VAT deduction rights: ineffective services and expiration of objective circumstances under fiscal anti-abuse and market-value correction rules

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 105/18.02.2014 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi privind soluţionarea contestaţiei A. S.R.L. împotriva Deciziei de Impunere nr. x/08.11.2013;

- anularea Deciziei nr. 8/05.03.2014 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila (Decizia nr. 8/2014) privind soluţionarea contestaţiei formulată de A. S.R.L. împotriva Dispoziţiei de măsuri nr. x/08.11.2013 şi, pe cale de consecinţă, anularea parţială a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/08.11.2013, anularea Dispoziţiei de măsuri nr. x/08 Jll. 2013, a Deciziei de impunere nr. x/08.11.2013 şi obligarea la restituirea sumei de 2.412.117 RON reprezentând TVA respinsă la rambursare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 322 din 23.12.2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B. SPRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi -Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Brăila; a anulat Decizia nr. 105/18.02.2014 emisă de DGRFP Galaţi şi Decizia nr. 8/05.03.2014 emisă de AJFP Brăila; a anulat, în parte, RIF nr. x/08.11.2013, Dispoziţia de măsuri nr. x/08.11.2013 emisă de AJFP Brăila şi Decizia de impunere nr. x/08.11.2013 emisă de AJFP Brăila în ceea ce priveşte suma de 2.412.117 RON reprezentând TVA respinsă la rambursare; a dispus obligarea pârâtei AJFP Brăila la restituirea către reclamantă a sumei de 2.412.117 RON reprezentând TVA respinsă la rambursare; a obligat pârâtele DGRFP Galaţi şi AJFP Brăila să plătească reclamantei suma de 3010 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din care 2960 RON onorariu expert judiciar şi 50 RON taxa judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 322 din 23.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Brăila, care au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

I. În recursul declarat de DGRFP Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa s-a solicitat modificarea în tot a hotărârii recurate cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivele de recurs a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în privinţa DGRFP Galaţi - AJFP Constanţa deoarece, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, s-a solicitat anularea unor acte administrativ-fiscale emis de AJFP Brăila, respectiv Raportul de inspecţie fiscală nr. x/8.11.2013, Dispoziţia de măsuri nr. x/8.11.2013, Decizia de impunere nr. x şi Decizia nr. 8/05.03.2014.

Au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 74/2013 şi H.G. nr. 520/2013 şi că, în raport de aceste prevederi, are calitate procesual pasivă în cauza DGRFP Galaţi prin AJFP Brăila - în calitate de emitent al actelor administrative fiscale contestate.

De aceea, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi rejudecând să se respingă acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu DGRFP Galaţi - AJFP Constanţa, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

II. În recursul declarat de AJFP Brăila, în nume propriu şi pentru DGRFP Galaţi, după o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, a fost criticată soluţia instanţei de fond ca nelegală pentru că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a apreciat că instanţa de fond a constatat în mod greşit că reclamanta ar avea drept de deducere a TVA aferentă tranzacţiilor pentru care s-au emis facturile de către societăţile indicate în prezentarea situaţiei de fapt, considerând fără temei că acestea au fost efectuate în folosul operaţiunilor taxabile deoarece societatea obţinuse Avizul tehnic de racordare nr. x/21 august 2012 emise de C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., în condiţiile în care acest aviz, pentru obţinerea căruia societatea înregistrase în evidenţele contabile TVA deductibilă, îşi pierduse valabilitatea şi, la data formulării căii administrative de atac, aceasta se afla în situaţia obţinerii unui nou aviz tehnic de racordare, pentru acest nou demers urmând să efectueze alte cheltuieli de pe urma cărora să rezulte TVA aferentă deductibilă.

• Referitor la serviciile de consultanţă prestate şi facturate de către S.C. C. S.R.L. şi de către S.C. D. S.R.L. către S.C. A. S.R.L. s-au făcut următoarele precizări:

- în baza Contractului de prestări servicii nr. x şi a Actului adiţional nr. x, S.C. C. S.R.L. a prestat servicii de asistenţă şi consultanţă pentru implementarea proiectelor parcuri de energie dezvoltate de beneficiar pe etape de execuţie (care au generat costuri la nivelul sumei totale de 3.594.770 RON, din care TVA în sumă de 695.792 RON);

- în baza Contractului de prestări servicii nr. x şi a Actului adiţional nr. x, S.C. D. S.R.L. a prestat servicii de asistenţă şi consultanţă pentru implementarea proiectelor parcuri de energie dezvoltate de beneficiar, pe etape de execuţie (care au generat costuri la nivelul sumei totale de 2.722.611 RON, din care TVA în sumă de 526.957 RON).

