FEADR agricultural funding revocation contested via res judicata from parallel annulment of linked enterprise's aid denial

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.05.2014, precum şi a Deciziei nr. 25428/23.07.2014 de soluţionare a contestaţiei administrative, emisă de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1528 din 28 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a anulat Decizia nr. 25428/23.07.2014 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.05.2014 şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1528 din 28 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond a încălcat normele de drept material care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, precum şi dispoziţiile Legii nr. 346/2004.

Astfel, în ceea ce priveşte avantajul necuvenit creat de intimata-reclamantă, din verificarea extraselor de cont depuse în dosarul cererii de plata nr. 2, s-a observat că unele extrase de cont ale beneficiarului A. I.I. sunt ridicate de către B., aceeaşi persoană depunând bani în contul deţinut de A. I.I. la C., sume care sunt folosite la achitarea facturilor emise de constructorul investiţiei, D. S.R.L. Totodată, s-a constatat că această din urmă societate are sediul social contractat prin Contractul de comodat din data 03.09.2012, încheiat cu E. S.R.L. (asociat unic B.) iar asociatul unic şi administratorul societăţii D. S.R.L. este F., care are şi calitatea de angajat în cadrul G. S.R.L.

De asemenea, fluxul de numerar dinspre B. spre ambele întreprinderi individuale, faptul că ambii beneficiari au obţinut terenul pe care se realizează investiţiile prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu B., legăturile dintre cele trei persoane (de rudenie între H. şi B. şi de afaceri între A. şi B.), împrejurarea că ambele cereri de finanţare au fost depuse la CRPDRP IAŞI în data de 06.11.2009, precum şi faptul că cei doi beneficiari au acelaşi proiectant elaborator al studiului geotehnic, acelaşi verificator de proiect, acelaşi furnizor de bunuri, aceleaşi persoane în comisiile de licitaţii pentru achiziţia de bunuri şi lucrări, dar şi aceeaşi firmă de consultanţă, reprezintă indicatori, care priviţi în ansamblul lor, au condus la concluzia unei coordonări deliberate a celor doi beneficiari, coordonare care creează indiciile existenţei unor condiţii artificiale în scopul obţinerii unui ajutor financiar nerambursabil necuvenit.

Referitor la reţinerea instanţei de fond privind incidenţa prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, recurenta-pârâtă arată că structurile AFIR efectuează verificări strict în baza unor proceduri interne acreditate, fapt care nu însemnă că în situaţia în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate de către compartimente specializate sau chiar instituţii externe cu atribuţii de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acţiunile întreprinse.

Pentru a se putea discuta aplicabilitatea prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, este necesară întrunirea cumulativă a celor două condiţii, respectiv eroarea autorităţii şi nedepistarea acesteia de către beneficiar în mod rezonabil. Or, în situaţia în care este dovedită clar intenţia beneficiarului de eludare a normelor legale prin crearea în mod artificial a condiţiilor de obţinere a ajutorului financiar nerambursabil, este evident că nu se pune în discuţie o eroare ce nu a fost depistată de beneficiar în mod rezonabil ci doar nedepistarea neregulii de către autoritate într-o anumită etapă procedurală a proiectului.

Referitor la aprecierea primei instanţe privind lipsa unor legături care să demonstreze că întreprinderile sunt legate, conform prevederilor Legii nr. 346/2004, este de reţinut legătura legală a beneficiarului A. cu B., respectiv asocierea din cadrul societăţii G. S.R.L., şi calitatea de administrator cu puteri depline a solicitantului în cadrul celor două entităţi juridice, calitate ce prezumă exercitarea unei influenţe dominante de către o persoană sau grup, fiind îndeplinită şi condiţia de a-şi desfăşura activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă A. Întreprindere Individuală a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând apărările formulate în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 18 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 14 martie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă Întreprindere Individuală A. a supus controlului de legalitate Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.05.2014, emis de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, prin care s-a stabilit o valoare a creanţei bugetare rezultate din nereguli în cuantum de 275.954,51 RON, precum şi Decizia nr. 25428/23.07.2014, prin care autoritatea publică pârâtă a respins contestaţia administrativă formulată de reclamantă.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor mai sus indicat, s-a reţinut nemenţinerea eligibilităţii proiectului x, finanţat prin FEADR, prin nerespectarea criteriilor de eligibilitate, având în vedere legăturile existente între întreprinderile beneficiare (A. I.I. şi H. I.I.), societăţile constructoare (D. S.R.L. şi I. S.R.L.) şi B. (personal sau prin intermediar G. S.R.L. şi E. S.R.L.) şi faptul că cele două investiţii funcţionează în aceeaşi curte şi au acces reciproc la facilităţile create, constatându-se fracţionarea investiţiei prin crearea în mod artificial a două firme pentru obţinerea unui ajutor nerambursabil sporit şi crearea de condiţii artificiale pentru obţinerea finanţării.

Sunt indicate ca elemente obiective pe baza cărora s-a apreciat că I.I. H. şi I.I. A. nu sunt entităţi de sine stătătoare: fluxul de numerar dinspre B. spre ambele întreprinderi individuale; faptul că acelaşi B. a vândut terenul necesar investiţiilor către beneficiarii FEADR; implicarea acestuia în procedurile de achiziţii şi legăturile acestuia, prin societatea E. S.R.L., cu constructorii celor două investiţii.

Cu privire la elementele subiective, s-a reţinut că "legăturile înseamnă şi situaţia în care mai mulţi investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice şi prezintă legături geografice (amplasate în aceeaşi locaţie), economice (au un finanţator comun), funcţionale (facilităţi cu acces comun), legale sau de ordin personal (ambii administratori sunt angajaţi ai societăţii G. S.R.L.)".

