Mandatory public takeover obligation: continuous contravention and statute of limitations under financial market law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea Deciziei nr. 259/18.02.2015 emisă de pârâtă, precum şi suspendarea executării acesteia până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2813 din 02.11.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, astfel cum a fost precizată şi a anulat Decizia nr. 259/18.02.2015, emisă de la pârâta ASF.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 2813 din 02.11.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, care a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Noul C. proc. civ.

În cadrul recursului, după o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, recurenta a apreciat că hotărârea instanţei de fond a procedat la enumerarea selectivă a actelor administrative de sancţionare emise de CNVM/ASF anterior, dar nu a reţinut în integralitate aspectele avute în vedere de Autoritatea de Supraveghere Financiară la emiterea actului administrativ a cărui anulare se solicită.

Astfel, în ceea ce priveşte decizia atacată în prezent cauză (Decizia nr. 259/18.02.2015), instanţa de fond nu a reţinut că intimatei-reclamante, precum şi persoanelor cu care acţionează în mod concertat în legătură cu emitentul S.C. C. S.A. Curtea de Argeş, li s-a reţinut obligaţia de a lansa oferta publică de preluare obligatorie, în baza informaţiilor comunicate de ONRC privind reţinerea pe care emitentul S.C. C. o avea la data de 16.01.2015, potrivit cărora intimata-reclamantă împreună cu persoanele care acţionează în mod concertat deţineau 51,85% din capitalul social al emitentului, context în care deveneau incidente prevederile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare.

A fost criticată soluţia instanţei de fond pentru că s-a procedat la analizarea datei când deveneau incidente prevederile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, dar fără a face referire la data de 16.01.2015 şi Decizia ASF nr. 966/06.08.2014.

S-a precizat că toate instanţele de judecată au reţinut legalitatea şi temeinicia actelor administrative de sancţionare emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară pe numele intimatei-reclamante A. şi s-a reţinut în sarcina acesteia atât obligaţia de a lansa oferta publică de preluare obligatorie cât şi situaţia privind acţiunea concertată cu persoanele fizice sau juridice identificate în actele administrative atacate.

Recurenta a considerat că instanţa de fond, în mod greşit a apreciat că prin actele contestate s-ar fi consacrat două situaţii de fapt diferite deoarece s-a avut în vedere de către Autoritatea de Supraveghere Financiară o singură faptă: nerespectarea obligaţiilor prevăzute de art. 203 referitoare la iniţierea, în termenul prevăzut de lege, a unei oferte publice de preluare obligatorie, faptă ce constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, aspect confirmat şi de către instanţele de judecată care au soluţionat litigiile anterioare.

Un alt aspect pentru care a fost criticată soluţia instanţei de fond este acela că, deşi instanţa a precizat că nu are în vedere fondul cauzei, ci doar aspecte care ţin de prescripţia dreptului de a constata contravenţia şi de a aplica sancţiunea şi nemotivarea actului, toate argumentele reţinute au în vedere tocmai aspectul care vizează fondul cauzei, respectiv săvârşirea de către intimata-reclamantă a două fapte contravenţionale, ambele ipoteze avute în vedere de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

În ceea ce priveşte susţinerea instanţei de fond conform căreia în speţă sunt aplicabile prevederile art. 278 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 297/2004 şi că prescripţia trebuie analizată în raport de fiecare faptă contravenţională, s-a considerat că instanţa de fond a analizat obligaţia reţinută în sarcina reclamantei de o promova ofertă publică de preluare obligatorie prin prisma deciziilor emise de CNVM/ASF în anii 2012, 2013 şi 2014, iar instanţele care au analizat aceste decizii nu le-au calificat ca fiind două fapte contravenţionale, ci i-au reţinut o singură faptă contravenţională, sancţionată de lege potrivit art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

În opinia recurentei, dispoziţiile art. 274 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 reţinute de instanţa de fond în argumentarea acestui aspect din sentinţă nu sunt incidente în cauză întrucât, lipsa de diligenţă a intimatei-reclamante şi a persoanelor cu care acţionează în mod concertat de a efectua oferta publică de preluare obligatorie reprezintă o contravenţie cu caracter de continuitate, caracterizată prin faptul că încălcarea obligaţiei legale durează în timp, momentul încetării fiind data la care titularul obligaţiei prevăzută la art. 203 din Legea nr. 297/2004 se conformează prevederilor legale.

Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond şi cu privire la incidenţa în speţă a prevederilor art. 275 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 cu modificările ulterioare.

