Scope of judicial review in administrative litigation: obligation to adjudicate discrimination merits rather than remand to authority
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) granted the appeals filed by the claimant and the defendants (the university and the successful candidate), quashed the Court of Appeal’s judgment and the lower court’s procedural order, and remanded the case for retrial, ruling that the first instance erred in law by refusing to adjudicate the merits of the discrimination claim. The dispute involved an action for the annulment of a decision by the National Council for Combating Discrimination, which had previously found no discrimination in a university hiring process that required the teaching of civil procedure in the Hungarian language, a condition the claimant argued was an artificial barrier restricting access to the post. The decisive legal basis was the application of the full jurisdiction review standard under the Law No. 554/2004 regarding administrative litigation and Law No. 137/2000 regarding discrimination, wherein the Supreme Court held that the lower court was obligated to substantively examine whether the facts constituted discrimination and determine the parties' procedural standing, rather than merely ordering the administrative authority to re-evaluate the petition, a procedural approach that violated the principles of effective judicial protection and nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 36 C. proc. civ, art. 78 alin. (2) C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Scope of judicial review in administrative litigation: obligation to adjudicate discrimination merits rather than remand to authority: The dispute involved an action for the annulment of a decision by the National Council for Combating Discrimination, which had previously found no discrimination in a university hiring process that required the teaching of civil procedure in the Hungarian language, a condition the claimant argued was an artificial barrier restricting access to the post. The decisive legal basis was the application of the full jurisdiction review standard under the Law No. 554/2004 regarding administrative litigation and Law No. 137/2000 regarding discrimination, wherein the Supreme Court held that the lower court was obligated to substantively examine whether the facts constituted discrimination and determine the parties' procedural standing, rather than merely ordering the administrative authority to re-evaluate the petition, a procedural approach that violated the principles of effective judicial protection and nullity.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the legal basis for admitting the appeals and quashing the lower court's decision in the administrative litigation context.
Cited as the procedural basis for the final operative order to quash the judgment and remit the case for retrial.
Full text
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată, la data de 19.08.2014, sub nr. x/2014, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj Napoca, Ministerul Educaţiei Naţionale şi B.:
- anularea Hotărârii nr. 291 din 21.05.2014 a CNCD şi să se constate că există discriminare în condiţiile art. 2 alin. (1), (3) şi (7) şi art. 8 din O.G. nr. 137/2000,
- anularea concursului pentru ocuparea postului de lector universitar, poziţia 22, în cadrul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai - Drept procesual civil, Dreptul european al proprietăţii intelectuale (în limba maghiară).
În Dosarul nr. x, prin sentinţa civilă nr. 3501 din 17 decembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti a disjuns primul capăt de cerere şi a stabilit termen pentru soluţionare acestuia la data de 04.02.2015, creându-se Dosarul nr. x
Prin aceeaşi sentinţă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competenţa soluţionării celui de-al doilea capăt de cerere (Dosarul nr. x) formulat de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, Universitatea Babeş Bolyai şi B..
2. Soluţia primei instanţe
In Dosarul nr. x, prin încheierea de şedinţă din 18 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei Universitatea Babeş Bolyai, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B..
Prin sentinţa civilă nr. 2635 din 16 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis, în parte, acţiunea reclamantului, a anulat Hotărârea nr. 291/21.05.2014 emisă de pârâtul CNCD şi a obligat pârâtul să emită o hotărâre motivată prin care să soluţioneze integral petiţia reclamantului înregistrată sub nr. x
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 2635 din 16 octombrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x au formulat recurs atât reclamantul A. cât şi pârâtele Universitatea Babeş Bolyai şi B., criticând sentinţa pentru nelegalitate.
3.1. Recursul recurentului-reclamant A.
Prin recursul formulat, recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate nr. 2635/16.10.2015 şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea litigiului în fond de către instanţa de recurs.