Înalta Curte apreciază întemeiate susţinerile intimatei-reclamante care, făcând referire la decizia nr. 2990 din 13 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x, a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

Prevederile legale enunţate reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat, caz în care, nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior prin hotărâre judecătorească, astfel încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă rezolvarea a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispoziţiile exprese ale art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

În optica legiuitorului, există deopotrivă încălcare a autorităţii de lucru judecat nu doar atunci când vin în contradicţie dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, ci şi atunci când contradicţia operează între considerentele acestora, în sensul de a se nega ceea ce s-a stabilit anterior asupra unei chestiuni litigioase care a făcut obiect al dezbaterilor şi al verificării jurisdicţionale, lucrul judecat având şi o funcţie pozitivă care impune judecăţii ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranşate deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat.

Drept urmare, cea de-a doua instanţă nu mai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească şi pe care nu o poate ignora.

Or, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x, prin decizia nr. 2990 din 13 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost menţinută soluţia de admitere a acţiunii similare formulate, în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, de către H. - Întreprindere Individuală, în legătură cu care s-a afirmat în prezentul litigiu că a acţionat concertat cu intimata-reclamantă Întreprindere Individuală A., pentru crearea de condiţii artificiale în vederea accesării fondurilor nerambursabile.

Prin această decizie, referitor la susţinerile recurentei-pârâte Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale în sensul că reclamanta H. - Întreprindere Individuală ar avea legături strânse cu A. - Întreprindere Individuală, s-a reţinut că respectiva calitate de membru a dl. B. în comisia de evaluare a ambelor societăţi, şi faptul că acesta a fost posesorul iniţial al terenului pe care sunt amplasate investiţiile, nu dovedeşte că cele două beneficiare ale finanţării ar deţine împreună investiţii complementare, aşa cum susţine recurenta.

În ceea ce priveşte existenţa unor legături de rudenie între reclamanta H. şi B., din copia certificatelor de naştere aflate la dosar, a rezultat, contrar susţinerilor recurentei, că cele două persoane nu sunt fraţi.

Potrivit considerentelor instanţei de recurs, nici faptul că cele două beneficiare şi-ar fi împărţit cheltuielile în vederea elaborării studiului geotehnic, nu poate constitui un element care să dovedească complementaritatea investiţiilor, deoarece aceasta a avut drept scop reducerea costurilor investiţiei.

Împrejurarea că investiţiile sunt situate una lângă alta şi nu ar exista delimitări între ele, nu poate constitui un indicator, alături de faptul că studiile de fezabilitate şi planurile de afaceri ar fi asemănătoare, fiind întocmite de acelaşi consultant, nu pot conduce la concluzia că activitatea uneia dintre firme ar fi complementară celeilalte şi nici nu se poate reţine că cei doi beneficiari şi-ar presta servicii reciproc sau către societăţi comerciale în care au calitatea de asociat.

Instanţa de recurs a constatat, de asemenea, că recurenta-pârâtă nu a invocat aspecte care să dovedească îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 44 alin. (1) - (3) din Legea nr. 346/2004, pentru a se putea considera că întreprinderile beneficiare H. şi A., sunt întreprinderi legate. În acest context, nu poate fi reţinută incidenţa art. 44 alin. (4) şi (5) din legea menţionată, numai pentru că cele două entităţi juridice au acelaşi domeniu de activitate cu coduri CAEN.

Mai mult, deşi s-a susţinut că din analiza contractelor de prestări servicii ale celor doi beneficiari rezultă că aceştia îşi prestează servicii reciproc sau către societăţile comerciale în care au calitatea de asociat, la dosarul cauzei nu s-au depus asemenea dovezi şi nu s-a precizat care ar fi serviciile prestate reciproc şi care ar fi societăţile comerciale în care cei doi beneficiari ar avea calitatea de asociat.

În raport de dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte nu poate ignora caracterul definitiv al deciziei nr. 2990 din 13 octombrie 2017, pronunţată cu privire la H. - Întreprindere Individuală, prin care s-a statuat asupra situaţiei de fapt şi de drept ce priveşte, deopotrivă, şi pe intimata-reclamantă A. - Întreprindere Individuală, în condiţiile în care, în prezenta cauză nu au fost relevate împrejurări diferite, de natură să conducă la o altă soluţie.

Această statuare printr-o hotărâre judecătorească anterioară asupra chestiunii de drept în litigiu, prin care s-a stabilit că nu s-au demonstrat legăturile existente între cei doi beneficiari (H. - Întreprindere Individuală şi A. - Întreprindere Individuală) şi B., şi s-a reţinut că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 44 din Legea nr. 346/2004 în privinţa celor două întreprinderi, nu mai poate face obiectul unei evaluări proprii a prezentei instanţe de control judiciar, neputându-se primi vreo dovadă contrară, faţă de caracterul absolut al prezumţiei de lucru judecat, care a intervenit în cauză.

Legătura de rudenie confirmată, în litigiul de faţă, între A. şi B., nu este de natură a dovedi, prin ea însăşi, îndeplinirea elementului subiectiv al creării de condiţii artificiale în vederea obţinerii ajutorului nerambursabil, în condiţiile în care, nu s-a demonstrat existenţa unor legături geografice, economice, funcţionale şi legale, între proiectele celor două entităţi juridice în discuţie.

Pentru motivele arătate, reţinând incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, nu se mai impune examinarea criticilor formulate de recurentă în susţinerea motivului de casare invocat în recurs.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 1528 din 28 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2018.