Validity of administrative sanction for indirect discrimination based on differential compensation for union activity hours

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.06.2015 sub nr. x/2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti - R.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 187/07.04.2015, emisă de autoritatea pârâtă şi exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 5000 RON ce i-a fost aplicată (astfel cum s-a indicat în dispozitivul hotărârii nr. 187/07.04.2015).

În şedinţa publică din data de 24.09.2015, reclamanta a precizat că înţelege să se judece şi în contradictoriu cu sindicatele care au formulat sesizarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, respectiv A., B., C. şi A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3402 din 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea precizată, formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, A., B., C. şi A., a anulat Hotărârea nr. 187/07.04.2015, emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a exonerat reclamanta de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 5.000 RON şi a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererile de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 3402 din 17 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în termen legal au declarat recurs atât pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cât şi pârâţii A., B., C. şi A.. Recurenţii au solicitat admiterea cererilor de recurs, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport Bucureşti - R.A.

3.1. Recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), prin cererea de recurs formulată, a invocat argumente cu privire la care a arătat că se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, apreciind că prima instanţă a pronunţat o soluţie cu încălcarea şi/sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Printr-un prim set de critici, recurentul CNCD a susţinut că hotărârea primei instanţe este criticabilă întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor incidente din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în condiţiile în care pe fondul cauzei s-ar fi impus anularea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă, ca netimbrată. Dispoziţiile legale enunţate atestă, fără putinţă de tăgadă, în opinia recurentului, că acţiunile întemeiate pe dispoziţiile legii privind contenciosul administrativ sunt supuse taxelor judiciare de timbru iar soluţia corectă şi legală pe care trebuia să o ia instanţa de fond era aceea de a constata că acţiunea nu îndeplineşte condiţiile legale şi obligatorii de plată a timbrului judiciar.

A mai susţinut recurentul că hotărârea primei instanţe este criticabilă şi nelegală întrucât a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a Legii nr. 62/2001 a dialogului social.

Examinând sesizarea, documentele depuse şi dispoziţiile incidente, CNCD a arătat că a stabilit în mod corect că, în cauză, este aplicabilă ipoteza unei discriminări indirecte în care angajatorul Regia Autonomă de Transport Bucureşti în aplicarea legii, s-a folosit de un criteriu aparent neutru, cel al sindicatului reprezentativ, care dezavantajează în mod indirect membrii şi liderii sindicatelor nereprezentative. Astfel, plata în mod netransparent şi discreţionar a orelor de lucru pentru zilele în care liderul de sindicat desfăşoară activităţi sindicale are ca efect discriminarea acelor lideri de sindicat cărora nu li se plătesc orele de activitate sindicală şi a membrilor acestor sindicate. Liderii de sindicat care nu beneficiază de plata orelor de activitate sindicală sunt dezavantajaţi faţă de cei care beneficiază.

În fine, a mai susţinut recurentul CNCD că este nelegală obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu se află în culpă procesuală, fiind doar organul administrativ cu atribuţii jurisdicţionale care a emis hotărârea contestată.

3.2 Printr-o cerere de recurs distinctă, recurenţii-pârâţi A., B., C. şi A. au criticat hotărârea primei instanţe, invocând ca temei în drept al demersului procesual, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, şi apreciind că instanţa a pronunţat o soluţie cu încălcarea normelor de drept material incidente în cauză.

În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenţii au susţinut că este vădit neîntemeiat considerentul instanţei de fond, în sensul că reclamanta nu a adoptat un comportament discriminatoriu faţă de membrii sindicatelor nereprezentative şi liderii acestora, ci a înţeles să le acorde şi lor aceleaşi drepturi ca şi membrilor sindicatului reprezentativ şi liderilor săi, greşită fiind şi raportarea instanţei doar la dispoziţiile art. 90 din Contractul colectiv de muncă pentru perioada 2014-2016, fără a avea în vedere şi dispoziţiile art. 91 din acelaşi contract colectiv.