În motivarea recursului, în esenţă, recurentul-reclamant a susţinut următoarele:
- hotărârea recurată a fost pronunţată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, în sensul că anulând hotărârea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, instanţa de fond ar fi trebuit să soluţioneze litigiul în fond, iar nu să trimită cauza Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cum în mod greşit a procedat;
- instanţa de fond a încălcat formele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în sensul că s-a pronunţat în afara limitelor investirii făcute prin cererea de chemare în judecată, încălcând, astfel, principiul disponibilităţii, precum şi principiul contradictorialităţii, întrucât nu a supus dezbaterii părţilor soluţia de trimitere a cauzei pentru rejudecare unui organ din afara puterii judecătoreşti;
- hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material indicate în cererea de chemare în judecată ca temei al discriminării, instanţa de fond având obligaţia ca, anulând hotărârea atacată, să soluţioneze cererea prin prisma dispoziţiilor art. 2 alin. (1), (3) şi 7 şi art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 şi să constate că fapta reclamată -crearea artificială a unui post didactic prin mixarea unei materii fundamentale (drept procesual civil) cu o materie (dreptul proprietăţii intelectuale cu predarea în limba maghiară) ce necesită suplimentar cunoaşterea limbii maghiare - constituie faptă de discriminare, niciunul dintre autorii de procedură civilă cunoscuţi în mediul universitar neputând, în mod obiectiv, să participe la acest concurs. Practic, din analiza aspectelor concrete ale cauzei, rezultă că o singură persoană din România era eligibilă pentru postul respectiv, aceasta fiind pârâta B..
3.2. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Universitatea Babeş Bolyai
Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă Universitatea Babeş Bolyai a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Bucureşti, iar în subsidiar, rejudecând în fond cauza, respingerea cererii de chemare în judecată şi menţinerea ca legală a Hotărârii nr. 291/2014 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
În esenţă, criticile formulate au vizat următoarele aspecte:
- instanţa de fond a încălcat normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în sensul că actul administrativ jurisdicţional al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării ar fi trebuit să fie cenzurat de către instanţă prin tranşarea fondului cauzei, iar nu să creeze pe cale pretoriană o formă de casare cu trimitere la autoritatea administrativ jurisdicţională, soluţie neprevăzută de Legea nr. 554/2004;
- hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, nu analizează probele încuviinţate şi administrate în cauză (înscrisuri şi interogatoriul recurentei-pârâte Universitatea Babeş Bolyai), raportându-se în general şi sumar motivat la o pretinsă nemotivare a actului administrativ jurisdicţional, care nu este reală;
- instanţa de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 26/7.01.2015 a Tribunalului Bihor pronunţată în dosarul nr. x rămasă definitivă prin nerecurare, în sensul că, în cauza ce formează obiectul prezentului litigiu, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei Naţionale, în timp ce, în litigiul finalizat prin sentinţa nr. 26/7.01.2015 purtat între recurentul-reclamant A., recurenta-pârâtă Universitatea Babeş Bolyai şi intimatul Ministerul Educaţiei Naţionale, analizând aceleaşi argumente pe care recurentul-reclamant le-a adus în prezenta cauză, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei Naţionale, hotărâre ce a intrat în puterea lucrului judecat.
3.3. Recursul recurentei-pârâte B.
Prin recursul declarat atât împotriva încheierii de şedinţă din data de 18.03.2015, cât şi împotriva sentinţei civile nr. 2365/16.10.2015, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., pârâta B. a solicitat casarea parţială a celor două hotărâri recurate şi, rejudecând, să se dispună admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte B. şi, în consecinţă, respingerea acţiunii faţă de recurenta-pârâtă, având ca obiect anularea hotărârii nr. 291/21.05.2014 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
În esenţă, criticile recurentei-pârâte au vizat următoarele aspecte:
- hotărârea recurată încalcă normele de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv dispoziţiile art. 36 C. proc. civ. potrivit cu care, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Or, în speţă, recurenta-pârâtă are calitate procesuală pasivă doar cu privire la modul de desfăşurare a concursului, nu şi cu privire la anularea actului administrativ jurisdicţional, în condiţiile în care recurenta-pârâtă nu a participat la procedura desfăşurată în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării;
- hotărârea recurată este nemotivată, judecătorul fondului reţinând doar că participarea în proces a recurentei-pârâte este necesară pentru opozabilitate, fără a indica vreun fundament legal sau factual.