Reprezentantul legal al societăţii nu a putut pune la dispoziţia organelor de control niciun fel de documentaţie privind contractele menţionate anterior, care să justifice serviciile efectiv prestate în baza contractelor şi a actelor adiţionale precizate, din care să rezulte necesitatea sau oportunitatea achiziţionării acestor servicii, studiile, documentaţiile tehnice, etc. în care s-ar fi materializat aceste prestări de servicii şi/sau unde au fost efectiv utilizate acestea.

Studiul întocmit de prestatori şi prezentat doar la instanţă s-a apreciat că a fost întocmit pro-causa, şi chiar dacă nu ar fi aşa, el nu poate fi considerat document justificat. S-a subliniat şi că cele două societăţi comerciale prestatoare de servicii au fost înfiinţate în anul 2010, când au fost încheiate şi contractele de prestări servicii, nu a avut încadraţi salariaţi şi au emis facturi exclusiv către reclamantă iar după ce acestea au fost plătite, firmele au fost radiate (19.04.2013), ceea ce are relevanţă asupra dreptului de deducere.

Au fost invocate prevederile art. 11 alin. (2) Codul fiscal şi art. 145 alin. (2) lit. a) şi s-a apreciat că, în mod corect, prin actele contestate s-a stabilit că serviciile prestate de către aceste două societăţi nu au fost utilizate pentru reclamantă şi nu pot fi considerate ca fiind realizate în scopul unor operaţiuni taxabile.

• Referitor la serviciile de consultanţă prestate şi facturate de S.C. E. S.R.L. Bucureşti către S.C. A. S.R.L. (care au generat costuri la nivelul sumei totale de 6.048.968 RON, din care TVA în sumă de 1.170.768 RON), s-a arătat că acestea s-au materializat exclusiv în servicii legate de obţinerea Avizului tehnic de racordare nr. x/21.08.2012 emis de CNTEE Transelectrica S.A., aviz care, la data efectuării inspecţiei fiscale nu mai era valabil datorită nerespectării de către reclamantă a prevederilor art. 13 alin. (2) lit. b), d) şi e) din cuprins, în forma şi condiţiile aprobate, acesta nemaiputând servi la încheierea contractului de racordare la Sistemul Energetic Naţional.

Deşi instanţa de fond a apreciat că în speţă ar fi incidente prevederile art. 45 alin. (6) din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal, recurenta susţine că nu s-a avut în vedere tocmai faptul că abandonarea executării lucrărilor de investiţii nu s-a realizat din cauza unor circumstanţe independente de voinţa contribuabilului ci din motive subiective, dependente de voinţa agentului economic, care nu a respectat prevederile pct. 13 alin. (2) lit. b), d) şi e) din Avizul tehnic de racordare nr. x din 10.10.2012 emis de CNTEE Transelectrica S.A. cu privire la tipul de generatoare ce urmează a fi instalate.

Înscrisurile depuse de reclamantă nu ar prezenta relevanţă, în opinia recurentei, deoarece:

- la momentul solicitării de către reclamantă a ATR-ului (care este valabil 6 luni), în perioada lui de valabilitate, precum şi la data efectuării inspecţiei fiscale, grupul F. îşi desfăşura activitatea la întreaga capacitate;

- la momentul în care s-a luat decizia realizării investiţiei, reclamanta trebuia să aibă cel puţin un contract pentru echipamentele necesare cu dată certă de livrare în perioada de valabilitate a ATR-ului;

- înlocuirea generatoarelor G. ar fi presupus schimbarea soluţiei tehnice aprobate, ceea ce contravenea prevederilor pct. 13 lit. e) din ATR.

Mai mult, la data efectuării inspecţiei fiscale agentul economic nu deţinea o decizie de abandonare a executării lucrărilor de investiţii, acestea fiind înregistrate în conturi de imobilizări şi nu scoase din evidenţă pe seama cheltuielilor, în acelaşi sens fiind şi concluziile expertului fiscal.

• În ceea ce priveşte relaţia comercială cu S.C. H. S.R.L., din motivarea hotărârii criticate reiese, susţine recurenta, că instanţa de fond a ignorat situaţia de fapt existentă la agentul economic, precum şi probele din dosarul cauzei.

Organele fiscale au procedat la recalcularea chiriei percepute la valoarea de piaţă, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) Codul fiscal, folosindu-se metoda comparării preţurilor, baza de impozitare a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 137 lit. e) din Legea nr. 571/2003, în vigoare la acel moment şi s-a respins dreptul de deducere a TVA în sumă de 18.600 RON.

