Funding agency wins appeal; recovery quashed and remanded for sham-arrangement test; beneficiary's cross-appeal rejected.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Întreprinderea Individuală A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 1549 din 15.01.2015 emisă de către parata AFIR prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă şi înregistrată la AFIR sub nr. x

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la AFIR sub nr. x din data de 13.11.2014, privind proiectul "Înfiinţarea microîntreprinderii A. prin dotarea cu utilaje performante, în comuna Sânpetru, judeţul Braşov" ce face obiectul contractului de finanţare x/29.11.2012, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum şi a actelor subsecvente, cu consecinţa stingerii creanţei în cuantum de 640.108,63 RON şi a penalităţilor de întârziere.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2512 din 7 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis acţiunea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

- a anulat Decizia privind soluţionarea contestaţiei nr. 1549/15.01.2015 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.11.2014 şi a exonerat reclamanta de la plata creanţei bugetare în cuantum de 640.108,63 RON şi a penalităţilor de întârziere aferente.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs atât pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, cât şi reclamanta Întreprinderea Individuală A., cu precizarea că recursul recurentei-reclamante vizează doar considerentele sentinţei.

3.1. Recursul pârâtei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale

Prin recursul declarat, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat casarea în tot a sentinţei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu consecinţa menţinerii actelor administrative contestate ca legale şi temeinice.

În esenţă, a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material care reglementează activitatea de acordare a fondurilor nerambursabile.

În opinia recurentei-pârâte, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că, deşi cele trei întreprinderi sunt legate, totuşi recurenta-reclamantă şi-a păstrat statutul de microîntreprindere, putând obţine finanţare prin Măsura 312 - sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi.

A arătat, de asemenea, că instanţa de fond nu a analizat caracterul autonom al proiectului asumat de recurenta-reclamantă, în condiţiile în care din analiza situaţiei de fapt rezultă că societatea recurentă nu reprezintă o microîntreprindere autonomă, aptă să realizeze în mod independent obiectivul general al măsurii 312.

A învederat recurenta-reclamantă că, deşi instanţa de fond a reţinut neinvocarea prevederilor comunitare referitoare la crearea condiţiilor artificiale, din cuprinsul procesului-verbal contestat rezultă că organul de control a analizat elementele de probe obiective şi subiective care permit să se concluzioneze că prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, recurenta-reclamantă a urmărit să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, toate considerentele CJUE menţionate în cauza C - 343/12 fiind pe deplin aplicabile şi prezentei cauze.

3.2. Recursul reclamantei Întreprinderea Individuală A.

Prin recursul declarat împotriva considerentelor sentinţei nr. 2512/7.10.2015, recurenta-reclamantă solicită, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., înlăturarea considerentelor rezultate din aplicarea greşită a prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, respectiv a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 364/2004.

În motivarea căii de atac, în esenţă, a arătat că emiterea procesului-verbal contestat a fost făcută cu încălcarea principiului irevocabilităţii actelor administrative care au intrat în circuitul civil şi au produs consecinţe juridice, fiind încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurentului-reclamant, elementele de fapt avute în vedere de către autoritatea de control la emiterea procesului-verbal contestat în cauză sunt identice cu cele care au stat la baza emiterii unui proces-verbal anterior, nr. x/17.12.2013, între momentul emiterii celor două procese-verbale neintervenind elemente noi care să justifice schimbarea concluziei privind crearea condiţiilor artificiale.

