Judicial inability to nullify statutory prison-place caps for magistrate promotions on grounds of indirect discrimination against assimilated legal staff

Asupra contestaţiei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată

1.1 Prin Hotârârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 s-a dispus:

Art. l - Respingerea plângerilor prealabile formulate de domnii procurori A., B., C., D., E. şi de doamna judecător F., candidaţi la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor.

Art. 2 - S-a luat act de memoriile formulate de mai mulţi candidaţi şi s-a dispus sesizarea Comisiei nr. 2 în vederea modificării dispoziţiilor Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 621/2006 modificată.

Art. 3 - Suplimentarea locurilor pentru promovarea pe loc pentru toţi candidaţii care au obţinut medii egale cu cea a ultimului candidat, (...).

Art. 4 - Respingerea redistribuirii diferenţei de 4 locuri rămase neocupate la nivel de tribunal - drept comercial şi drept financiar fiscal.

Art. 5 - Respingerea memoriilor privind suplimentarea formulate de către ceilalţi candidaţi care nu au obţinut medii egale cu cea a ultimului candidat declarat admis.

Art. 6 - Aplicarea criteriilor de departajare prevăzute de Regulament, pentru candidaţii care au obţinut medie egală cu cea a candidatului clasat pe ultimul loc la concursul de promovare efectivă.

Art. 7 - Validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare, efectivă şi pe loc, a judecătorilor şi procurorilor, conform Anexei nr. 1, parte integrantă din hotărâre.

Astfel, prin Hotărârea contestată s-a respins memoriul formulat de doamna judecător G., prin care solicita suplimentarea posturilor de judecător/procuror scoase la concurs pentru promovarea pe loc, validarea rezultatului şi promovarea prin recunoaşterea gradului profesional de curte de apel, invocând discriminarea faţă de modalitatea de promovare a personalului specialitate juridică din Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Naţional de Criminologie, Institutul Naţional de Expertize Criminalistice şi din Institutul Naţional al Magistraturii.

2. Contestaţia dedusă judecăţii

Împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 a formulat contestaţie doamna judecător G., solicitând, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii şi cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, citat în conformitate cu art. 27 alin. (1) şi (3) din O.G. nr. 137/2000, anularea dispoziţiei de respingere a cererii pe care a formulat-o, de validare a rezultatului concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor pe loc, organizat- la data de 26.11.2017, şi obligarea intimatului CSM de a emite o hotărâre de validare a rezultatului concursului şi promovare a sa pe loc, în rang profesional de judecător de Curte de Apel.

Susţine contestatoarea că acţiunea este admisibilă şi a fost formulată în termenul legal.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea arată că a obţinut nota 9.10 la concursul de promovare pe loc, peste media generală 7, fiecare notă fiind peste nota 5, potrivit art. 27 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de promovare aprobat prin Hotărârea CSM nr. 621/2006, astfel că promovarea pe loc se impune, indiferent dacă nota se încadrează în numărul limitat de locuri alocat pentru materia Dreptul Muncii, întrucât stabilirea unui număr limitat de locuri constituie o măsură discriminatorie prin raportare la modul în care promovează personalul de specialitate juridică, asimilat magistraţilor.

În acest sens, arată că art. 45 din Legea nr. 303/2004 prevede posibilitatea organizării unui concurs de promovare pe loc pentru magistraţi, ceea ce presupune o concurenţă, o competiţie, conform definiţiei termenului din DEX, pe când art. 87 din Legea nr. 303/2004, reglementează drepturile şi îndatoririle personalului de specialitate juridică asimilat magistraţilor în ceea ce priveşte examenul de promovare, ceea ce, în accepţiunea proprie a termenului, nu presupune concurenţă, ci reprezintă doar un mijloc de verificare a cunoştinţelor, instituind astfel, în favoarea acestora, un drept la promovare pe loc mai favorabil decât al magistraţilor cu care se asimilează, în condiţiile în care promovarea pe loc nu presupune a priori existenţa unor locuri vacante la instanţele superioare.

În sensul celor susţinute, contestatoarea a invocat excepţia de neconstituţionalitate a tezei finale a art. 45 din Legea nr. 303/2004, care face referire la stabilirea unui număr limitat de locuri pentru concursul de promovare pe loc în funcţii de execuţie, prin raportare la art. 87 din Legea nr. 303/2004 şi art. 16 din Constituţie.

În continuare, contestatoarea a exemplificat situaţia de discriminare pretinsă cu articole din Regulamentul de organizare a concursului, adoptat prin hotărârea CSM nr. 621/2006, comparativ cu cele care reglementează organizarea examenului de promovare, cuprinse în Regulamentul adoptat prin Ordinul MJ nr. 663/2007, susţinând, în plus, că, spre deosebire de judecători, personalul asimilat poate promova pe loc în grad profesional echivalent inclusiv celui de ICCJ.

Contestatoarea apreciază că astfel se creează o diferenţiere ce nu poate fi justificată nici pe considerente administrative şi se instituire un privilegiu în favoarea personalului asimilat. Precizează şi faptul că pentru nicio altă categorie profesională promovarea pe loc nu impune un număr de locuri, ci reglementează organizarea de examene, menţionând, cu titlu de exemplu, pe medici, profesori, militari, funcţionari publici, personal silvic, poliţişti.

