EU fund recovery ruling quashed and remanded for failure to review merits.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.04.2015 reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - A.F.I.R (fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - A.P.D.R.P.): - anularea Deciziei nr. 3079/28.01.2015 emisă de pârâtă, comunicată reclamantei la data de 26.02.2015 şi a titlului de creanţă - Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 20.10.2014, înregistrat la AFIR sub nr. x/2014 şi comunicat reclamantei la data de 04.12.2014; - suspendarea, în baza prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat în data de 20.10.2014, înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/2014, până la soluţionarea definitivă a demersului judiciar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2446 din data de 2 octombrie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererile de anulare şi suspendare formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - A.F.I.R., a anulat Decizia nr. 3079/2015 emisă de pârâtă şi procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/2014 şi a dispus suspendarea executării actelor menţionate până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, iar pe fond, în rejudecare, respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-a arătat, că instanţa de fond a reţinut, în mod eronat, în sarcina pârâtei nerespectarea şi neaplicarea dispoziţiilor art. 8 din Anexa I la contractul de finanţare, privind, remedierea deficienţelor constatate, precum şi o motivarea contradictorie a actelor administrative contestate.

Astfel, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/2014 autoritatea pârâtă a identificat două nereguli majore: 1) crearea de condiţii artificiale cu scopul de a-şi crea un avantaj nejustificat în vederea obţinerii finanţării comunitare; 2) încălcarea criteriului de eligibilitate EG1 - "micro-întreprinderile atât cele existente cât şi start-up trebuie să fie înregistrate şi să-şi desfăşoare activitatea propusă prin proiect, în spaţiul rural".

Cu ocazia soluţionării contestaţiei s-a apreciat că reclamanta nu a încălcat dispoziţiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, au fost însă menţinute cea de a doua neregulă şi debitul stabilit prin procesul-verbal şi, contrar celor reţinute de instanţa de fond, actele administrative contestate sunt temeinic şi riguros argumentate.

De asemenea, recurenta susţine că în mod eronat i s-a reproşat faptul că nu a aplicat dispoziţiile art. 8 din Anexa I la contractul de finanţare, câtă vreme reclamanta înregistrase punctul de lucru în mediul urban, prestase servicii în acelaşi loc, iar neregula care produsese efecte nu mai putea fi remediată.

În condiţiile în care obiectivele finanţate nu au fost utilizate conform scopului rezultat din cererea de finanţare, aplicarea prevederilor art. 8 sus-menţionate a devenit caducă, iar soluţia instanţei de fond, raportat la acest considerent, este una contrară normelor de drept material incidente în cauză.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

În esenţă, intimata a apreciat că în urma înlăturării uneia dintre nereguli, debitul stabilit în sarcina sa nu respecta principiul proporţionalităţii, cu atât mai mult cu cât societatea înlăturase şi cea de a doua neregulă, prin închiderea punctului de lucru, deşi autoritatea pârâtă nu respectase prevederile art. 8 din Anexa I la contractul de finanţare.

5. Procedura derulată în recurs

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 1 februarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (7) din acelaşi cod, completul de filtru a admis în principiu recursul, fixând termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce succed:

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 3079/2015 şi procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2014 emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Prin procesul-verbal contestat autoritatea pârâtă a stabilit că se impune recuperarea întregului ajutor financiar nerambursabil în cuantum de 332.752,93 RON plătit de A.F.I.R. în cadrul executării contractului de finanţare şi încetarea contractului de finanţare x/20.11.2012, în sarcina reclamantei fiind reţinute 2 nereguli: - crearea de condiţii artificiale cu scopul de a-şi crea un avantaj nejustificat în vederea obţinerii finanţării comunitare; - încălcarea criteriului de eligibilitate EG1 - "micro-întreprinderile atât cele existente cât şi start-up trebuie să fie înregistrate şi să-şi desfăşoare activitatea propusă prin proiect, în spaţiul rural".

Contestaţia administrativă a fost soluţionată prin decizia nr. 3079/2015, A.F.I.R. menţinând în sarcina reclamantei cea de a doua neregulă şi debitul stabilit prin procesul-verbal.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Din analiza hotărârii recurate se constată că instanţa de fond s-a limitat la a da aparenţa unei minime examinări a legalităţii actelor administrative contestate, iar întreg raţionamentul juridic expus a fost construit, exclusiv, din perspectiva neîndeplinirii de către autoritatea pârâtă a obligaţiei de a motiva actele emise.

În speţă, această cerinţă nu poate fi considerată ca neîndeplinită, întrucât Decizia nr. 3079/2015 este temeinic motivată cu privire la fiecare aspect invocat în contestaţie, iar procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/2014 respectă conţinutul prevăzut de art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, considerentele sentinţei nu cuprind o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de fiecare parte, judecătorul limitându-se la a constata că intimata nu a respectat art. 8 din anexa 1 la contractul de finanţare, iar deficienţa cu privire la punctul de lucru din mediul urban a fost remediată.

Este evidentă, în aceste condiţii, neanalizarea criticilor formulate prin acţiune şi a apărărilor corelative ale pârâtei, pe aspectele de fond privind respectarea criteriului de eligibilitate EG1, îndeplinirea obiectivelor proiectului şi ale Măsurii 312, condiţii care pot confirma sau infirma legalitatea actelor administrative contestate.

Această conduită face imposibilă exercitarea controlului judiciar, impunându-se casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru a asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie.

Pentru considerentele expuse, constatând că prima instanţă nu a cercetat fondul acţiunii în anulare, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 şi 497 C. proc. civ., prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 2446 din data de 2 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2018.