În ceea ce priveşte aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 346/2004, a arătat că între recurenta-reclamantă şi celelalte societăţi menţionate de către organul de control - S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L. - nu există niciuna dintre relaţiile prevăzute de lege, respectiv paragraful 4 din Recomandarea CE 361/2003 singura legătură invocată fiind reprezentată de împrejurarea că persoana fizică A. este asociat unic în cele două societăţi şi titular al întreprinderii individuale recurente, fără ca între aceste trei entităţi să existe orice fel de relaţii economice, juridice sau financiare.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-pârâtă, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru neîncadrarea criticilor formulate (care vizează exclusiv netemeinicia sentinţei) în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., solicitând, în principal, anularea recursului.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate şi arătând, în esenţă, că autoritatea recurentă-reclamantă a aplicat greşit prevederile legale referitoare la întreprinderi legate, iar neregula privind crearea de condiţii artificiale nu a fost reţinută în actul administrativ contestat, fiind o chestiune cu totul nouă, invocată pentru prima oară în cuprinsul întâmpinării formulate în primă instanţă.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilităţii recursului,întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17.01.2018, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 28.02.2018 completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului invocată de recurenta-reclamantă, a constatat că cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu şi a fixat termen pentru soluţionarea în şedinţă publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate, în raport de criticile formulate, de apărările din întâmpinare şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva considerentelor sentinţei este nefondat, iar recursul declarat de recurenta-pârâtă este fondat, în limitele şi considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă reclamanta Întreprinderea Individuală A. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 cu o acţiune îndreptată împotriva deciziei nr. 1549/15.01.2015 prin care Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a respins contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/13.11.2014, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o creanţă bugetară în cuantum de 640.108,63 RON.

Neregulile constatate prin actele administrative atacate vizează conduita recurentei-reclamante în încheierea şi derularea contractului de finanţare nr. x.11.2012 privind proiectul "Înfiinţarea microîntreprinderii A. prin dotarea cu utilaje performate în comuna Sânpetru, judeţul Bihor", constând în nerespectarea obligaţiilor contractuale asumate prin contractul de finanţare care au condus la neeligibilitatea investiţiei şi retragerea sprijinului financiar acordat.

Concluziile activităţii de verificare au fost în sensul că recurenta-reclamantă a completat eronat Anexa 4.1 la contractul -Declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii - în sensul că nu a precizat implicarea asociatului unic A. în societăţile S.C. B. S.R.L. (asociat unic) şi S.C. C. S.R.L. (asociat cu o cotă de participare de 10%, cealaltă cotă de 90% fiind deţinută de soţia acestuia D.), astfel că întreprinderea reclamantă nu era una autonomă, ci una legată, aşa cum o atestă Legea nr. 346/2004, iar faţă de faptul că în anul 2011, anul depunerii cererii de finanţare, cele două societăţi au avut un număr mediu de salariaţi de 17 salariaţi, respectiv 2 salariaţi, întreprinderea reclamantă nu mai putea fi considerată întreprindere mică.

S-a mai reţinut şi faptul că cele două societăţi, în care A. are calitatea de asociat, se regăsesc în baza de date POR cu două proiecte finalizate în anul 2014 în baza contractelor 3640/15.02.2013 şi 3576/14.12.2012 în valoare de 840.417 RON şi 842.535 RON, astfel că valoarea cumulată a finanţării obţinute de întreprinderile legate a depăşit contravaloarea a 200.000 euro, plafon maxim nerambursabil conform regulilor de minimis.

De asemenea, în cuprinsul procesului-verbal s-a făcut referire şi la existenţa unor similitudini între proiectul reclamantei şi proiectul unei alte întreprinderi care a obţinut finanţare din fonduri europene şi anume Întreprinderea Individuală E., reprezentate de următoarele elemente:

- cele două proiecte au titlu comun, mai puţin numele beneficiarului, şi au obiectiv comun dotarea cu utilaje performante (situaţia fiind similară şi în cazul proiectelor finanţate din fonduri POR);

- sediul social şi locul de parcare al utilajelor celor două întreprinderi se află la aceiaşi adresă şi este deţinut în baza unor contracte de comodat cu conţinut identic încheiate cu S.C. F. S.R.L.;

- Întreprinderea Individuală E. a primit bani pentru cofinanţare în cuantum de 90.000 RON de la doamna D., soţia domnului A..

Soluţionând cauza, prima instanţă a găsit întemeiate criticile vizând încadrarea greşită a recurentei-reclamante în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii şi a reţinut că autoritatea de control nu a argumentat întrunirea în speţă a cerinţelor referitoare la prezenţa unui element obiectiv şi a elementului subiectiv, în lipsa cărora nu se poate reţine încălcarea regulii ajutorului de minimis, respingând ca neîntemeiate criticile de nelegalitate vizând încălcarea principiului irevocabilităţii actelor administrative şi aplicarea greşită de către recurenta-pârâtă a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 346/2004.

În urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situaţia de fapt stabilită pe baza probelor administrate în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

6.1. În ceea ce priveşte recursul recurentei-reclamante declarat împotriva considerentelor sentinţei prin care se susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, respectiv a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 364/2004, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

O primă critică adusă de recurenta-reclamantă considerentelor sentinţei vizează încălcarea principiului irevocabilităţii actelor administrative unilaterale, susţinând că, printr-un act administrativ anterior, reprezentat de procesul-verbal nr. x, autoritatea de control a reţinut că recurenta-reclamantă a respectat condiţiile de eligibilitate la depunerea proiectului, apreciind că anexa 4.1 - Declaraţie privind încadrarea întreprinderii în categoria microîntreprinderilor - a fost completată corect cu statutul de întreprindere autonomă.

Verificând sentinţa recurată prin prisma acestei critici, Înalta Curte constată că instanţa de fond a prezentat argumentat că autoritatea de control are dreptul de a verifica şi de a constata nereguli privind încheierea sau executarea contractului de finanţare pe toată durata de execuţie şi de monitorizare a proiectului.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (8) din contractul de finanţare se instituie o perioadă de monitorizare a proiectului de 2 ani, care se calculează de la data efectuării ultimei plăţi de către autoritate. În speţă, proiectul a fost finalizat, suma de 640.108,63 RON fiind plătită beneficiarului la 22.08.2014.

Este adevărat că, prin procesul-verbal nr. x încheiat în urma controlului efectuat pentru verificarea suspiciunii de neregulă nr. x/23.09.2013 autoritatea de control a concluzionat că recurenta-reclamantă a respectat condiţiile de eligibilitate la data depunerii proiectului, însă ulterior, în perioada de monitorizare a contractului, după efectuarea plăţii, procedând la verificarea unei noi suspiciuni de neregulă - IRD 0.1 nr. x/19.09.2014, autoritatea de control a constatat că recurenta-reclamantă nu mai respectă condiţiile de eligibilitate întrucât titularul întreprinderii reclamante, prin societăţile la care era acţionar (SC B. S.R.L. - acţionar unic şi S.C. C. S.R.L. - cota de participare 10%, restul acţiunilor de 90% fiind deţinute de către soţia sa D.) a beneficiat de ajutoare de stat pentru prestare de servicii de pregătire a terenului, activităţi aferente cod CAEN 4312 - Lucrări de pregătire teren.

Prin urmare, faptul că o anumită neregulă nu a fost depistată la un control anterior nu înseamnă că autoritatea nu ar mai putea constata nereguli, o astfel de interpretare fiind contrară dispoziţiilor contractuale cât şi prevederile normative naţionale şi europene care reglementează posibilitatea efectuării de verificări în controlul legalităţii finanţărilor din fonduri europene pe toată durata de execuţie a contractului şi în perioada de monitorizare.

Împrejurarea că erau cunoscute legăturile dintre cele trei entităţi nu reprezintă o exonerare de răspundere sub aspectul condiţiilor de eligibilitate care trebuie respectate pe toată durata de implementare a proiectului finanţat din fonduri europene nerambursabile, în cadrul controlului ex post fiind identificate elemente care au condus la încălcarea acestor condiţii tocmai prin modalitatea în care beneficiarul a acţionat în derularea contractului de finanţare.

Nefondată este şi critica vizând interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 346/2004, întrucât în mod corect a reţinut judecătorul fondului schimbarea statutului recurentei-reclamante de întreprindere autonomă, statut declarat la depunerea cererii de finanţare, într-o întreprindere de tip legată, devenind incidente dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. a) şi alin. (4) din Legea nr. 364/2004.

Astfel, persoana fizică titulară a întreprinderii recurente-reclamante deţine singură sau împreună cu soţia sa totalitatea drepturilor de vot la cele două societăţi - S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., iar cele trei întreprinderi îşi desfăşoară activitatea pe aceeaşi piaţă relevantă, toate având printre obiectele de activitate "lucrări de pregătire a terenului", cod CAEN 4312, fiind fără relevanţă juridică, din perspectiva aplicării art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, dacă acest obiect de activitate este principal sau secundar.