Invocă O.G. nr. 137/200 şi Directivele 2000/43/CE şi2000/78/CE, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1038/14.09.2010, în susţinerea discriminării indirecte de jure la care susţine că sunt supuşi magistraţii în condiţiile în care sunt tratate diferit două categorii de persoane atunci când nu există nicio distincţie relevantă.

3. Apărarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, la data de 27 aprilie 2018, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată cu motivarea că, potrivit legislaţiei primare şi secundare, promovarea efectivă şi pe loc a magistraţilor se face în limita unui număr de locuri, pentru promovarea pe loc acestea stabilindu-se prin aprobarea anuală a CSM, de asemenea fiind necesară asigurarea finanţării posturilor de către Ministerul Justiţiei.

Invocă jurisprudenţa ICCJ în ceea ce priveşte motivul de contestaţie privind discriminarea referitoare la forma de promovare pe loc a magistraţilor, aplicabilă şi în acest litigiu şi susţine că, astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, instanţa de judecată nu ar putea constata existenţa unei situaţii discriminatorii care îşi are izvorul direct în conţinutul unor norme legale.

Precizează că situaţia celor două categorii socio-profesionale nu este identică, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcţii de execuţie, în cazul judecătorilor, principala formă de promovare fiind cea efectivă, pe linie verticală, cei promovaţi pe loc având posibilitatea de a se transfera la instanţa corespunzătoare gradului profesional dobândit.

Invocă hotărârea CJUE în cauza C310/10 Agafiţei şi alţii, susţinând şi faptul că, dacă nu s-ar prevedea un număr de locuri, s-ar ajunge la situaţia în care ar fi discriminaţi candidaţii înscrişi la concursul de promovare efectivă, la care concurenţa este foarte mare şi şansele de reuşită mai reduse.

4. Procedura derulată

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au ataşat actele administrative atacate şi documentaţia aferentă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contestaţia formulată de contestatoare la hotărârea CSM, se susţine că stabilirea unui număr limitat de locuri la concursul de promovare pe loc este discriminatorie faţă de situaţia personalului asimilat magistraţilor care susţine doar un examen de verificare a cunoştinţelor.

În primul rând, instanţa constată că stabilirea numărului de locuri a fost făcută prin Hotărârea CSM nr. 941/21.09.2017 a Plenului CSM, şi nu prin hotărârea atacată în prezenta cauză.

Cu toate acestea, presupunând că interesul direct, personal, actual al contestatoarei de a ataca procedura de desfăşurare a concursului s-a născut la momentul la care aceasta a îndeplinit condiţiile de notă şi medie necesare pentru promovare, condiţii ce au fost atestate la momentul validării concursului prin Hotărârea nr. 1317/19.12.2017, motivul de nelegalitate invocat, respectiv instituirea unei situaţii discriminatorii, poate fi analizat în cadrul unei contestaţii formulate împotriva acestei hotărâri.

Asupra acestui aspect, Înalta Curte reţine că reglementarea diferită a condiţiilor în care poate fi dobândit un grad profesional superior, respectiv prin concurs cu limitarea numărului de locuri în cazul magistraţilor şi prin examen în cazul personalului asimilat magistraţilor, este conţinută în dispoziţiile Legii nr. 303/2004, ca reglementare primară, prin acte administrative subsecvente, respectiv Hotărâre a Plenului CSM/Ordin de Ministru, fiind dezvoltat modul de organizare efectivă a concursului/examenului.

Este pertinentă invocarea de către intimatul CSM a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, exprimată prin Decizia nr. 1325/4.12.2008, conform căreia instanţa judecătorească nu poate să înlăture sau să refuze aplicarea unui act normativ cu putere de lege, pe motiv că este discriminatoriu, şi să îl înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu un alt text de lege în vigoare.

Prin urmare, a înlătura dispoziţiile art. 45 teza ultimă din Legea nr. 303/2004, conform cărora "Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii", pe motiv că sunt discriminatorii excedează limitelor de competenţă ale puterii judecătoreşti, reprezentând o ingerinţă în atribuţiile puterii legiuitoare de a edicta conţinutul respectivei norme juridice.

În consecinţă, având în vedere faptul că Înalta Curte nu poate să considere neaplicabil textul de lege, calificându-l drept o măsură discriminatorie, şi cum în speţă acesta a fost aplicat în cazul contestatoarei, constatându-se că aceasta nu se încadrează în limita locurilor aprobate pentru disciplina la care a concurat, prin urmare, nefiind îndeplinite astfel în totalitate condiţiile care să îi permită accederea la gradul profesional superior, contestaţia urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Concluzia formulată are în vedere şi faptul că, astfel cum sunt reglementate cele două categorii socio-profesionale, rezultă că ele au un regim distinct, căruia i s-au atribuit reguli distincte de organizare şi funcţionare, inclusiv sub aspectul recunoaşterii gradelor profesionale. Este adevărat că personalul asimilat se bucură de aceleaşi drepturi cu magistraţii, însă această asimilare nu este de natură a determina o identitate de situaţii comparabilă într-o verificare a caracterului discriminatoriu al unei norme.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea G. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1317 din 19 decembrie 2017, în contradictoriu cu intimaţii CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII şi CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 iunie 2018.