4. Apărările formulate în cauză
4.1. Prin întâmpinarea depusă la data de 03.03.2016, recurenta-pârâtă Universitatea Babeş Bolyai a învederat că motivele invocate de recurentul-reclamant A. coincid în mare parte cu criticile recurentei-pârâte, astfel încât, sub aspectul criticilor comune ce vizează nelegalitatea sentinţei recurate, recursul este admisibil.
În ceea ce priveşte rejudecarea pe fond a cauzei, în ipoteza în care instanţa de recurs va opta pentru solicitarea subsidiară a părţilor, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În esenţă, a arătat că în cadrul concursului organizat- pentru ocuparea postului de lector universitar nu a avut loc nicio încălcare a principiului egalităţii de tratament, cerinţa profesională fiind justificată obiectiv.
4.2. Prin întâmpinarea depusă la 22.03.2013, recurentul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă B., arătând, în esenţă, că recurenta-pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât în timpul derulării procedurii în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării recurenta-pârâtă a fost declarată câştigătoarea concursului şi numită pe postul de lector universitar, calitatea procesuală fiind justificată şi prin prisma dispoziţiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ.
Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă Universitatea Babeş Bolyai, arătând că a luat act de poziţia recurentei-pârâte sub aspectul solicitării de casare cu trimitere, aceasta fiind soluţia ce se impun în cauză în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În privinţa aspectelor de fond, recurentul-reclamant a răspuns punctual susţinerilor recurentei-pârâte, subliniind faptul că se impune anularea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, întrucât autoritatea emitentă nu a motivat hotărârea contestată, împrejurare recunoscută implicit de către autoritate, prin faptul că nu a exercitat calea de atac şi a emis o nouă hotărâre, respectiv hotărârea nr. 106/2016 care face obiectul unei noi acţiuni în anulare pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
5. Procedura derulată în recurs
Raportul asupra admisibilităţii recursurilor întocmit în cauză potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14.02.2018, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea din 28.03.2018, completul de filtru a constatat că cererile de recurs formulate împotriva sentinţei civile nr. 2635/16.10.2015 şi încheierii de şedinţă din data de 18.03.2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursurile şi a fixat termen pentru soluţionarea acestora în şedinţă publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând legalitatea hotărârilor recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinările depuse şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate în limitele şi pentru motivele ce vor fi expuse în continuare, cu precizarea că argumentele vor fi grupate şi li se va răspunde prin considerente comune, raportat la finalitatea lor concretă.
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare, raportat la art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Hotărârea nr. 291 din 21.05.2014 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a stabilit că faptele reclamate nu reprezintă discriminare, conform art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (3), art. 7 alin. (2) şi art. 8 alin. (2) coroborate cu art. 5 din O.G. nr. 137/2000.
Prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, recurentul-reclamant a solicitat şi anularea concursului pentru ocuparea postului de lector universitar, poziţia 22, în cadrul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş Bolyai - Drept procesual civil, Dreptul european al proprietăţii intelectuale (în limba maghiară) Aspecte actuale de procedură civilă - capăt de cerere cu privire la care s-a admis excepţia necompetenţei materiale a cauzei, dispunându-se, prin sentinţa civilă nr. 3501/17.12.2014, declinarea competenţei de soluţionare a cererii de anulare concurs în favoarea Tribunalului Bihor.
În esenţă, prin memoriul cu nr. 1258/24.02.2014 recurentul-reclamant a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării cu o potenţială încălcare a liberului acces la un post didactic prin condiţionarea cunoaşterii limbii maghiare pentru posturile de lector universitar, scoase la concurs în 2012 şi 2014, arătând că metoda de a crea artificial un post prin mixarea a două materii incompatibile (drept procesual civil şi drept european al proprietăţii intelectuale cu predare în limba maghiară) a fost dezavantajată, pe lângă recurentul-reclamant, orice persoană care îndeplinea condiţiile profesionale de participare, dar nu cunoştea limba maghiară la nivel avansat. Astfel, impunerea cerinţei de cunoaştere a limbii maghiare pentru a putea preda procedura civilă, nu poate fi justificată obiectiv de un scop legitim.