S-a precizat că ulterior inspecţiei fiscale, investiţia nu a mai fost continuată, că la data prezentei S.C. A. S.R.L. Brăila se află în procedura generală de insolvenţă prevăzută de Legea nr. 85/2014 şi, începând cu 01.08.2015, reclamanta a fost scoasă din evidenţa TVA.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea ca nefondată a contestaţiei.

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursurile declarate şi a solicitat admiterea recursului declarat de către DGRFP Galaţi - AJFP Constanţa, iar cu privire la cel declarat de DGRFP Galaţi - AJFP Brăila s-a solicitat respingea ca nefondat.

Intimata AJFP Brăila a depus răspuns la întimpinare.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, iar prin încheierea din 14.12.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus comunicarea raportului.

Prin încheierea din 08.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal au fost admise în principiu recursurile declarate şi s-a fixat termen pentru soluţionarea cauzei în şedinţă publică cu citarea părţilor.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu DGRFP Galaţi şi AJFP Brăila, prin care a solicitat - anularea Deciziei nr. 105/18.02.2014 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi privind soluţionarea contestaţiei A. S.R.L. împotriva Deciziei de Impunere nr. x/08.11.2013;

- anularea Deciziei nr. 8/05.03.2014 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila (Decizia nr. 8/2014) privind soluţionarea contestaţiei formulată de A. S.R.L. împotriva Dispoziţiei de măsuri nr. x/08.11.2013 şi, pe cale de consecinţă, anularea parţială a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/08.11.2013, anularea Dispoziţiei de măsuri nr. x/08 Jll. 2013, a Deciziei de impunere nr. x/08.11.2013 şi obligarea la restituirea sumei de 2.412.117 RON reprezentând TVA respinsă la rambursare.

Pentru a motiva această soluţie, instanţa de fond a reţinut prevederile art. 145 şi 146 Codul fiscal, pct. 45, 48 şi 66 din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal şi s-a arătat că, prin înscrisurile depuse la dosar, s-a făcut dovada circumstanţei obiective (imposibilitatea livrării generatoarelor F. de către producător ca urmare a reducerii activităţii acestuia) care au pus-o în imposibilitatea de a nu putea utiliza Avizul tehnic de racordare nr. x din 21.08.2012 emis de C.N.T.E.E. Transelectrica.

Şi cu privire la celelalte sume s-a apreciat că actele contestate sunt nelegale.

Împotriva acestei soluţii au declarat recurs DGRFP Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi DGRFP Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila.

I. Recursul declarat de DGRFP Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a vizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi.

În materia contenciosului administrativ, calitatea de pârât o are instanţa sau autoritatea publică emitentă a actului administrativ.

În cauză, actele administrative contestate de reclamant prin cererea de chemare în judecată nu sunt emise de DGRFP Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, ci de DGRFP Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, astfel că, nefiind emitenta niciunuia dintre actele contestate, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.

De aceea, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat de DGRFP Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi respinsă acţiunea reclamantei faţă de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

II. Recursul declarat de DGRFP Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila

Motivul de recurs invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea este nelegală când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Pentru a verifica dacă hotărârea instanţei de fond este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, se va proceda la verificarea sumelor reprezentând TVA pentru diferitele firme care au prestat servicii către reclamantă.

• TVA în sumă de 695.792 RON, aferentă facturilor emise de C. S.R.L. şi TVA în sumă de 526.957 RON aferentă facturilor emise de D. SRL

Între reclamantă şi S.C. C. S.R.L. s-a încheiat un contract de prestări servicii nr. x şi Actul adiţional nr. x în baza cărora a prestat servicii de consultanţă şi asistenţă pentru implementarea proiectului iniţiat de reclamantă, TVA aferent facturilor fiind de 695.792 RON.

Un astfel de contract (nr. x/01.10.2010) şi un act adiţional (nr. 1/5.10.2010) s-a încheiat de către reclamantă şi cu S.C. D. S.R.L. pentru prestarea de servicii de asistenţă şi consultanţă pentru implementarea aceluiaşi proiect al parcului eolian.

Art. 145 Codul fiscal reglementează dreptul de deducere a TVA de către orice persoană impozabilă aferentă achiziţiilor, cu condiţia ca acestea să fie destinate utilizării în folosul unei operaţiuni taxabile.

Pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 stabileşte condiţiile ce se impun a fi îndeplinite pentru a putea fi deduse cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii:

- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege, justificarea prestării serviciilor prin situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de lucru sau alte documente;

- să se facă dovada necesităţii efectuării acestor cheltuieli.