Aceste din urmă dispoziţii, greşit ne-analizate, prevăd în mod expres dreptul reprezentanţilor sindicatului reprezentativ, convocaţi sau delegaţi la diferite acţiuni sindicale la nivel superior, până la 5 zile, care presupune lipsa lor de la locul de muncă, de a beneficia de suportarea de către regie a taxelor de participare la cursuri, seminarii, conferinţe şi congrese naţionale şi de a beneficia în această perioadă de plata salarului de bază, negociat, de aceste drepturi nebeneficiind însă reprezentanţii sindicatelor nereprezentative.

Astfel, în opinia recurenţilor pârâţi, CNCD în mod corect a apreciat că în cauză este vorba despre o discriminare indirectă, în sensul şi cu motivarea reţinute prin hotărârea a cărei anulare s-a solicitat.

4. Apărările formulate în cauză

Regia Autonomă de Transport Bucureşti - RA (RATB), intimată-reclamantă în cauză, a formulat întâmpinare la motivele de recurs, înfăţişate de toţi recurenţii, solicitând, în esenţă, respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea hotărârii primei instanţe, apreciată ca fiind corectă şi deplin întemeiată.

La rândul lor, A., B., C. şi A. au formulat întâmpinare arătând că sunt de acord cu admiterea recursului formulat de recurentul CNCD.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 26 octombrie 2017 s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu menţiunea că părţile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 22 februarie 2018, având în vedere că în raport s-a considerat că recursurile sunt admisibile în principiu, completul de filtru a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pentru data de 15 iunie 2018.

6. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei reclamante, Înalta Curte, reverificând probatoriul administrat, faţă de conţinutul prevederilor legale aplicabile, apreciază că ambele cereri de recurs sunt nefondate, iar hotărârea primei instanţe nu se impune a fi reformată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că va analiza distinct motivele de recurs ce se regăsesc cuprinse numai în cererea recurentului CNCD, urmând totodată a răspunde prin considerente comune criticilor similare înfăţişate în ambele cereri de recurs.

6.1 Analizând aşadar punctual motivele de recurs cu care a fost investită, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate şi ca atare nu pot fi primite criticile şi susţinerile recurentului CNCD în sensul că se impunea ca hotărârea instanţei de fond să fie anulată ca netimbrată, în esenţă pentru neîndeplinirea condiţiei de plată a timbrului judiciar.

Independent de împrejurarea că o atare excepţie nu a fost invocată şi în faţa instanţei de fond, în sensul că niciuna dintre părţile din cauză nu a contestat modalitatea de satisfacere a timbrajului de către reclamantă, instanţa de control judiciar reţine că actele dosarului atestă, fără echivoc, că acţiunea de faţă a fost înregistrată la instanţa competentă la data de 02.06.2015, intimata reclamantă RATB respectând întocmai obligaţia ce i-a fost pusă în vedere, în sensul de a achita taxa de timbru în cuantum de 50 de RON, dovada în acest sens fiind ataşată la dosar (fila 12).

Taxa de timbru a fost stabilită şi achitată raportat la dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, act normativ deplin aplicabil acţiunii de faţă şi prin care, la art. 58 s-a prevăzut în mod expres că la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe se abrogă Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, ceea ce demonstrează că o atare taxă nu se impunea a mai fi achitată în cauză şi tocmai de aceea nici nu i s-a mai solicitat reclamantei sa facă o plată cu acest titlu .

Nefondată este şi susţinerea recurentului CNCD în sensul că a fost în mod nelegal obligat la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţinând că prima instanţă, stabilind obligarea tuturor pârâţilor la plata sumei de 50 RON către societatea reclamantă, suma reprezentând tocmai taxa judiciară de timbru, urmare admiterii acţiunii reclamantei intimate, a făcut în cauză aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 451 şi respectiv 453 C. proc. civ., potrivit cu care, partea care pierde procesul urmează a fi obligată la cererea părţii care a câştigat, la plata cheltuielilor de judecată.