Prin Hotărârea nr. 291/21.05.2014, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a respins excepţia necompetenţei materiale, a respins excepţiile inadmisibilităţi şi lipsei de obiect, a admis excepţia tardivităţii referitoare la solicitarea constatării discriminării în cadrul concursului din 2012, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei Naţionale, iar pe fond a hotărât că aspectele sesizate de reclamant nu reprezintă fapte de discriminare, în speţă existând o cerinţă profesională justificată obiectiv.
Soluţionând cauza, curtea de apel a apreciat că hotărârea contestată este nelegală, întrucât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a omis să răspundă argumentelor recurentului-reclamant referitoare la crearea artificială a postului didactic prin mixarea unor materii incompatibile, transformarea postului de lector de procedură civilă într-un post ce necesită suplimentar cunoaşterea limbii maghiare şi nu a analizat susţinerile referitoare la practica sa anterioară în speţe similare.
A mai reţinut că, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu s-a pronunţat asupra existenţei faptelor de discriminare prevăzute de art. 7 alin. (2) (în prezent art. 8 alin. (2) şi art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 reclamate în mod distinct prin petiţie, nefiind motivată nici soluţia admiterii tardivităţii introducerii petiţiei în privinţa constatării discriminării cu privire la concursul organizat- în 2012.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei Naţionale, a apreciat că soluţia de admitere a excepţiei este greşită în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (4) din H.G. nr. 457/2011 potrivit cu care această autoritate este obligată să verifice structura posturilor, concursul pentru ocuparea unui post didactic putând fi organizat- numai după publicarea în Monitorul Oficial a respectivului concurs de către Ministerul Educaţiei Naţionale.
Reţinând, aşadar, că autoritatea pârâtă Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu şi-a îndeplinit decât în mod formal şi incomplet obligaţia de soluţionare a sesizării prevăzută de art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, curtea de apel a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să emită o hotărâre motivată prin care să soluţioneze integral petiţia reclamantului înregistrată sub nr. x
Soluţia curţii de apel reflectă interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 care instituie un contencios de plină jurisdicţie, în cadrul căruia controlul exercitat de instanţa de contencios administrativ nu se limitează la aspecte formale ale raportului juridic dedus judecăţii.
În cazul în care conduita nelegală a autorităţii produce o vătămare reclamantului, instanţa poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau interesului legitim vătămat, atunci când apreciază că sunt îndeplinite condiţiile legii, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea care i-a fost adresată.
În raport de dispoziţiile legale menţionate, instanţa de fond trebuia să cerceteze ea însăşi fondul pricinii, pentru a stabili dacă faptele reclamate reprezintă o situaţie de discriminare, cu atât mai mult cu cât au fost încuviinţate şi administrate nemijlocit toate probele solicitate (înscrisuri şi interogatoriul recurentei-pârâte Universitatea Babeş Bolyai şi intimatului Ministerul Educaţiei Naţionale), astfel cum rezultă din încheierile de şedinţă din 06.05.2015 şi 03.06.2015 .
Prin urmare, soluţia de obligare a intimatului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să reanalizeze petiţia recurentului-reclamant lipseşte de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ şi echivalează cu necercetarea fondului cauzei, atrăgând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei-pârâte B., Înalta Curte constată că prima instanţă, în soluţionarea excepţiei prin încheierea din 18.03.2015 s-a limitat la consideraţii generale, fără a arăta raţiunile pentru care recurenta-pârâtă justifică, raportat la capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 291/21.05.2014, calitate procesuală pasivă.
Procedând la soluţionarea cauzei, specifică prin obiectul său, în circumstanţele expuse, prima instanţă nu a realizat o analiză completă şi obiectivă a situaţiei de fapt, impunându-se casarea sentinţei şi a încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va proceda la stabilirea carului procesual în raport de dispoziţiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 şi cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004 invocate de către recurentul-reclamant şi, totodată, va examina toate aspectele de nelegalitate invocate.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
În raport de considerentele expuse, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va casa sentinţa nr. 2635/16.10.2015 şi încheierea din 18.03.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile formulate de reclamantul A. şi de pârâţii B. şi Universitatea Babeş Bolyai împotriva sentinţei nr. 2635 din 16 octombrie 2015 şi a încheierii din 18 martie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată, precum şi încheierea din 18 martie 2015, şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2018.