La dosarul cauzei, aşa cum a reţinut şi consultantul fiscal desemnat în cauză, nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte că serviciile au fost efectiv prestate în scopul operaţiunii taxabile.

Potrivit art. 11 alin. (1) Codul fiscal:

"La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înţelesul prezentului cod, autorităţile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacţie care nu are un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacţii pentru a reflecta conţinutul economic al tranzacţiei. În cazul în care tranzacţiile sau o serie de tranzacţii sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu vor fi considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convenţiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacţii artificiale se înţelege tranzacţiile sau seriile de tranzacţii care nu au un conţinut economic şi care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obişnuite, scopul esenţial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obţine avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate."

Instanţa de fond a anulat actele contestate, în privinţa acestor sume, cu motivarea că au fost parcurse cu succes etapele de realizare a proiectelor eoliene, dar această soluţie este contrară prevederilor legale şi probelor administrate.

Organele fiscale, în mod corect au procedat la reconsiderarea tranzacţiilor încheiate cu aceste două societăţi având în vedere că acestea au constatat că cele două societăţi comerciale care au prestat serviciile către reclamantă sunt unele care au fost înfiinţate în acelaşi an (2010) cu anul încheierii contractelor cu reclamanta, nu au avut salariaţi, au emis facturi exclusiv către reclamantă, iar după ce le-au fost achitate facturile emise s-au radiat din evidenţe, aspecte necontestate de reclamantă.

În aceste condiţii, se poate constata că în mod nelegal instanţa de fond a anulat actele contestate cu privire la aceste sume.

• TVA în sumă de 1.170.768 RON aferentă serviciilor prestate de S.C. E. S.R.L. Bucureşti

Între reclamantă şi S.C. E. S.R.L. Bucureşti a fost încheiat un contract de prestare servicii de consultanţă, servicii referitoare la obţinerea Avizului tehnic de racordare nr. x/21.08.2012 emis de C.N.T.E.E. Transelectrica S.A.

La momentul efectuării inspecţiei fiscale acest aviz nu mai era valabil deoarece reclamanta nu a respectat unele prevederi din acesta şi nu s-a mai putut încheia contractul de racordare la Sistemul Energetic Naţional.

Instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauză a pct. 45 alin. (6) din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal şi că reclamanta a făcut dovada existenţei circumstanţelor obiective care au făcut imposibilă utilizarea Avizului tehnic emis în 2012.

Într-adevăr, potrivit acestui text:

"În cazul imobilizărilor în curs de execuţie care nu se mai finalizează, în baza unei decizii de abandonare a executării lucrărilor de investiţii, fiind scoase din evidenţă pe seama conturilor de cheltuieli, persoana impozabilă îşi poate păstra dreptul de deducere exercitat în baza art. 145 alin. (2) din Codul fiscal, indiferent dacă sunt sau nu valorificate prin livrarea imobilizărilor ca atare sau după casare, dacă din circumstanţe care nu depind de voinţa sa persoana impozabilă nu utilizează niciodată aceste bunuri/servicii pentru activitatea sa economică, astfel cum a fost pronunţată Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cauza C-37/95 Statul Belgian împotriva I.. Dreptul de deducere poate fi păstrat şi în alte situaţii în care achiziţiile de bunuri/servicii pentru care dreptul de deducere a fost exercitat conform art. 145 alin. (2) din Codul fiscal nu sunt utilizate pentru activitatea economică a persoanei impozabile, din motive obiective, care nu depind de voinţa sa, astfel cum a fost pronunţată Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cauza C-110/94 Intercommunale voor zeewaterontzilting (INZO) împotriva Statului Belgian".

Din analiza acestui text rezultă că persoana impozabilă poate beneficia de drept de deducere a TVA, în cauza imobilizărilor în curs de execuţie care nu se mai finalizează în baza unei decizii de abandonare a executării bunurilor de investiţii, fiind scoase din evidenţă pe seama costurilor de cheltuieli, dacă din cauze care nu depind de voinţa sa persoana impozabilă nu utilizează serviciile sau bunurile achiziţionate.

Problema ce se impune a fi dezlegată în prezenta cauză este aceea dacă au fost dovedite cauzele care nu depind de voinţa reclamantei care să facă inutilizabile serviciile prestate.

Pentru a soluţiona această problemă se impune făcută precizarea că nerespectarea Avizului tehnic de racordare nr. x/21.08.2012 emis de C.N.T.E.E. Transelectrica S.A. a vizat tipul de generatoare ce urmau a fi instalate în parcul eolian, respectiv generatoare F..

