Eligibility of Natura 2000 state aid compensation contingent on valid EU Commission approval and domestic methodological norms

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 26 iunie 2015 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Obştea A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediulului, Apelor şi Pădurilor, pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunţată, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 460.241,17 RON reprezentând compensaţii cu titlu de ajutor de stat aferent anului 2014 pentru produsele de masa lemnoasa pe care nu le-au putut recolta in calitate de proprietară pentru suprafaţa de pădure de 2046,90 ha, precum şi a dobânzilor calculate asupra debitului principal in cuantum de 460.241,17 RON RON, începând cu data de 29.12.2014 - dată la care creanţa a devenit exigibilă.

S-a arătat că datorită refuzului de avizare a documentaţiei prin care trebuiau calculate şi acordate compensaţiile, reclamanta a fost nevoită să solicite acordarea acestora în instanţă.

S-a solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 386/2015 din 29 septembrie 2015 a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta Obştea A., împotriva pârâtului Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a obligat pârâtul la plata sumei de 460.241,17 RON către reclamanta, reprezentând compensaţii aferente anului 2014, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume începând cu data de 07.04.2015 şi până la achitarea integrală. A obligat pârâtul la plata sumei de 5629,80 RON către reclamantă cheltuieli de judecată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor (în prezent Ministerul Apelor şi Pădurilor), care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

Într-o primă critică, pârâtul Ministerul Mediului a arătat că în calitatea sa de autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură nu poate dispune plata ajutoarelor de stat/compensaţiilor acordate proprietarilor de terenuri forestiere, situate în arii naturale protejate, în care au fost instituite măsuri de protecţie, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legale. Instanţa de fond a apreciat în mod greşit că în cauză sunt îndeplinite cerinţele legii interne, atâta vreme cât nu există Decizia Comisiei Europene pentru aprobarea ajutorului de stat şi nu a fost adoptată o hotărâre de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii.

Pe de altă parte, atâta timp cât documentele ce ar trebui avizate de către instituţiile abilitate, conform prevederilor legale nu au fost prezentate de reclamantă, nu sunt îndeplinite cerinţele Codului silvic. De altfel, în lipsa Normelor metodologice menţionate anterior nu pot fi verificate şi avizate, formularele de decont justificativ, pentru acordarea de compensaţii, de către autorităţile abilitate, în acest sens.

O a doua critică vizează faptul că suma solicitată de reclamantă nu rezultă dintr-o creanţă cu caracter cert, lichid şi exigibil - întrucât inexistenţa normelor metodologice împiedică stabilirea cuantumului sumei datorate. Chiar dacă a fost emisă Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5166/19.07.2012, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, aceasta nu este aplicabilă în speţă, având în vedere termenul de valabilitate a acesteia.

În esenţă, criticile pârâtului vizează faptul că instanţa de fond a interpretat greşit normale de drept material incidente în cauză şi că nu sunt îndeplinite cerinţele Codului silvic şi nici cele privind dreptul unional privind acordarea ajutorului de stat pentru plata ajutoarelor de stat/compensaţiilor acordate proprietarilor de terenuri forestiere, situate în arii naturale protejate, în care au fost instituite măsuri de protecţie.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 30 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 24 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate în recurs se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Pentru a răspunde criticilor formulate de pârât, Înalta Curte trebuie să lămurească dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru acordarea compensaţiilor solicitate de reclamantă pentru anul 2014, prin raportare la dispoziţiile legale de drept intern, de drept european, dar şi ţinând cont de jurisprudenţa instanţei supreme în această materie.

i) Aspecte de drept procesual privind litigiul dedus judecăţii

Reclamanta Obştea A. este proprietara unei suprafeţe de teren de 6554,49 ha de teren forestier, conform Titlurilor de proprietate nr. x, nr. x/06.11.2006 şi nr. x/06.11.2006. Suprafaţa de 2046,90 ha a fost cuprinsă în aria total protejată a Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 România în zona de tipul funcţional T1 şi T 2, aşa cum rezultă din Ordinul nr. 1964/2007 al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile.