La stabilirea amenzii de 170.000 RON Autoritatea de Supraveghere Financiară a avut în vedere faptul că reclamanta mai fusese sancţionată anterior cu amendă de 51.000 RON prin Decizia emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară nr. A/148/27.06.2013, de 70.000 RON prin Decizia emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară nr. A/157/27.02.2014 şi 80.000 RON prin Decizia emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară nr. A/966/06.08.2014 pentru încălcarea dispoziţiilor art. 203 din Legea nr. 297/2004.

Amenda a fost aplicată prin raportare la conduita reclamantei, cu luarea în considerare a intervalului de timp în care norma imperativă nu a fost îndeplinită, cuantumul amenzii fiind stabilit în limitele prevăzute de lege.

De altfel, instanţa de fond a reţinut incidenţa în speţă a O.G. nr. 2/2001, dar toate argumentele aduse ulterior de aceasta vizează prevederile legale specifice pieţei de capital, care reprezintă derogări de la O.G. nr. 2/2001.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei civile nr. 2813/2.11.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, în sensul respingerii cererii de anulare a deciziilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară nr. 259/18.02.2015 şi nr. 646/6.04.2015 ca netemeinică şi nelegală.

Intimata A. a depus Întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea acestuia ca vădit neîntemeiat şi constatarea faptului că sentinţa pronunţată pe fondul cauzei este temeinică şi legală, iar recurenta a depus Răspuns la întâmpinarea formulată de intimată, fiind depuse hotărârile judecătoreşti referitoare la celelalte sancţiuni aplicate reclamantei şi altor persoane aflate în aceeaşi situaţie.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 14.12.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus comunicarea raportului întocmit către părţile din litigiu.

Prin încheierea din 08.02.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost admis în principiu recursul declarat şi s-a fixat termen pentru soluţionarea pe fond a recursului, cu citarea părţilor.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 259/18.02.2015 emisă de pârâtă şi suspendarea acesteia, până la pronunţarea instanţei de fond, iar, ulterior, s-a formulat o cerere modificatoare prin care, pe cale de excepţie, a fost invocată prescripţia constatării aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale, iar pe fond s-a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 259/18.02.2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi anularea Deciziei nr. 646/6.04.2015 emisă de aceeaşi pârâtă, prin care a fost soluţionată plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 259/2015.

În subsidiar, în măsura în care s-a reţinut fapta contravenţională, înlocuirea amenzii aplicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară cu avertisment sau micşorarea cuantumului amenzii aplicate.

Prin Decizia nr. 259/19.02.2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară s-a dispus sancţionarea cu amendă în cuantum de 170.000 de RON a doamnei A., în calitate de asociat/acţionar majoritar direct/indirect al S.C. D. S.A., S.C. E. S.A., S.C. F. S.A., S.C. G. S.A., S.C. H. S.A., S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.A. ŞI S.C. M. S.A., S.C. N. S.R.L., O. S.A., acţionari ai S.C. C. S.A. Curtea de Argeş, (conform informaţiilor ONRC din data de l6.01.2015) şi acţionar indirect al S.C. C. S.A., întrucât nu a derulat împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat oferta publică de preluare obligatorie a S.C. C. S.A., încălcând astfel prevederile imperative ale art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

La emiterea acestei decizii s-au avut în vedere dispoziţiile Deciziei ASF nr. 966/6.08.2014 şi nr. 972/6.08.2014 emise de ASF, Instrucţiunea CNVM nr. 3/2009, dispoziţiile Deciziei CNVM nr. 1079/22.11.2012 şi ale Deciziei CNVM nr. 30/18.01.2013 şi faptul că S.C. P. S.A., S.C. Q. S.A., S.C. O. S.A., S.C. R. S.R.L., S.C. F. S.A., S.C. D. S.A., S.C. S. S.A., S.C. E. S.A., T., S.C. U. S.R.L., S.C V. S.A., S.C. W. S.R.L., S.C. M. S.A., S.C. G. S.A., S.C. H. S.A., S.C. I., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.A., S.C. X. S.R.L., Y. şi Z. nu au derulat împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat, în termenul legal, oferta publică de preluare obligatorie a S.C. C. S.A., încălcând astfel prevederile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004;

