Territorial jurisdiction in public procurement disputes: contracting authority identified by seat of regional directorate despite lack of legal personality

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 16 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, a solicitat instanţei de judecată:

- să constate inexistenţa creanţei în cuantum de 13.778,22 RON, reprezentând penalităţi de întârziere/daune interese, conform factură fiscală seria x nr. x, emisă în data de 15.03.2016;

- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 13.777,87 RON din contul bancar nr. x, executată în vederea recuperării sumelor pretins datorate de A. S.R.L., în baza facturii fiscale seria x nr. x, emisă de C.N.A.D.N.R. în data de 15.03.2016;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2125 din 06 decembrie 2017, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora procesele privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează, în primă instanţă, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

În cauză, raporturile juridice dintre părţi decurg din contractul de prestări servicii nr. x din 20 noiembrie 2015, în cuprinsul căruia pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. are calitatea de achizitor, iar reclamanta A. S.R.L. are calitatea de prestator.

Potrivit capitolului referitor la părţile contractante, precum şi dispoziţiilor art. 2.1 lit. a) din contract, Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi nu a încheiat contractul în nume propriu, ci în calitate de mandatar, astfel încât interpretarea art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 se face prin raportare exclusivă la sediul autorităţii contractante şi nu al mandatarului acesteia.

Faţă de aceste aspecte, Tribunalul Iaşi a apreciat că soluţionarea cauzei revine în competenţa tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, la data de 28 februarie 2018.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2536 din 19 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În argumentarea soluţiei astfel dispuse, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante şi că, în cauză, procedura de achiziţie s-a derulat de către Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, contractul de prestări servicii nr. x din 20 noiembrie 2015 fiind încheiat în baza acordului cadru înregistrat la această direcţie sub nr. x/2013.

Totodată, Tribunalul Bucureşti a reţinut că nu este relevantă personalitatea juridică a autorităţii contractante, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea prevăzută de lege de a realiza anumite acte şi operaţiuni.

Prin urmare, întrucât calitatea de autoritate contractantă revine Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Iaşi, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Iaşi.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că între prestatorul A. S.R.L. şi achizitorul Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi, s-a încheiat Contractul subsecvent de servicii nr. x din 20 noiembrie 2015, având ca obiect prestarea serviciilor de "întreţinere curentă pe timp de iarnă 2015-2016, DRDP Iaşi - SDN Suceava".

Contractul subsecvent de servicii nr. x/20.11.2015, precum şi Acordul-cadru de servicii nr. 116/26.10.2015, care a stat la baza semnării contractului subsecvent, sunt contracte de achiziţie publică, guvernate de prevederile O.U.G. nr. 34/2006.

Conform art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016:

"Procesele privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează, în primă instanţă, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţiile publice."

Problema care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe o reprezintă stabilirea calităţii de achizitor în Contractul subsecvent de servicii nr. x/20.11.2015, respectiv dacă această calitate revine Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. sau Direcţiei Ragionale de Drumuri şi Poduri Iaşi din cadrul C.N.A.I.R. S.A.

Potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. (actual C.N.A.I.R.) are în structura sa 7 subunităţi, denumite direcţii regionale de drumuri şi poduri, fără personalitate juridică, iar potrivit art. 8 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006:

"Este autoritate contractantă în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă: a) oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie publică - care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local".

Din actele depuse la dosarul cauzei, se constată că întreaga procedură de achiziţie publică s-a desfăşurat de către Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, documentaţia de atribuire şi actele achiziţiei publice au fost întocmite de către Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, iar Acordul-cadru de servicii nr. 116/26.10.2015 şi Contractul subsecvent de servicii nr. x/20.11.2015 au fost încheiate la sediul Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Iaşi, indicat în cele două convenţii ca fiind situat în Iaşi, str. x nr. 19, jud. Iaşi.

Totodată, se constată că cele două convenţii poartă semnăturile reprezentanţilor Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Iaşi, precum şi ştampila acestei autorităţi. De asemenea, corespondenţa cu prestatorul A. S.R.L., ulterioară încheierii contractului de prestări servicii, s-a purtat de către Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, prin reprezentanţii acesteia (director regional executiv, şefi de departament).

În acest context, Înalta Curte, în acord cu opinia Tribunalului Bucureşti, constată că Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi are calitatea de autoritate contractantă în Contractul subsecvent de servicii nr. x/20.11.2015, iar competenţa teritorială a instanţei de judecată în soluţionarea cauzei se stabileşte în raport de sediul acestei direcţii.

Înalta Curte reţine că, deşi Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi nu are personalitate juridică, legiuitorul nu condiţionează calitatea de autoritate contractantă de calitatea de persoană juridică, astfel cum rezultă din prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006. Lipsa personalităţii juridice a Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Iaşi nu o lipseşte de capacitatea administrativă, respectiv de aptitudinea de a încheia contracte administrative în exercitarea serviciului public şi de a sta în justiţie în nume propriu pentru actele emise în îndeplinirea atribuţiilor legale.

Prin urmare, întrucât sediul autorităţii contractante este situat în Municipiul Iaşi, instanţa de contencios administrativ competentă din punct de vedere teritorial este Tribunalul Iaşi, în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, conform art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi şi pe pârâta A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 iunie 2018.