Pension revision claim barred for failure to prove discovery of new writings under Civil Procedure Code

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Expunerea situaţiei de fapt derivând din hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ulterior declinată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie obligat pârâtul la interpretarea corectă a prevederilor legale cu privire la actualizarea pensiei de serviciu, cerându-i să elibereze o nouă adeverinţă pentru perioada 1 aprilie 2008 şi 1 octombrie 2008 în vederea actualizării corecte a pensiei de serviciu de magistrat.

Prin sentinţa civilă nr. 2190 din 14 iulie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa atsfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie obligat pârâtul la interpretarea corectă a prevederilor legale cu privire la actualizarea pensiei de serviciu cerându-i să elibereze o nouă adeverinţă pentru perioada 1 aprilie 2008 şi 1 octombrie 2008 în vederea actualizării corecte a pensiei de serviciu de magistrat.

Instanţa de fond a reţinut că nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), i) şi n) din Legea contenciosului administrativ nr. x întrucât obligarea autorităţii publice pârâte la interpretarea corectă a prevederilor legale cu privire la actualizarea pensiei de serviciu nu se circumscrie prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Aşadar, obiectul acţiunii în contencios administrativ, astfel cum este reglementat de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ nu poate consta în obligarea unei autorităţi publice la interpretarea în abstract a unor prevederi legale care reglementează o anumită sferă de relaţii sociale.

Mai reţine instanţa că obiectul prezentei cauze nu priveşte recalcularea unor drepturi de asigurări sociale şi nu este formulată în contradictoriu cu autorităţile publice care au atribuţii în domeniul asigurărilor sociale, nu este formulată împotriva vreunei case de pensii din subordinea Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Ministerul Justiţiei să elibereze reclamantului o nouă adeverinţă pentru perioada 1 aprilie 2008 şi 1 octombrie 2008 în vederea actualizării corecte a pensiei de serviciu de magistrat instanţa a reţinut că este neîntemeiat, întrucât nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), i) şi n) din Legea contenciosului administrativ nr. x.

Aşadar, obligaţia dedusă prezentei judecăţi în prezenta cauză constă în obligarea Ministerului Justiţiei să efectueze o anumită operaţiune administrativă,respectiv să elibereze elibera adeverinţa necesară reclamantului la actualizarea corectă a pensiei de magistrat.

Arată instanţa că potrivit art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor, judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

Conchide instanţa în sensul că, potrivit art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizaţia brută lunară a unui judecător şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul îşi poate păstra pensia aflată în plată.

Referitor la adeverinţele nr. x/09.10.2008 şi nr. x/09.02.2009 emise de către pârâta Ministerul Justiţiei reprezintă acte administrative tipice în accepţiunea prevederilor art. 2 punctul 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. x care se bucură de prezumţia de autenticitate şi de veridicitate şi care produc toate efectele juridice pentru care au fost emise.

Aşadar, nu se impune eliberarea de către pârâta Ministerul Justiţiei pentru reclamant a unei noi adeverinţe în vederea actualizării pensiei de serviciu de magistrat întrucât pârâta Ministerul de Justiţie a procedat la eliberarea către reclamant a adeverinţelor nr. x/09.10.2008 şi nr. x/09.02.2009 în vederea actualizării pensiei de serviciu de magistrat .

Instanţa a mai reţinut că împrejurările de fapt şi de drept care au fost avute în vedere la eliberarea de către Ministerul de Justiţie a adeverinţelor nr. x/09.10.2008 şi nr. x/09.02.2009 continuă să subziste în continuare în sensul că nu au intervenit elemente noi elemente de fapt şi de drept care să justifice impunerea în sarcina Ministerului de Justiţiei a obligaţiei de a proceda la eliberarea pentru reclamant a unei noi adeverinţe în vederea actualizării pensiei de serviciu .

Pe de altă parte, instanţa nu a fost învestită cu o acţiune în contencios administrativ care să aibă ca obiect adeverinţele nr. x/09.10.2008 şi nr. x/09.02.2009 emise de către pârâta Ministerul Justiţiei în vederea actualizării pensiei de serviciu de magistrat,or acţiunea în anulare a adeverinţelor menţionate anterior reclamă analiza în concret de către instanţa de judecată a prevederilor legale referitoare la pensia de serviciu şi creează premisele necesare eliberării unei noi adeverinţe în vederea actualizării pensiei de serviciu de magistrat .or această situaţie de fapt şi de drept nu se întâlneşte în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte unele sporuri de care persoana a beneficiat la data stabilirii pensiei de serviciu, dar care au intrat în baza salarială pentru magistraţii în activitate, curtea a reţinut că în acest caz actualizarea nu putea să aibă loc, deoarece legea făcea referire la venituri brute, indiferent ce elemente salariale intrau în aceste venituri şi sub ce formă erau acordate anumite sporuri.