Recurenta dna. A. (prin S.C. K. S.A. - conform dispoziţiilor Instrucţiunii CNVM nr. 3/2009), dl. AA. şi dl. BB. sunt persoane prezumate că acţionează în mod concertat, iar conform informaţiilor de la O.N.R.C. din data de 08.07.2014, acestea deţin împreună 85,54% din capitalul social al S.C. V. S.A., acţionar al S.C. C. S.A.; S.C. S. S.A., S.C. O. S.A., T.. S.C. R. S.R.L., S.C. F. S.A., S.C. D. S.A., S.C. E. S.A.; S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.A., S.C. W. S.R.L., S.C. M. S.A., S.C. G. S.A.; S.C. H. S.A., S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.A, S.C. P. S.A., S.C. Q. S.A., S.C. X. S.R.L., Z., Y., S.C. CC. S.A., S.C. DD. S.A. Galaţi şi S.C. EE. S.A. Galaţi, deţin 72,96% din capitalul social al S.C. C. S.A. Curtea de Argeş, conform structurii Depozitarului Central la data de 16.06.2014.

Aplicarea sancţiunii a avut în vedere prevederile dispoziţiile art. 203, art. 271 şi art. 2732 alin. (1) pct. (i) lit. c) şi art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare.

Împotriva acestei decizii s-a formulat plângere prealabilă de către reclamanta A. şi prin Decizia nr. 646/6.04.2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară a fost respinsă.

Instanţa de fond a admis contestaţia aşa cum a fost precizată şi a fost anulară Decizia nr. 259/2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară .

În motivarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a constata fapta şi de a aplica sancţiunea şi nemotivarea actului administrativ contestat, prin raportare la dispoziţiile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, coroborat cu Deciziile anterioare al ANVM, că în sarcina reclamantei s-a reţinut săvârşirea unei singure fapte contravenţionale, aceea de a nu fi derulat oferta publică de preluarea societăţii la care deţinea mai mult de 33% din drepturile de vot, dar că existau două situaţii premisă diferite.

S-a susţinut că nerespectarea obligaţiei de iniţiere a ofertei publice de preluare, ca urmare a depăşirii pragului de 33% de S.C. N. S.R.L. şi S.C. F. S.A. (la care reclamanta este acţionar majoritar) este o faptă distinctă de cea a nerespectării obligaţiei de iniţiere a ofertei publice de preluare, stabilită ca urmare a aplicării prezumţiei de acţiune concertată prin Decizia nr. 972/6.08.2014 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi prescripţia trebuie raportată la fiecare faptă contravenţională în parte.

De aceea, faţă de prima faptă contravenţională constând în neîndeplinirea obligaţiei de derulare a ofertei publice de preluare, în calitate de acţionar majoritar al societăţilor S.C. F. S.A. şi S.C. N. S.R.L., instanţa de fond a constatat că termenul de 2 luni (60 de zile) pentru îndeplinirea acestei obligaţii s-a împlinit la data de 03.01.2011, fapt atestat prin Decizia ASF nr. 30/18.01.2013, care modifică Decizia anterioară, nr. 1079/2012, acte la care s-a raportat chiar pârâta cu ocazia sancţionării reclamantei şi că, în privinţa acestei fapte contravenţionale, termenul de prescripţiei pentru aplicarea sancţiunii s-a împlinit la data de 03.01.2014, anterior emiterii Deciziei nr. 259/18.02.2015, contestată în prezentul dosar.

Au fost înlăturate apărările pârâtei cu privire la existenţa unei fapte continue căreia nu i se aplică termenul de prescripţie de 3 ani, având în vedere că obligaţia legală de a depune oferta consacră un termen fix în care aceasta trebuie îndeplinită, dată de la care ia naştere dreptul pârâtei de a constata neîndeplinirea şi de a aplica contravenţie şi că nu este vorba aşadar despre o contravenţie continuă, cu privire la care oricum ar fi aplicabile prevederile art. 278 alin. (3) din lege, ci despre o contravenţie care se consideră săvârşită la momentul împlinirii termenului legal pentru depunerea ofertei.

Recurenta Autoritatea de Supraveghere Financiară critică această soluţie, iar criticile sunt fondate.

Conform art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, în forma în vigoare la momentul aplicării sancţiunii contestate în prezenta cauză, "o persoană care, urmare a achiziţiilor sale sau ale persoanelor cu care acţionează în mod concertat, deţine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăţi comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei deţineri".

Neîndeplinirea acestei obligaţii reprezintă contravenţie şi este sancţionată potrivit art. 2271 şi art. 2732 alin. (1) pct. i) lit. c) şi art. 275 alin. (1), conform cărora:

"(1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 203 referitoare la iniţierea, în termenul prevăzut de lege, a unei oferte publice de preluare obligatorie constituie contravenţie şi se sancţionează după cum urmează:

(i) pentru persoanele fizice:

(…) c) prin excepţie de la prevederile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, amendă de la 50.001 RON la 500.000 RON, în cazul în care termenul legal a fost depăşit cu mai mult de 60 de zile".

