EU Fund financial correction for public procurement violations: appeal allowed, lower judgment quashed and remanded

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 15.07.2013 pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamantul Judeţul Bacău, prin Preşedintele Consiliului Judeţean Bacău a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (succesor în drepturi al Ministerului Administraţiei şi Internelor) anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 03.12.2012 şi a Deciziei nr. 433.433/18.01.2013.

Prin sentinţa nr. 154/19.09/2013 Curtea de Apel Bacău a admis cererea astfel cum a fost formulată, iar prin decizia nr. 2758/11.06.2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 150 din data de 13 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Judeţul Bacău în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a anulat nota de constatare nr. x şi decizia nr. 4333.443 din 18.01.2013 emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi respingerea acţiunii reclamantului.

În motivarea recursului, s-a arătat că, prin raportare la normele dreptului intern, instanţa de fond, în mod greşit, a constatat că actele administrative atacate au fost emise cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, reţinând, exclusiv, incidenţa în speţă a Deciziei nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României, precum şi doctrinei, deciziile Curţii Constituţionale se aplică numai pentru viitor şi nu pot aduce atingere unor drepturi definitiv câştigate sau situaţiilor juridice deja constituite. Din acest punct de vedere, recurentul a apreciat că efectele Deciziei nr. 66/2015 se vor răsfrânge numai asupra procedurilor de control şi actelor administrative încheiate după momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial (07.04.2015).

În acelaşi timp, pe rolul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se află spre soluţionare cauzele conexate C-260/14 şi C-261/2014 Judeţul Neamţ şi alţii, urmând a se dezlega chestiunea retroactivităţii/neretroactivităţii aplicării prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în opinia recurentului impunându-se suspendarea judecăţii recursului până la pronunţarea instanţei europene.

S-a mai arătat că din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015 reiese faptul că legislaţia naţională (O.U.G. nr. 66/2011) este emisă într-un domeniu deja reglementat la nivel european, fiind invocate atât Regulamentul nr. 1083/2006 a Consiliului Europei, cât şi Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/1995 al Consiliului din 18 decembrie 1996 .

În acest context structura de control analizează existenţa unei nereguli nu prin raportare la modul în care aceasta este definită în O.G. nr. 79/2003 şi/sau nr. O.U.G. nr. 66/2011, ci prin raportare la prevederile comunitare ale celor două regulamente sus-menţionate, care se aplică în mod direct statelor membre, conform art. 288 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene.

În privinţa neregulilor având ca obiect încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice, recurentul a menţionat că principiul proporţionalităţii a fost reglementat în O.U.G. nr. 66/2011, conform COCOF/2007 aprobat prin Decizia Comisiei C/2001/476, respectiv - "Orientări pentru stabilirea corecţiilor financiare care trebuie aplicate cheltuielilor cofinanţate din fondurile structurale şi fondul de coeziune în caz de nerespectare a normelor în materie de contracte de achiziţii publice", aşa cum a fost preluat în legislaţia naţională - Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

În opinia recurentului-pârât există un conflict între norma naţională şi norma europeană şi devine incident principiul supremaţiei dreptului european asupra legislaţiei naţionale, indiferent dacă actele normative naţionale au fost adoptate anterior sau ulterior actului european, chiar şi în ipoteza unei norme constituţionale.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Bacău a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, ca urmare a neîncadrării motivelor de recurs în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fondul căii de atac, a apreciat că aceasta este nefondată, solicitând şi respingerea cererii de suspendare a judecăţii formulată de recurent.

În esenţă, intimata a apreciat că instanţa de fond a verificat incidenţa în cauză Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/2015 şi a reţinut, în mod judicios, că aceasta produce efecte şi în prezentul litigiu, iar actele administrative contestate sunt lovite de nulitate.

5. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 15 martie 2018, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului şi, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi cod, a admis în principiu recursul, fixând termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:

Reclamantul Judeţul Bacău a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencis administrativ Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 03.12.2012 şi Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 433433/18.01.2013.