Reclamanta a formulat cererea nr. 613/29.12.2014 adresată CRSC Râmnicu Vâlcea prin care a solicitat acordarea compensaţiilor pentru anul 2014 vizând suprafaţa forestieră afectată de Situl Natura 2000. Prin adresa nr. x/2015 CRSC Vâlcea a avizat favorabil solicitarea reclamantei şi a înaintat decontul justificativ către ANAF Craiova. S-a făcut referire la adresa nr. x prin care Ministerul apelor şi pădurilor a refuzat plata compensaţiilor solicitate cu titlu de ajutor de stat aferent anului 2014.

Urmare a acestui refuz, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Medialului, Apelor şi Pădurilor, pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunţată, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 460.241,17 RON reprezentând compensaţii cu titlu de ajutor de stat aferent anului 2014 pentru produsele de masă lemnoasă pe care nu le-au putut recolta in calitate de proprietară pentru suprafaţa de pădure de 2046,90 ha, precum şi a dobânzilor calculate asupra debitului principal in cuantum de 460.241,17 RON, începând cu data de 29.12.2014 - dată la care creanţa a devenit exigibilă.

ii) Dispoziţiile de drept european ce reglementează acordarea compensaţiilor

În ceea ce priveşte legislaţia europeană aplicabilă la nivelul anului 2014 trebuie menţionat Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 347 din 20.12.2013.

Relevante în acest sens sunt dispoziţiile art. 30 alin. (6) lit. a) potrivit cărora: "Următoarele suprafeţe sunt eligibile pentru plăţi: (a) zonele agricole şi forestiere Natura 2000 delimitate în conformitate cu Directivele 92/43/CEE şi 2009/14;"

Potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. (1) din Regulament, privind ajutorul de stat: "Cu excepţia cazului în care prezentul titlu conţine dispoziţii contrare, articolele 107, 108 şi 109 din TFUE se aplică sprijinului pentru dezvoltare rurală acordat de statele membre."

În acest context trebuie avut în vedere şi Regulamentul (UE) nr. 1310/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a anumitor dispoziţii tranzitorii privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în ceea ce priveşte aplicarea acestora în anul 2014 - publicat în jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 347 din 20.12.2013.

În ceea ce priveşte Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020, document publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2014/C 204/01, menţionăm Capitolul 2, subcapitolul 2.5 "Ajutoare notificabile", pct. 36, potrivit căruia:

"În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 107 alin. (1) din tratat, statele membre trebuie să notifice Comisiei ajutoarele acordate în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale în temeiul articolului 108 alin. (3) din tratat şi nu pun în aplicare măsura propusă înainte de pronunţarea unei decizii finale în cadrul acestei proceduri, cu excepţia măsurilor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de un regulament de exceptare pe categorii."

În ceea ce priveşte Decizia Comisiei Europene C (2012) 5166 din 19 iulie 2012, este întemeiată susţinerea pârâtului că aceasta nu se aplică pentru anul 2014, deoarece acest act administrativ se poate aplica numai pentru perioada stabilită de Comisie, adică până la 31 decembrie 2013.

Astfel, potrivit prevederilor pct. 11 din Decizia Comisiei Europene:

"schema, care va expira la data de 31 decembrie 2013, nu va intra în vigoare decât după ce va fi aprobată de Comisie şi publicată în Monitorul Oficial al României (...)." iii) Dispoziţiile de drept intern ce reglementează acordarea compensaţiilor

Potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) pct. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic în varianta în vigoare la 1 ianuarie 2010:

"În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru:

(...) b) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă;"

Prin O.G. nr. 14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condiţiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007-2013. În concret, prin art. 4 lit. s) pct. 4 din acest act normativ se conferă Guvernului competenţa de a acorda forme de ajutor de stat pentru activităţile de dezvoltare rurală, respectiv pentru plăţile Natura 2000.

Potrivit art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010:

"Normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în domeniul ajutorului de stat, şi reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă şi valoare în RON, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere şi control."

Din jurisprudenţa Înaltei Curţi în această materie rezultă că: "Normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului, în condiţiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul cât şi criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere şi control." (Deciziile nr. 3282 din 27 oct. 2017 şi 4126 din 15 decembrie 2017, ICCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal).

