Taxpayer wins corporate income tax reassessment appeal; judgment quashed and remanded for missing reasoning.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Division) allowed the taxpayer's appeal, quashed the Court of Appeal Bucharest's judgment No. 405 of 16 February 2015, and remanded the case to the same court for retrial. The taxpayer had challenged a tax assessment decision and inspection report imposing additional corporate income tax of RON 17,268,514 plus late-payment penalties of RON 11,264,881 for the period January 2005–December 2008, and the administrative decision rejecting its fiscal contestation; the Court of Appeal had dismissed the action as unfounded. The High Court held that the appellate ground under Art. 488(1)(6) C. proc. civ. was well-founded because the lower court's reasoning was not properly motivated—it relied substantially on a different tax inspection report concerning VAT deductibility for a later period (June–August 2010) and a different supplier, grounds thus extraneous to the case at hand—which amounted to a failure to examine the merits. Under Arts. 20(3) and 28 of Law No. 554/2004 on administrative litigation and Art. 497 C. proc. civ., the case was remanded; the other appellate ground under Art. 488(1)(8) was not examined in light of the disposition.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 492 alin. (2) C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ; Taxpayer wins corporate income tax reassessment appeal; judgment quashed and remanded for missing reasoning: 405 of 16 February 2015, and remanded the case to the same court for retrial. The taxpayer had challenged a tax assessment decision and inspection report imposing additional corporate income tax of RON 17,268,514 plus late-payment penalties of RON 11,264,881 for the period January 2005–December 2008, and the administrative decision rejecting its fiscal contestation; the Court of Appeal had dismissed the action as unfounded. The High Court held that the appellate ground under Art. 488(1)(6) C. proc. civ. was well-founded because the lower court's reasoning was not properly motivated—it relied substantially on a different tax inspection report concerning VAT deductibility for a later period (June–August 2010) and a different supplier, grounds thus extraneous to the case at hand—which amounted to a failure to examine the merits. Under Arts. 20(3) and 28 of Law No. 554/2004 on administrative litigation and Art. 497 C. proc. civ., the case was remanded; the other appellate ground under Art. 488(1)(8) was not examined in light of the disposition.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for cassation and referral when the first-instance decision lacks proper reasoning.
Procedural rule governing the cassation and referral of the case to the same court.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 05.06.2013, reclamanta S.C. A. S.R.L., fostă S.C. B. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună:
- anularea Deciziei de Impunere nr. 93/21.04.2010 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/16.04.2010, emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale suplimentare în sumă de 17.268.514 RON, cu titlu de impozit pe profit şi 11.264.881 RON, cu titlu de majorări de întârziere;
- suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. 93/21.04.2010 şi a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/16.04.2010, emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei;
- anularea Deciziei nr. 907676/28.05.2013, prin care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a soluţionat contestaţia fiscală a reclamantei, înregistrată sub nr. x;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Prin încheierea din 30 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamanta S.C. C. S.R.L., având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x şi Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/16.04.2010 emis de A.N.A.F. - D.G.A.M.C., iar recursul declarat de reclamantă împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 395 din 3 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 405 din 16.02.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., având ca obiect anulare acte administrative fiscal, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.R.L. (fostă S.C. "C. S.R.L., care a solicitat casarea acesteia şi, în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată, anularea actelor administrativ-fiscale contestate, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
3.1. În primul motiv de recurs, fundamentat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii sau nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată.
În concret, recurenta a menţionat faptul că prima instanţă a analizat alte acte administrative fiscale decât cele deduse judecăţii în speţa de faţă şi a citat pe pagini întregi din Raportul de inspecţie fiscală nr. x/03.09.2012 care evident nu se referea:
- la furnizorii a căror achiziţii au fost refuzate de organul fiscal;
- la perioada analizată (ianuarie 2005 - decembrie 2008);
- la problema de drept supusă atenţiei în prezentul dosar (dreptul de deducere al TVA, iar nu calculul impozitului pe profit.
Recurenta a susţinut şi faptul că 90% din motivarea hotărârii judecătoreşti contestate reprezintă preluarea identică a motivelor ANAF din întâmpinarea şi răspunsul la contestaţia administrativă.
De asemenea, recurenta a menţionat şi faptul că o altă serie de argumente ale judecătorului fondului care nu au nicio legătură cu speţa de faţă sunt cele prin care acesta prezintă situaţia facturilor centralizatoare, situaţie inexistentă în acest dosar.
3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
În cadrul memoriului de recurs, partea a prezentat în detaliu criticile de nelegalitate subsumate acestui motiv de casare .
4. Apărările formulate în cauză
Intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.
Recurenta a depus răspuns la întâmpinare .
5. Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23.11.2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.
Recurenta a formulat punct de vedere la raportul întocmit .
Prin încheierea de şedinţă din data de 22.03.2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 15.06.2018.
La termenul de judecată din data de 15.06.2018, în temeiul art. 492 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a încuviinţat pentru recurenta-reclamantă proba cu înscrisuri.
6. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")
Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."
Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta nu îndeplineşte exigenţele menţionate de textul legal anterior citat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Controlul judiciar declanşat de recurenta-reclamantă S.C. "A." S.R.L. are ca obiect verificarea legalităţii:
- Deciziei de Impunere nr. 93/21.04.2010 şi Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/16.04.2010 emise de ANAF - DGAMC, prin care s-au stabilit în sarcina recurentei obligaţii fiscale suplimentare, în sumă de 17.268.514 RON, cu titlu de impozit pe profit şi 11.264.881 RON, cu titlu de majorări de întârziere aferente acestuia;
- Deciziei nr. 907676/28.05.2013 prin care ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a respins contestaţia administrativ-fiscală a recurentei, înregistrată sub nr. x.
