Competence for administrative claims challenging local forestry acts: principal act controls jurisdiction over accessory damage claims joined with central authority

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/2017, reclamanta Asociaţia A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, anularea actului administrativ nr. x/03.04.2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2017, cu consecinţa obligării acesteia, în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, la:

- plata sumei de 223.807,34 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 989,30 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic de Regim Ciuc pe întreaga perioadă a anului 2017, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2017

- plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 223.807,34 RON, începând cu data de 24.03.2017 - data la care a fost depusă cererea nr. 236/23.03.2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului.

În drept au fost invocate prevederile art. 1-18 din Legea nr. 554/2004, art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, Decizia CE nr. C(2016) 8769/03.01.2017.

Prin sentinţa nr. 43 din data de 17 ianuarie 2018 Tribunalul Harghita a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că principalul criteriu care operează la stabilirea competenţei materiale este cel al autorităţii publice chemate în judecată şi, din moment ce prin unul dintre capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorităţi publice centrale (Ministerul Apelor şi Pădurilor) să efectueze o operaţiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este competentă material şi teritorial să soluţioneze integral acţiunea, în acord şi cu cele reţinute prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2006 din 30 mai 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 92 din data de 19 aprilie 2018 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociaţia A. împotriva pârâţilor Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Harghita, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că obiectul principal al cererii de chemare în judecată este anularea unui act administrativ emis de către o autoritate publică locală - Garda Forestieră Braşov, act interpretat de către reclamantă ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantului de întocmire a decontului şi de acordare a compensaţiilor aferente anului 2017.

La stabilirea competenţei materiale s-a avut, astfel, în vedere rangul emitentului actului şi s-a concluzionat că aceasta nu este influenţată de chemarea în judecată şi a Ministerului Apelor şi Pădurilor, organ ierarhic superior Gărzii Forestiere Braşov şi autoritate publică centrală în materia silviculturii. Doar urmare a admiterii cererii de anulare a actului administrativ şi, ca o consecinţă, a acestei anulări, ministerul pârât ar putea fi obligat la plata sumelor solicitate, în calitatea sa de ordonator principal de credite.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Reclamanta Asociaţia A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a adresei nr. x/2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2017, urmată de obligarea acesteia, în solidar cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, la plata sumei de 223.807,34 RON, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat aferente anului 2017 şi a dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal începând cu data de 24.03.2017.

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 statuează că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Textul de lege menţionat instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ.

Constatând că în prezenta cauză nu este incident criteriul valoric, întrucât pretenţiile reclamantei nu fac parte din categoriile enumerate anterior (taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora), Înalta Curte dă prevalenţă criteriului rangului autorităţii emitente, pe care îl va aplica prin raportare la obiectul principal al cererii de chemare în judecată şi la cadrul procesual pasiv.

Reclamanta a chemat în judecată atât pârâta Garda Forestieră Braşov, autoritate publică locală, cât şi pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, autoritate publică centrală. În această situaţie, în care persoana care se consideră vătămată înţelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât şi una centrală, pentru stabilirea instanţei competente este esenţială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) şi i) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauza de faţă, obiectul principal al cererii îl reprezintă solicitarea de anulare a actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră Braşov, respectiv adresa nr. x/2017, pe care reclamanta o apreciază a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentate de contravaloarea produselor lemnoase pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, îndreptată împotriva ambilor pârâţi, are caracter accesoriu faţă de capătul principal de cerere, fiind, astfel, incidente prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti (...)".

În considerarea specificului cererilor formulate în materia contenciosului administrativ, acţiunea vizând plata despăgubirilor nu poate avea decât caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, fiind o consecinţă a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de faţă Garda Forestieră Braşov, autoritate publică locală.

Pe de altă parte, chemarea în judecată a Ministerului Apelor şi Pădurilor, autoritate publică centrală, nu poate determina schimbarea competenţei materiale, având în vedere şi dispoziţiile H.G. nr. 861/2009, potrivit cărora documentaţia pentru acordarea alocaţiilor bugetare se transmite de către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură către direcţia care gestionează bugetul din cadrul acestei autorităţi, sumele necesare decontării fiind transmise de către direcţia care gestionează bugetul din cadrul autorităţii publice centrale, către structurile teritoriale de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Nu în ultimul rând, aceasta este şi Soluţia de principiu adoptată la data de 7 mai 2018 în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia "în acţiunile introduse de Asociaţiile Composesorale în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Gărzile Forestiere judeţene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare competenta de soluţionare a cauzei se stabileşte în favoarea tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră."

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Asociaţia A. în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2018.