S-au mai avut în vedere şi dispoziţiile art. 275 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 297/2004, care prevăd că:

"(1) La individualizarea sancţiunii se va ţine seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului.(…)

(3) În cazul constatării săvârşirii a două sau mai multe contravenţii, se aplică sancţiunea cea mai mare, majorată cu până la 50%, după caz" şi art. 278 din acelaşi act normativ potrivit cărora:

"(1) În ceea ce priveşte procedura de stabilire şi constatare a contravenţiilor, precum şi de aplicare a sancţiunilor, prevederile prezentei legi derogă de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, termenul de prescripţie a constatării, aplicării şi executării sancţiunii contravenţionale este de 3 ani de la data săvârşirii faptei.

(3) În cazul contravenţiilor continue, termenul de prescripţie de 3 ani curge de la data constatării faptei".

Prealabil analizării criticilor din recurs, se impune a fi precizate următoarele:

Prin Decizia nr. 966/6.08.2014 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară reclamanta A. a fost sancţionată cu amendă în valoare de 80.000 RON, în calitate de acţionar majoritar al mai multor societăţi, acţionari ai S.C. C. S.A. Curtea de Argeş, deoarece în această calitate nu a derulat împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat oferta publică de preluare obligatorie a S.C. C. S.A., fiind reţinute ca încălcate prevederile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Prin Decizia nr. 972/2014 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, în aplicarea art. 203 alin. (1) din Lega nr. 297/2004, acţionarii CC. S.A., S.C. EE. S.A., DD. S.A., P. S.A., Q. S.A., O. S.A., N. S.R.L., F. S.A., D. S.A., S. S.A., E. S.A., T., U. S.R.L., V. S.A., W. S.R.L., M. S.A., G. S.A., FF. S.A., H. S.A., I. S.A., J. S.A., K. S.A., L. S.A., X. S.R.L., Y. şi Z., au fost prezumaţi că acţionează în mod concertat şi s-a dispus ca în cel mult 15 zile de la emiterea acestei decizii, să depună la ASF documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a C. S.A., Curtea de Argeş.

Prin Decizia nr. 148/27.06.2013 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 51.000 RON reclamanta A., reţinându-se că, în calitate de acţionar majoritar direct sau indirect al unei societăţi comerciale, acţionar al S.C. C. S.A. Curtea de Argeş (S.C. D. S.A., S.C. E. S.A., S.C. F. S.A., S.C. G. S.A., S.C. H. S.A., S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. V. S.A., S.C. L. S.A. şi S.C. M. S.A., acţionari ai S.C. C. S.A. Curtea de Argeş), nu a derulat împreună cu persoanele cu care acţionează în mod concertat oferta publică de preluare obligatorie a S.C. C. S.A., încălcând astfel prevederile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Ulterior, prin Decizia nr. 157/2014 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, reclamanta a fost sancţionată cu amendă de 70.000 RON pentru încălcarea aceloraşi prevederi.

Din interpretarea prevederilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi a probatoriului administrat în cauză, rezultă, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că reclamanta a fost sancţionată pentru o singură faptă, aceea de neiniţiere, în termenul prevăzut de lege, a unei oferte publice de preluare obligatorie. Fapta sancţionată este săvârşită sub forma unei inacţiuni şi se sancţionează, potrivit Legii nr. 297/2004, cu amendă de la 50.001 RON la 500.000 RON, în cazul în care termenul legal a fost depăşit cu mai mult de 60 de zile.

Pentru că s-a stabilit că, prin actul contestat în prezenta cauză, reclamanta a fost sancţionată pentru săvârşirea unei fapte contravenţionale continue, nu poate fi reţinută nici susţinerea instanţei de fond cu privire la prescripţia dreptului de a constata contravenţia şi de a aplica sancţiunea.

Mai mult, invocarea deciziilor anterioare de sancţionare a reclamantei (cele emise în anii 2013- 2014) s-a făcut decât pentru stabilirea circumstanţelor în care se va aplica sancţiunea, tocmai având în vedere nerespectarea în timp a prevederilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 de către aceasta.

Fapta ce constă în neexecutarea obligaţiei stabilite în art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi care constituie contravenţie este una cu caracter continuu, iar în cazul contravenţiilor continue, fapta contravenţională se opreşte numai în momentul în care acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material a încetat.