Avizul tehnic de racordare era valabil 6 luni, astfel că, aşa cum au reţinut şi organele fiscale, nu există acele condiţii obiective pentru a fi incident pct. 45 alin. (6) din H.G. nr. 44/2004 pentru că reclamanta nu a prezentat un contract din care să rezulte că generatoarele F. urmau să fie livrate în perioada celor 6 luni de valabilitate a avizului tehnic.

Nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei şi ale instanţei de fond că reprezintă asemenea condiţii obiective, în sensul textului din pct. 45 alin. (6) - H.G. nr. 44/2004, reducerea activităţii producătorului de generatoare deoarece reorganizarea acestui grup s-a făcut în luna decembrie 2013, iar la momentul obţinerii avizului, în perioada de valabilitate a acestuia nu erau probleme legate de activitatea producătorului de generatoare F., iar avizul a fost obţinut fără ca reclamanta să prezinte un contract cu termen stabilit în interiorul termenului de valabilitate a avizului din care să rezulte livrarea acestor generatoare.

Mai mult, în afară de aceste "circumstanţe obiective" ce se cer a fi dovedite, pct. 45 alin. (6) din H.G. nr. 44/2004 face referiri şi la o "decizie de abandonare a executării lucrărilor de investiţii" şi la "scoaterea din evidenţă pe seama conturilor de cheltuieli" a imobilizărilor în curs de execuţie care nu se mai finalizează, ceea ce nu s-a dovedit a fi realizate în cauză.

Pentru toate aceste considerente, se constată că soluţia instanţei de fond de anulare a actelor contestate şi pentru această sumă este greşită.

• TVA în sumă de 18.600 RON aferentă facturilor emise de H.

Această sumă a rezultat în urma constatării organelor de inspecţie fiscală potrivit cărora reclamanta a închiriat o clădire în suprafaţă de 38,72 mp şi o suprafaţă de teren de 581,92 mp., situate în judeţul Brăila, comuna Cireşu, satul Vultureni, pentru care a achitat o chirie lunară în cuantum de 6.800 RON + TVA dar, ca urmare a efectuării unei cercetări la faţa locului privind starea de fapt a existenţei spaţiului închiriat s-a constatat că în acest imobil nu se desfăşoară efectiv gestiunea administrativă şi conducerea afacerilor, precum şi că în locaţia respectivă nu se regăsesc acte şi documente aparţinând contestatoarei, organizarea şi conducerea contabilităţii acesteia fiind asigurată de S.C. J. S.R.L., cu sediul social şi domiciliul fiscal în Municipiul Bucureşti.

De precizat că, în anul anterior, societatea avusese închiriat în Bucureşti, Calea x nr. 239, pentru desfăşurarea activităţii administrative, un spaţiu în suprafaţă de 29,65 mp. pentru care a achitat o chirie lunară de aproximativ 552 RON/lună.

S-a mai constatat şi faptul că la data emiterii şi plăţii facturilor, reclamanta şi S.C. H. S.R.L., aveau aceleaşi persoane în funcţia de administratori, fiind astfel persoane afiliate în sensul art. 7 alin. (1) pct. 21 lit. b) din Codul fiscal în vigoare la acea dată, raportate şi la dispoziţiile pct. 41 din H.G. nr. 44/2004. În acest sens este şi declaraţia pe propria răspundere data de dl. K. (anexată la raportul de inspecţie fiscală) conform căreia, în perioada supusă inspecţiei fiscale, acesta a deţinut calitatea de administrator şi la S.C. H. S.R.L. şi la S.C. A. S.R.L.

Având în vedere aceste aspecte, s-a procedat la recalcularea chiriei percepute la valoarea de piaţă, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Codul fiscal, folosindu-se metoda comparării preţurilor, având la bază preţurile plătite de societăţile de profil pentru spaţii similare situate în judeţul Brăila.

Baza de impozitare a fost stabilită în conformitate cu prevederile art. 137 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în vigoare la acea dată şi, în urma recalculării prin raportare la valoarea de piaţă, s-a respins la deducere T.V.A. în sumă de 18.600 RON.

În aceste condiţii, pentru că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a normelor legale, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat de DGRFP Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, va fi casată sentinţa atacată şi, rejudecând, va fi respinsă acţiunea reclamantei A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. SPRL, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 322 din 23.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi respinge acţiunea reclamantei A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. SPRL faţă de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite recursul declarat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamantei A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. SPRL, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2018.