Înalta Curte apreciază că hotărârea judecătorească contestată cuprinde considerente străine de natura cauzei care nu au nicio legătură cu raportul juridic dedus judecăţii.
În concret, instanţa de fond şi-a început motivarea la pagina 37 a sentinţei astfel: "Din analiza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/03.09.2012, se reţine că organele de inspecţie fiscală au constatat că în perioada iunie - august 2010, reclamanta a achiziţionat de la S.C. "D." S.R.L, în baza unui număr de 68 facturi, cereale constând în orz, rapiţă, grâu şi floarea soarelui, şi a dedus TVA aferentă în sumă totală de 856.754 RON, astfel:
- în luna iunie 2010, în baza a 11 facturi societatea a achiziţionat orz şi rapiţă, deducând TVA aferentă în sumă de 134.683 RON;
- în luna iulie 2010, în baza a 36 facturi societatea a achiziţionat rapiţă, grâu şi orz deducând TVA aferentă în sumă de 502.617 RON;
- în luna august 2010, în baza a 21 facturi societatea a achiziţionat grâu, orz şi floarea soarelui deducând TVA aferentă în sumă de 219.454 RON.
De asemenea, organele de inspecţie fiscală au constatat că achiziţiile de cereale au avut la bază contracte de vânzare - cumpărare în care a fost prevăzută condiţia de livrare CPT opţiunea cumpărătorului ("as per INCOTERMS 2000"), astfel că transportul şi livrarea produselor agricole transportate au fost în sarcina furnizorului S.C. D. S.R.L." (…)
"Totodată, organele de inspecţie fiscală au constatat că în ceea ce priveşte cantităţile transportate şi înscrise în avizele de însoţire a mărfii, confirmate de S.C. E. S.R.L., societate cu care reclamanta a avut încheiat contract de prestări servicii prin care se verifică şi certifică atât cantitativ cât şi calitativ intrările de cereale, sunt mult mai mari decât capacitatea de transport confirmată de organele abilitate, societatea neprezentând alte avize din care să rezulte cantităţile de cereale înscrise în avizele de însoţire a mărfurilor ca fiind transportate cu aceste mijloace de transport." (…)
"De asemenea, din analiza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/03.09.2012, se reţine că au fost constatate neconcordanţe rezultate din diferenţele între numerele mijloacelor de transport utilizate." (…)
"Prin urmare, având în vedere aspectele prezentate în urma analizării relaţiei comerciale dintre reclamantă şi S.C. "D." S.R.L., organele de inspecţie fiscală au constatat în unele cazuri deficienţe privind livrarea, recepţia şi facturarea bunurilor achiziţionate de societate de la furnizor, şi anume, au constatat că există diferenţe cantitative (în plus sau în minus) între livrările efectuate conform avizelor de însoţire a mărfii şi cele facturate, lipsa unor avize de expediţie care însoţesc mărfurile livrate, neconcordanţe şi diferenţe între datele deţinute de contestatar şi societăţile depozitare, de contestatar şi societatea cu care a avut încheiat contract de prestări servicii prin care se verifică şi certifică atât cantitativ cât şi calitativ intrările de cereale, între mijloacele de transport utilizate, atât din punct de vedere al existenţei acestora, cât şi din punct de vedere al capacităţii de transport, precum şi imposibilitatea identificării distincte a livrărilor/ieşirilor de cereale de la furnizorul S.C. "D." S.R.L., acesta fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de omisiune, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, fapt pentru care, în temeiul prevederilor legale menţionate în situaţia de fapt, organele de inspecţie fiscală nu au acordat contestatarului dreptul de deducere pentru taxa pe valoarea adăugată în sumă totală de 856.754 RON înscrisă în facturile emise în perioada iunie - august 2010 de către S.C. "D." S.R.L."
Înalta Curte reţine că S.C. "D." S.R.L. nu se regăseşte printre cei 25 de furnizori a căror achiziţii nu au fost luate în considerare de către organul fiscal la calculul impozitului pe profit aferent perioadei ianuarie 2005 - decembrie 2008. De altfel, nici nu avea cum, deoarece problema aferentă S.C. "D." S.R.L. viza deductibilitatea TVA - nu calculul impozitului pe profit - aferentă perioadei iunie 2010 - august 2010, adică o perioadă ulterioară celei analizate în prezenta cauză.
În cadrul dosarului nr. x aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, S.C. "A." S.R.L. (fostă S.C. "C. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei de Impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr. x/03.09.2012, a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/03.09.2012, precum şi a Deciziei nr. 109/25.04.2013 prin care a fost soluţionată contestaţia administrativ-fiscală. Prin sentinţa civilă nr. 1755/11.03.2015, Tribunalului Bucureşti a admis acţiunea reclamantei, anulat actele administrativ-fiscale contestate şi a obligat pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili să ramburseze reclamantei TVA în sumă de 856.754 RON. Prin decizia civilă nr. 5048/26.10.2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul declarat de ANAF, ca nefondat.
Din cele anterior prezentate rezultă cu evidenţă faptul că este vorba despre acte administrative fiscale complet diferite faţă de cele ce fac obiectul prezentei cauze.
Ca atare, Înalta Curte nu poate împărtăşi soluţia judecătorului fondului pentru că nu este corespunzător motivată, ceea ce conduce la necercetarea cauzei sub toate aspectele şi la incidenţa motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În concluzie, instanţa de control judiciar constată că nemotivarea hotărârii sub aspectele de esenţă invocate echivalează cu necercetarea fondului cauzei, atrăgând casarea sentinţei, în condiţiile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de soluţia pronunţată cu privire la primul motiv de recurs, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. (fostă S.C. B. S.R.L.), împotriva sentinţei civile nr. 405 din 16.02.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2018.