Aşadar, în temeiul actelor normative menţionate anterior, ar fi trebuit să se elaboreze proiectul de hotărâre de Guvern privind Normele metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000 şi să fie concepută concepută schema de ajutor de stat pentru acordarea acestor compensaţii.

Este adevărat că la momentul judecării recursului a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 447/2017, însă, în conformitate cu principiul neretroactivităţii legii civile, aceasta are efect numai pentru viitor, dispoziţiile sale nefiind incidente pentru anul 2014.

În speţă, pentru anul 2014 nu s-a procedat în conformitate cu prevederile legale, ceea ce înseamnă că nu există nici proiectul de hotărâre de Guvern şi nici notificarea Comisiei Europene pentru aprobarea ajutorului de stat, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea cerinţelor legale, aşa cum rezultă acestea, atât din dreptul unional, cât şi din dreptul intern.

iv) Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 36/23.11.2015 pronunţată de Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 107 din 11.02.2016, s-a statuat că:

"Pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010."

Aşadar, din punct de vedere temporal, compensaţiile prevăzute de Legea nr. 46/2008 primesc un regim juridic diferit, după cum urmează:

- în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009, compensaţiile pot fi acordate în temeiul legii interne, fără a fi nevoie de aprobarea Comisiei Europene pentru aprobarea ajutorului de stat;

- după 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010.

v) Existenţa unui refuz nejustificat, conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004

Este întemeiată critica formulată de pârâtul Ministerul Mediului că prima instanţă a interpretat eronat normelor de drept material aplicabile şi a considerat, fără temei, că este incidentă în cauză Decizia Comisiei Europene C (2012) 5166 din 19 iulie 2012.

În speţă, regimul juridic al compensaţiilor solicitate de reclamantă implică analiza normelor de drept material pentru acordarea ajutorului de stat şi subsecvent, examinarea dispoziţiilor ce reglementează refuzul nejustificat din perspectiva Legii contenciosului administrativ.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 prin "refuz nejustificat" se înţelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 prin "exces de putere" se înţelege exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.

În speţă, instanţa trebuie să lămurească dacă refuzul autorităţii publice de a acorda compensaţiile prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. b) din Legea nr. 46/2008, pentru anul 2014, reprezintă un refuz nejustificat.

Înalta Curte constată că regimul juridic al compensaţiilor pentru anul 2014 este cel al unui ajutor de stat şi presupune, conform statuărilor din Decizia nr. 36/2015, îndeplinirea cumulativă a două condiţii esenţiale: existenţa deciziei favorabile a Comisiei Europene privind acordarea ajutorului de stat şi adoptarea normelor metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010.

Or, în speţă, se observă că prima condiţie nu este îndeplinită, deoarece Decizia Comisiei Europene C (2012) 5166 din 19 iulie 2012 a fost emisă în anul 2012, cu valabilitate până la 31 decembrie 2013, astfel încât aceasta nu se poate referi şi la o perioadă care depăşeşte durata de valabilitate a actului, aşa cum a fost edictat de autoritatea emitentă.

Nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiţie, cea referitoare la adoptarea normelor metodologice ulterioare emiterii Deciziei Comisiei Europene, astfel încât în conformitate cu normele de drept public (norme ce reglementează acordarea ajutorului de stat) nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de Codul Silvic.

În acest context, de vreme ce nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru acordarea ajutorului de stat, în mod corect autorităţile competente au refuzat acordarea compensaţiilor solicitate de reclamantă pentru anul 2014, refuzul fiind justificat.

Aşa fiind, Înalta Curte, în dezacord cu prima instanţă, constată că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, criticile formulate de pârâtul Ministerul Mediului, fiind fondate sub acest aspect.

vi) Temeiul de drept procesual al soluţiei pronunţate de Înalta Curte

Faţă de aceste considerente, înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul, să caseze sentinţa şi rejudecând cauza, să respingă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta Obştea A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL APELOR ŞI PĂDURILOR împotriva sentinţei nr. 386/2015 din 29 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta OBŞTEA A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 iunie 2018.