În cauză, contravenţia continuă constă tocmai în inacţiunea reclamantei ce nu a adus la îndeplinire obligaţia prevăzută de legiuitor începând cu data de la care obligaţia s-a născut în sarcina sa şi a persistat în timp pentru că reclamanta nu a transmis documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a S.C. C. S.A., Curtea de Argeş.

S-ar impune făcută precizarea că, fiind o contravenţie cu caracter continuu, la stabilirea săvârşirii acesteia recurenta a verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege (deţinerea a mai mult de 33% din drepturile de vot) la emiterea fiecărei decizii de sancţionare. Astfel, Decizia nr. 259/18.02.2015 a Autoritatea de Supraveghere Financiară a avut în vedere informaţiile comunicate de către ONRC la 16.01.2015 din care rezultă că reclamanta, în calitate de asociat/acţionar majoritar direct sau indirect la S.C. D., E. S.A., S.C. F. S.A., S.C. G. S.A., S.C. H. S.A., S.C. I. S.A., S.C. J. S.A., S.C. K. S.A., S.C. L. S.A.; S.C. M. S.A., S.C. N. S.R.L. şi O. S.A., sunt acţionari ai S.S. C. S.A. şi deţin împreună 51,85% din capitalul social al acesteia.

În cauză s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 278 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 297/2004, deoarece a fost calculat greşit termenul de prescripţie de 3 ani şi nu s-a reţinut săvârşirea unei contravenţii continue.

Într-adevăr, la 03.11.2011 s-a împlinit, pentru prima oară şi în raport de datele comunicate de ONRC la acel moment, termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei, dar pentru că reclamanta nu şi-a respectat obligaţia de iniţiere a ofertei publice nici după acest moment şi deci, nici la data sancţionării cu amenda ce este contestată în prezenta cauză, contravenţia are caracter de continuitate şi reclamanta poate fi sancţionată contravenţional atâta timp cât nu-şi respectă obligaţia pe care legea a instituit-o în sarcina sa şi cât îndeplineşte condiţia deţinerii de 33% din dreptul de vot.

Dacă s-ar împărtăşi punctul de vedere al instanţei de fond, referitor la săvârşirea unei contravenţii ce nu are caracter de continuitate, s-ar ajunge la situaţia în care, deşi nu se respectă o obligaţie legală şi pentru o perioadă mai lungă de timp, autorul contravenţiei să nu mai poată fi sancţionat pentru că a intervenit prescripţia, deşi săvârşirea faptei nu a încetat.

De altfel, problema prescripţiei a fost greşit soluţionată de către instanţă şi pentru că în mod nelegal a procedat la analiza a două situaţii de fapt, deşi fapta este una singură, iar instanţa de fond chiar a considerat că obligaţia de derulare a ofertei publice de preluare, împreună cu acţionarii celorlalte societăţi cu privire la care s-a aplicat prezumţia de acţiune concertată nu ar fi prescrisă.

Sunt fondate şi criticile recurentei ce vizează soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte corecta individualizare a sancţiunii aplicate.

Aşa cum s-a prezentat anterior, înainte de emiterea Deciziei nr. 259/2015 de către Autoritatea de Supraveghere Financiară prin care reclamantei i s-a aplicat amenda în cuantum de 170.000 RON pentru aceeaşi faptă, aceasta a mai fost sancţionată cu o amendă de 51.000 RON (Decizia nr. 148/27.06.2013 emisă de ASF, rămasă definitivă prin respingerea contestaţiei formulate împotriva sa prin sentinţa civilă nr. 939/20.03.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x), 70.000 RON amendă (Decizia nr. 157/27.02.2014 emisă de ASF, necontestată), amenda de 80.000 RON (Decizia nr. 966/6.09.2014 emisă de ASF, definitivă prin sentinţa nr. 17/7.01.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x).

Prin urmare, amenda de 170.000 RON aplicată prin Decizia nr. 259/2015 a Autoritatea de Supraveghere Financiară este corect individualizată, în raport de intervalul de timp scurs în care nu a fost respectată obligaţia legală în limitele prevăzute de lege şi are în vedere cuantumul amenzilor aplicate anterior, astfel că soluţia instanţei de fond este greşită şi în această privinţă.

De menţionat ar fi şi faptul că în litigiile referitoare la celelalte sancţiuni aplicate a fost tranşată problema caracterului de continuitate al contravenţiei săvârşite, respectiv încălcarea obligaţiei prevăzute de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi, aşa cum s-a arătat, sancţiunile aplicate au fost menţinute.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa atacată şi, rejudecând, va fi respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinţei civile nr. 2813/2015 din 02.11.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2018.