În fine instanţa arată că sporul de vechime a fost inclus în bază sau este element salarial separat, el se acordă o singură dată, iar nu cum învederează reclamantul în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, instanţa făcând o greşită interpretare a probelor şi în mod vădit a ignorat dispoziţiile legale aplicabile în cauză.

2. Decizia civilă ce formează obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 3517 din 9 decembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 2190 din 14 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar examinând cererea de chemare în judecată, constată că recurentul nu a solicitat anularea adeverinţelor astfel că în mod corect a apreciat instanţa de fond că nu se impune eliberarea de către pârâtul Ministerul Justiţiei a unei noi adeverinţe, în vederea actualizării pensiei de serviciu de magistrat, întrucât acesta a eliberat adeverinţele nr. x/09.10.2008 şi nr. x/09.02.2009 în vederea actualizării pensiei de serviciu a recurentului-reclamant. De asemenea, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond, în mod temeinic a reţinut că adeverinţele cuprind toate sporurile intrate în baza de calcul, inclusiv a celui pentru vechimea în muncă, de care recurentul a beneficiat la data pensionării, neexistând elemente noi de fapt şi de drept care să justifice obligarea intimatului la emiterea unei noi adeverinţe în vederea actualizării pensiei de serviciu.

Cu privire la sporurile salariale de care persoana a beneficiat la data stabilirii pensiei de serviciu, dar care au intrat în baza salarială pentru magistraţii în activitate, se impune precizarea că, în acest caz, actualizarea nu poate avea loc, deoarece legea face referire la venituri brute, indiferent ce elemente salariale intrau în aceste venituri şi sub ce formă erau acordate anumite sporuri.

În speţă, aşa cum însuşi recurentul a arătat în motivele de recurs, invocând dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, la acordarea pensiei de serviciu în baza de calcul pentru acordarea pensiei de serviciu au intrat:

- spor de stabilitate - 20%;

- spor vechime în muncă-25%;

- spor risc şi solicitare neuropsihică-50%

- spor pentru atribuţii de control, coordonare şi lucrări în legătură cu activitatea penitenciarelor-30%.

Mai reţine instanţa că, recurentul, prin cererile sale, solicită să i se majoreze indemnizaţia brută de încadrare cu 30% pentru vechimea în magistratură potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 27/2006, dar aceste susţineri sunt nefondate deoarece nu se poate dispune majorarea cu 30% ce reprezintă vechime în magistratură, în condiţiile în care acesta a beneficiat de spor de vechime în cuantum de 25% şi a fost avut în vedere la stabilirea bazei de calcul a pensiei de serviciu.

Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentului s-ar ajunge la situaţia ca un element (sporul de vechime) să fie inclus de două ori în baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu.

Aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, Înalta Curte a constatat că în cauză, nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii recurentului în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), i) şi n) din Legea contenciosului administrativ nr. x întrucât obligarea autorităţii publice pârâte la interpretarea corectă a prevederilor legale cu privire la actualizarea pensiei de serviciu nu se circumscrie prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Cererea de revizuire şi motivele invocate

Împotriva deciziei civile nr. 3517 din 9 decembrie 2016 a formulat cerere de revizuire A., invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Arătând că admisibilitatea căii extraordinare de atac promovate derivă din împrejurarea că aceasta este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, revizuentul, deşi a reluat argumentele prezentate în susţinerea recursului a prezentat în esenţă, următoarele critici vizând soluţionarea cauzei în recurs:

- prin adresa din 12 mai 2007, Parchetul de pe lângă din Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că indemnizaţia unui consilier al procurorului general al PÎCCJ, cu o vechime în funcţie de peste 20 de ani a fost în alt cuantum de 81888 RON la data de 1 aprilie 2008 şi in cunatum de 8352 RON la data de 1 octombrie 2008, mai mare, decât cea care a fost stabilită de Ministerul Justiţiei;

- în adeverinţa eliberată de Ministerul Justiţiei cu aplicare de la 1 octombrie 2008 este prevăzută suma de 6298 RON faţă de 8188 RON menţionată de parchet, iar în adeverinţa cu aplicare de la 1 octombrie 2008 este menţionată suma de 6424 RON în loc de 8352 RON cât era legal;

