru că se foloseşte termenul "poate", iar instanţa de contencios poate introduce fie la cerere, fie poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a altor subiecte de drept decât cele indicate iniţial ca părţi în litigiu.

Chiar dacă art. 161 din Legea nr. 554/2004 nu o prevede expres, fiind subînţeles, art. 78 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres că "judecătorul va pune în discuţia părţilor". Rezultă din coroborarea celor două texte că, atunci când se invocă, necesitatea introducerii unor alte subiecte de drept în litigiul pendinte, aceasta trebuie pusă în discuţia părţilor.

Mai mult, teza a II-a a art. 78 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres că:

"dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar instanţa apreciază că participarea acelui terţ este indispensabilă soluţionării litigiului", abia atunci poate fi respinsă cererea, fără a se pronunţa pe fond.

Toate acestea dovedesc faptul că instanţa de fond nu a respectat aceste prevederi legale în condiţiile în care a solicitat numai contestatoarei să precizeze în scris dacă înţelege să se judece în contradictoriu şi cu Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, deşi textul art. 78 C. proc. civ. instituie obligativitatea punerii în discuţia părţilor a necesităţii introducerii în cauză a altor persoane.

Mai mult, decât atât, faţă de poziţia exprimată de reclamantă prin adresa aflată la dosar fond, cât şi în concluziile scrise, instanţa de fond a respins greşit acţiunea reclamantei ca inadmisibilă deoarece, chiar în concluziile scrise, reclamanta a fost de acord să fie admisă cererea de "întregire" a cadrului procesual, dispunând la cererea sa introducerea în cauză a Comisiei Superioare de Disciplină din cadru UNEJ, urmând a fi analizate cererile formulate împotriva ambelor hotărâri.

De altfel, instanţa de fond a fost învestită, prin admiterea excepţiei de litispendenţă, atât cu acţiunea în anulare a actelor a căror nelegalitate a fost invocată, cât şi cu cererea de suspendare a Hotărârii nr. 1/2015, pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J, cerere formulată în contradictoriu cu Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, astfel că în litigiul aflat pe rolul instanţei de fond avea calitatea de pârât şi Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ.

De aceea, Înalta Curte urmează a respinge excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/2015, pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., a Hotărârii nr. 2/28.10.2014, pronunţată de Consiliul de Disciplină din cadrul C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a procesului-verbal de cercetare prealabilă încheiat la data de 08 mai 2014, de Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, ca inadmisibilă.

În baza art. 497 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat de reclamanta Executor Judecătoresc A. şi casată sentinţa atacată cu trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/2015, pronunţată în dosarul nr. x de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., a Hotărârii nr. 2/28.10.2014, pronunţată în dosarul nr. x de Consiliul de Disciplină din cadrul C.E.J. de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a procesului-verbal de cercetare prealabilă, încheiat la data de 08 mai 2014, de Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, ca inadmisibilă.

Admite recursul declarat de reclamanta Executor Judecătoresc A. împotriva sentinţei nr. 125/2015 din 23 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2018.