Prin Nota de constatare menţionată, ca urmare a constatării unor încălcări a legislaţiei achiziţiilor publice, s-a aplicat reclamantului o corecţie de 25 % din valoarea contractului nr. x/1211/18.02.2010 încheiat în cadrul proiectului "Strategii de dezvoltare durabilă a judeţului Bacău - instrument de lucru pentru administraţie" .

Rejudecând acţiunea, instanţa de fond a dispus anularea actelor administrative contestate, iar întreg raţionamentul juridic expus în hotărâre a fost construit, exclusiv, din perspectiva încălcării principiului neretroactivităţii legii, corelativ cu declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 prin Decizia nr. 66/2015 a Curţii Constituţionale.

Potrivit art. 501 C. proc. civ., "(1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul. (...) (3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată."

Din cuprinsul Deciziei nr. 2758/11.06.2014 pronunţate în calea de atac a recursului în primul ciclu procesual, rezultă că a fost dezlegată problema de drept referitoare la aplicabilitatea în cauză a O.U.G. nr. 66/2011, hotărârea primei instanţe fiind casată, iar dosarul trimis spre rejudecare în fond, tocmai în vederea analizării tuturor apărărilor şi susţinerilor părţilor prin prisma incidenţei legii noi.

Este de observat, de asemenea, faptul că justeţea argumentelor deciziei de casare (obligatorii pentru judecătorul fondului) sunt confirmate şi de Hotărârea C.J.U.E. din 26 mai 2016 pronunţată în cauzele conexe C 260-14 şi C-261/14, prin care s-a statuat că "principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Or, în speţă, neregulile în discuţie au constat în nerespectări ale dispoziţiilor legale din materia achiziţiilor publice (reprezentate de O.U.G. nr. 34/2006, care transpune Directiva nr. 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de lucrări, de furnizare şi de servicii), iar efectele lor s-au menţinut şi după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, când neregulile au fost descoperite, aspect pe care instanţa de rejudecare, în mod greşit, nu l-a identificat şi reţinut.

În acest context, Înalta Curte reaminteşte că autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale care guvernează procedurile de achiziţii publice pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului.

Pe de altă parte, legislaţia comunitară, care impunea aplicarea măsurii corecţiei financiare în cazul identificării neregulilor (art. 2 pct. 7 din Regulamentul CCE nr. 1083/2006 şi art. 1 din Regulamentul CCE, Euroatom nr. 2988/95 al Consiliului UE), era în vigoare, atât la data încheierii Contractului de finanţare nr. x, cât şi la momentele încheierii contractelor de achiziţie publică în discuţie, fiind direct aplicabilă.

Prin urmare, în cauză, desfăşurarea activităţii de control şi stabilirea corecţiilor în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi cu regulamentele respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime, nepunându-se problema retroactivităţii legii civile, astfel cum greşit s-a reţinut în hotărârea recurată.

În acest sens a hotărât instanţa de casare, însă judecătorul fondului, fără temei şi cu încălcarea dispoziţiilor exprese ale art. 501 C. proc. civ., a înţeles să nu se conformeze deciziei instanţei de recurs.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", iar conform prevederilor art. 497 alin. (1) din acelaşi act normativ, instanţa supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea recurată.

Întrucât, în speţă, rejudecarea pricinii nu a avut loc în cadrul legal impus prin decizia de casare, judecătorul pornind de la o premisă greşită în analizarea temeiniciei şi legalităţii actelor administrative contestate, ceea ce conduce la imposibilitatea controlului judiciar, se impune casarea sentinţei .

Cu ocazia rejudecării, vor fi analizate toate motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate în acţiune cu privire la actele administrative contestate, precum şi apărările formulate de pârât, cu luarea în considerare a celor dezlegate prin prezenta decizie şi a hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în cauzele conexate C-260/14 şi C-261/14 .

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 şi 497 raportate la art. 483 alin. (3) şi 501 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 150 din data de 13 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi intanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2018.