Se impune precizarea că toate cele 3 entităţi au accesat fonduri europene în vederea dotării cu utilaje performante de pregătire a terenului. Astfel, în cadrul cererii de finanţare ce a făcut obiectul verificării în prezenta cauză, recurenta-reclamantă şi-a propus achiziţionarea unui boldoexcavator, a unui mini încărcător, a unui mini excavator şi a unei instalaţii de panouri fotovoltaice pentru prestarea de servicii pentru populaţia rurală din judeţul Braşov, aferente cod CAEN 4312 - lucrări de pregătire teren.

În cadrul cererii de finanţare depusă de către S.C. B. S.R.L. aferentă proiectului "Dotarea S.C. B. S.R.L. cu utilaje performante de pregătire a terenului", beneficiarul şi-a propus achiziţionarea unui excavator cu pneuri şi a unui mini încărcător frontal pentru prestări servicii de nivelare teren, săpare fundaţii, etc., cod CAEN 4312. De asemenea, în cadrul cererii de finanţare depusă de S.C. C. S.R.L. aferentă proiectului "Dotarea S.C. C. S.R.L. cu utilaje performante de pregătire a terenului", beneficiarul şi-a propus achiziţionarea a două buldoexcavatoare şi a unui încărcător pentru prestare servicii de nivelare teren, săpare fundaţii, etc., cod CAEN 4312.

Prin urmare, elementele identificate în cuprinsul procesului-verbal prezintă suficiente criterii care justifice concluzia reţinută de judecătorul fondului, în sensul că recurenta-reclamantă este o întreprindere legată cu S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L.

6.2. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale este fondat prin prisma faptului că instanţa de fond nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt constând în crearea condiţiilor artificiale de accesare a fondurilor nerambursabile prin măsura 312, limitându-se să constate că recurenta-pârâtă nu a invocat prevederile referitoare la crearea de condiţii artificiale şi nici nu a argumentat întrunirea cerinţelor referitoare la prezenţa elementului obiectiv şi a elementului subiectiv, deşi din cuprinsul procesului-verbal contestat rezultau indicii în sprijinul susţinerilor acestuia.

Astfel, în cuprinsul actelor administrative contestate, autoritatea de control a reţinut că recurenta-reclamantă nu a acţionat ca o întreprindere autonomă, aptă să realizeze în mod independent obiectivul general al măsurii 312, ci a creat condiţii artificiale care contravin obiectivelor schemei de ajutor.

În legătură cu acest aspect, Înalta Curte reţine că, în condiţiile în care sintagma "crearea de condiţii artificiale" nu este prevăzută explicit ca reprezentând o neregulă sau abatere în cuprinsul contractului de finanţare, se impune interpretarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, act normativ aplicabil în speţă, prin raportare la cele statuate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunţată în cauza C-434/12, în sensul că:

"Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a ecocondiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că condiţiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. în această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare."

Prin urmare, se impune ca instanţa de fond să verifice dacă elementele cuprinse în motivarea actelor administrative contestate, precum şi în documentaţia care a stat la baza emiterii acestora evidenţiază o coordonare între recurenta-reclamantă şi societăţile S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., prin intermediul persoanei fizice A., în vederea creării în mod artificial a condiţiilor necesare pentru obţinerea de finanţare în cadrul Măsurii 312, concluzia urmând să se bazeze nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În privinţa similitudinilor între proiectul întreprinderii recurentei-reclamante şi Întreprinderea Individuală E., invocate de către recurenta-pârâtă, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că aceste aspecte nu au determinat retragerea sprijinului acordat, motiv pentru care nu vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele sus arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu ocazia rejudecării urmând a se proceda conform dezlegărilor date prin prezenta decizie.

Negăsind fondate criticile formulate de recurenta-reclamantă împotriva considerentelor aceleiaşi sentinţe, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 2512 din 7 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Respinge recursul declarat de reclamanta Întreprinderea Individuală A. împotriva considerentelor sentinţei nr. 2512 din 7 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2018.