- la acordarea pensiei de serviciu, revizuentul s-a pensionat din funcţia de consilier al ministrului avea sporuri ce au intrat în baza de calcul şi care potrivit legii trebuia luate în considerare în procentele avute la data pensionării la actualizarea pensiei de serviciu: spor de stabilitate în procent de 20%, spor de vechime în muncă în procent de 25%, spor pentru atribuţii de control şi lucrări în legătură cu activitatea penitenciarelor în procent de 30%, spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%;

Procedura derulată în faţa instanţei de revizuire

Prin întâmpinarea formulată la data de 14 septembrie 2017 intimatul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, justificat, în esenţă de împrejurarea că motivul de revizuire invocat, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nu este incident în cauză.

La data de 22 septembrie 2017, revizuentul a depus concluzii scrise reinterând susţinerile din cererea de revizuire.

Examinând cauza şi cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele în continuare arătate:

În ceea ce priveste motivul întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ., Înalta Curte retine ca înscrisul indicat de revizuient, respectiv adresa din 12 mai 2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Justiţie prin care s-a comunicat faptul că indemnizaţia unui consilier al procurorului general al PÎCCJ, cu o vechime în funcţie de peste 20 de ani a fost în alt cuantum de 81888 RON la data de 1 aprilie 2008 şi in cunatum de 8352 RON la data de 1 octombrie 2008, mai mare, decât cea care a fost stabilită de Ministerul Justiţiei, nu constituie "inscris nou" in intelesul dispozitiilor procedurale.

Astfel, în înţelesul disp. art. 509 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ., revizuirea hotararii ramase definitiva presupune indeplinirea cumulativa a mai multor conditii: inscrisul invocat sa fi existat in momentul judecarii procesului finalizat prin hotararea atacata; el sa nu fi fost cunoscut de instanta şi sa fi fost determinant pentru solutionarea litigiului; partea sa fi fost impiedicata a-l prezenta din motive mai presus de vointa ei sau pentru ca a fost retinut de partea potrivnica.

În ansamblul şi filosofia normelor legale ce interesează cazul de revizuire al art. 509 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ., noţiunea de "descoperire" este mai degrabă ataşată faptelor juridice (care presupun ajungerea pe orice căi de fapt a unei persoanei în posesia înscrisurilor noi) decât actelor juridice cum ar fi cel al unei comunicări oficiale. Lipsa oricărei condiţionări legale asupra împrejurărilor ce au condus partea la intrarea în posesia unor înscrisuri noi justifică întrutotul concluzia că sintagma "descoperirea înscrisurilor" nu se poate identifica decât cu momentul la care înscrisurile au ajuns, pe orice cale, pentru prima dată în posesia acesteia, orice altă "descoperire ulterioară", chiar oficială fiind, neputând prezenta vreo relevanţă sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 509 pct. 9 pct. 5 C. proc. civ. şi, implicit, nici a acelora ce reglementează termenul în care poate fi formulată, în acest caz, cererea de revizuire.

Mai mult decât atât, textul de lege menţionat cuprinde două ipoteze, cererea revizuentului fiind în mod evident circumscrisă ipotezei care are în vedere situaţia în care la data pronunţării hotărârii atacate instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri deoarece aceste înscrisuri nu au putut fi înfăţişate de părţi instanţei din motive independente de voinţa lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluţi data.

Aşadar, nu se poate cere revizuirea unei hotărâri pe baza unor înscrisuri apărute după pronunţarea acesteia, textul referindu-se exclusiv la situaţia în care înscrisul exista în momentul judecării pricinii finalizate prin hotărârea atacată, concluzie desprinsă din împrejurarea că art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vorbeşte de descoperirea înscrisului care a fost reţinut de adversar sau care nu a putut fi înfăţişat dintr-o cauză mai presus de voinţa părţii interesate.

Această cerinţă este esenţială, deoarece astfel un proces definitiv câştigat ar putea fi supus revizuirii pe bază de acte şi dovezi posterior confecţionate şi autoritatea de lucru judecat ar deveni iluzorie. Această cerinţă este desprinsă şi din expresia folosită în art. 509 alin. (1) punctul 5 înscrisurile sunt " descoperite" după darea hotărârii.

Pe de altă parte, numai un înscris care a existat la data pronunţării hotărârii a putut fi reţinut de adversar cealaltă parte fiind în imposibilitate a-l prezenta.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispoziţiile art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3517 din data de 9 decembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3517 din data de 9 decembrie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 septembrie 2017.