6.2 Cu referire la susţinerile ce se regăsesc în ambele cereri de recurs în sensul că, prima instanţă, prin hotărârea adoptată a interpretat şi aplicat în mod nelegal prevederile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de verificare a actelor dar şi a probatoriilor administrate în cauză reţine, în acord cu cele arătate şi de judecătorul fondului, în sensul că prin înscrisurile depuse la dosar reclamanta RATB a demonstrat că a înţeles să acorde aceleaşi drepturi şi membrilor din sindicatele nereprezentative şi liderilor acestora.

Rezultă din probatoriul administrat că la data de 03.01.2014 intimata-reclamantă a încheiat o serie de acorduri cu sindicatele nereprezentative, inclusiv cu sindicatele recurente, având ca obiect, în esenţă, plata orelor efectuate pentru activităţi sindicale/membru de sindicat/lună, inclusiv plata liderilor nucleelor sindicale, pentru activităţile sindicale, cu precizarea expresă în cuprinsul acestor acorduri că ele pot fi modificate în funcţie de actualizarea contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul regiei.

Trimiterea şi respectiv corelarea prevederilor din cuprinsul acestor acorduri cu prevederile contractului colectiv de muncă demonstrează netemeinicia susţinerilor recurenţii pârâţi cu referire la analiza întreprinsă de judecătorul fondului.

În aceste condiţii, şi în opinia instanţei de control judiciar, rezultă că argumentaţia decizorie inserată în cuprinsul hotărârii CNCD ce formează obiectul acţiunii de faţă, în sensul că plata în mod netransparent şi discreţionar a orelor de lucru pentru zilele în care liderul de sindicat desfăşoară activităţi sindicale are ca efect discriminarea acelor lideri de sindicat cărora nu li se plătesc orele de activitate sindicală şi a membrilor acestor sindicate, liderii ce nu beneficiază de plata orelor fiind dezavantajaţi faţă de cei care beneficiază, nu este susţinută de probatoriul administrat în faţa instanţei, probatoriu ce demonstrează că reclamanta a înţeles să confere aceleaşi drepturi şi membrilor din sindicatele nereprezentative, prin acordurile încheiate distinct, depuse la dosar.

De altfel o atare situaţie de fapt, probată în cauză, respectiv dovezile necontestate, ca element de noutate, constând şi în depunerea la dosar a tabelelor ce atestă numărul orelor şi plata corespunzătoare a activităţii sindicale desfăşurată de sindicatele nereprezentative (filele 40-48 dosar fond) fac ca nici trimiterea din cuprinsul hotărârii CNCD la o jurisprudenţa anterioară a ICCJ - SCAF (Decizia nr. 748/18.02.2014) să nu fie relevantă, în condiţiile în care, în respectiva cauză, ce a avut ca obiect o Hotărâre CNCD din anul 2012, nu s-a făcut nicio trimitere la existenţa unor eventuale înscrisuri similare.

Concluzionând, Înalta Curte reţine ca instanţa de fond, într-o manieră coerentă şi convingător argumentată a reţinut în mod corect că nu se impune menţinerea hotărârii CNCD atacate, nr. 187/07.04.2015 întrucât în contextul factual al prezentei cauze nu se poate reţine existenţa unei discriminări indirecte de care s-ar fi folosit angajatorul, respectiv intimata reclamantă pentru a dezavantaja în mod indirect liderii de sindicat nereprezentativ şi membrii acestor din urmă organizaţii.

Hotărârea recurată este rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări a tuturor prevederilor legale incidente la situaţia de fapt, concretă, din cauză, astfel că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de recurenţii pârâţi şi nu se impune reformarea sentinţei.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul de faţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, A., B., C. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 3402 din 17 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2018.